„Peste 800 de milioane de oameni suferă de foame pe tot globul, iar peste 18 milioane dintre ei trăiesc în locuri precum America de Nord, Europa și Australia. Această problemă globală nu se datorează faptului că nu există suficientă mâncare, pentru că este destulă, însă în anumite regiuni ale lumii accesul la alimente este aproape imposibil. Să fim clari: nu există lipsă de alimente. Foamea este o problemă ce ține de logistică", susține Andrei Guțu, în revista Capital. Mai spune că 1,3 milioane de tone de alimente sunt risipite".
Autorul, nu știm din ce motive, a omis să amintească continentele Africa și Asia unde, mai ales în Africa, milioane de oameni suferă de foame, între care copii ce își găsesc sfârșitul din lipsă de hrană. Or fi de vină și deficitul lanțului de aprovizionare cu depozitarea și transportul, risipa a milioane de tone de alimente în țările bogate. Însă, nu trebuie excluse, pe lângă lipsa alimentelor, condițiile climatice (seceta în Africa), poluarea și politica guvernelor, corupția acestora, clanurile mafiote din America Latină și nu numai. Nu se poate nega că „aproape o treime din alimentele produse în lume sunt irosite", iar că o parte dintre acestea se alterează în depozite, în loc să fie distribuite pe piață, înainte de a se degrada, la prețuri accesibile populației sărace din țările subdezvoltate și din cele dezvoltate, unde există destui oameni care nu își permit să cumpere alimentele la prețurile fixate de marile lanțuri de magazine.
Se dă exemplul că, în India, circa 30% din fructe și legume „putrezesc" înainte de a ajunge să fie vândute, din cauza inexistenței instalațiilor de păstrare la rece. De asemenea, producătorii din Africa sub-sahariană pierd anual circa 30-40% din recoltă, din cauza insectelor, mucegaiului și umidității. Este o necesitate permanentă pentru îmbunătățirea modului de păstrare a alimentelor. Se promit proiecte și măsuri, la nivel global, care să ofere posibilități în depozitarea alimentelor. Deocamdată sunt doar intenții bune în ajutarea fermierilor să acceseze piețele pentru a putea ajunge să-și vândă produsele. Însă, e nevoie de voința guvernelor, de sectorul privat, de organizațiile neguvernamentale, pentru a investi în sistemul de aprovizionare, încât produsele perisabile să nu se mai arunce, să ajungă la oameni nevoiași care suferă de foame. Ea, foametea, poate fi combătută dacă cei care dispun de surplus de venituri și alimente ar împărți ce le prisosește (mai ales la alimente) cu cei nevoiași, cu cei năpăstuiți de soartă, sprijinind în acest mod dezvoltarea rurală, protejând și natura.
Autorul comentariului propune și cum anume s-ar „putea să se hrănească cei 815 milioane de oameni care suferă de foame, în prezent, dacă nu s-ar mai arunca o treime din cele 1,3 milioane de tone de alimente, anual, în lume. De asemenea, realizarea securității alimentare se poate face prin logistică, servicii, cunoștințe și informații ce permit libera circulație a mărfurilor și a persoanelor, care ar fi un element cheie în realizarea securității alimentare durabile".
De asemenea, se mai arată că majoritatea oamenilor care suferă de foame, în lume, trăiesc în țări în curs de dezvoltare, unde 12,9% din populație este subnutrită - 821 de milioane. Alimentația slabă provoacă aproape jumătate (45%) din decesele la copiii sub cinci ani - 3,1 milioane de copii în fiecare an. Multe guverne au conceput un program pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să consolideze securitatea alimentară și să reducă pierderile de alimente. În această nouă viziune integrată a dezvoltării logistice și a transportului sigur sunt măsuri fundamentale pentru asigurarea securității alimentare și a schimbărilor climatice, prin protecția mediului.
