UN MIC BILANȚ DUPĂ 6 MANDATE ÎN FUNCȚIA DE PRIMAR


Categorie: Politic
|
30-11-2019
Nr: 230 (7.691)
|
Autor: VIOREL CONȚIU
|

- Convorbire cu Ioan Vasu, primarul comunei Râciu –

- Vă rog să ne relatați, pe scurt, despre proiectele majore inițiate de Primărie și cele care urmează.

- Nici nu știu cu ce să încep. Trebuie să vă spun, de la început, că toate proiectele primăriei au avut o importanță majoră pentru comună și, să ținem cont și de faptul că eu sunt în funcția de primar de 24 de ani. În acest timp a trebuit să administrez cam absolut tot. După Revoluție, cam până în anul 1996, anul în care am fost ales în funcția de primar, fără să acuz pe nimeni, nu se știa ce este de făcut. Nu a fost vina lor, fiindcă legile, pe atunci, au fost cum au fost. Toată lumea umbla după funcții, așteptau să vină Prefectura, Consiliul Județean ca să le rezolve problemele, ca pe vremuri, cum era cu Partidul Comunist. Eu venisem acasă, din Târgu-Mureș, și mi-am făcut o mică afacere. Prin anii 1994-1995 am văzut care este situația în comună. Eu nu lucrasem, anterior, în administrație. Ce-i drept, am administrat un hotel, o bază sportivă, am fost muncitor la Electromureș. Am avut acolo un “dascăl” foarte bun, pe directorul Olteanu, Dumnezeu să-l odihnească. El m-a crescut ca pe un copil. De la el am învățat cam tot ce este în administrație. Acelui om nu se putea să-i spui că nu se poate face ceva. La el nu exista, când era în interesul cetățeanului, pentru muncitori, că nu se poate. Am înțeles încă de atunci că totul se poate, respectând legile care erau. De la început, la Râciu, s-a pus prima problemă de dezvoltare a comunei, cu fiecare element, luat în parte. Vă dau numai un exemplu. În afara celor 40 de apartamente care existau la blocuri și care aveau baie din construcție, în această comună, cu 15 sate, cinci mai mari și restul cătune, n-au fost cinci familii care să aibă baie în casă. Toți aveau toaleta în curte, se aflau într-o situație pe care n-aș fi vrut să cred că în satul meu natal există așa ceva. Dar întorcându-mă acasă, după mai bine de 20 de ani, văzusem altfel lumea, lumea sportului, a muncitorilor. Am început cu modernizarea Căminului Cultural, introducerea apei potabile și a canalizării. Primul proiect SAPARD din județ, în valoare de un milion de euro, a fost introducerea unei rețele de vreo 30-40 km, nu mai rețin exact. Dar am văzut și reacția unor oameni care nu știau să comunice cu administrația. Când un reporter i-a pus întrebarea unuia dintre ei, dacă acum are fiecare apă, a răspuns că pe el nu-l interesează, fiindcă el a avut apă. În toată comuna asta, doar 40 de familii au avut apă în casă. Conducta veche trecea prin mijlocul străzii, a comunei. Au fost neglijenți în dezvoltare. Nu vorbesc de primarul din anul 1990 până în anul 1996, care era un inginer. Mă refer la comuniștii care au fost anterior, ar fi avut posibilitatea să facă ceva pentru comună, dar le-a fost frică. Așa că am început să fac tot ceea ce este legat de un trai civilizat. Vă dați seama, la început nu găseam o clanță de ușă pentru a o schimba la o școală. Aveam patru școli, 3-4 grădinițe. La Ulieș se făcea focul cu lemne în școală. Dacă exploda o sondă de gaz la Ulieș, sărea în aer tot satul. Acolo este gaz, dar nu și în locuințe. Așa că ne-am preocupat de tot ceea ce înseamnă modernizare: apă, canal, gaz, stații de epurare, stații de pompare, modernizarea școlilor prin fonduri europene. Nu vi le pot spune pe toate, fiindcă sunt foarte multe. Prima sală de sport din mediul rural care s-a făcut în 2002, s-a făcut aici. Copiii, la școli, aveau WC-urile în curte, din 1966 făcute, dar nimeni n-a fost în stare să le modernizeze. Câtă umilință pe acei copii... Am făcut în toți acești ani cam tot ce a trebuit. Ca să vă relatez despre toate realizările, ar trebui să stăm la discuții o zi întreagă. Am luat fiecare segment de activitate: învățământ, rețea de apă-canalizare, drumuri în comună. Am avut primul proiect de 2,5 milioane euro din țară, pe programul 322, de modernizare a drumurilor comunale. Am făcut legăturile între toate cătunele și satele cu centrul de comună, Râciu. Oamenii de la Râciu nu se mai duc la Târgu-Mureș ca să-și schimbe cartea de identitate. Avem aici serviciu de evidență a populației, serviciu de stare civilă. Avem astfel de servicii, pentru că este nevoie ca administrația să fie cât mai aproape de cetățean: nu cetățeanul trebuie să fie în slujba noastră. Eu toate cele șase mandate le-am câștigat din primul tur. Sunt un om responsabil. Așa i-am obișnuit pe toți. În Primăria Râciu nimeni nu stă mai mult de 10 minute să-și rezolve o problemă, fie că are nevoie de certificat fiscal, ori să-și plătească impozitele. Tot personalul de aici știe bine ce are de făcut. Pe programul guvernamental am intabulat în proporție de 90% tot terenul extravilan. Acum, vine cetățeanul la Primărie și își poate obține extrasul CF pe teren. I-am intabulat, cei doi colegi de la serviciul agricol, depunând o muncă titanică. În comună avem două farmacii, două cabinete cu medici de familie, trei cabinete de stomatologie. Am modernizat clădirea dispensarului, dar n-am vândut-o. Chiar dacă ne-a obligat Prefectura, am contestat și am câștigat în instanța de judecată. Nu am vândut nimic din tot patrimoniul comunei, ba din contră, l-am îmbogățit: am făcut un stadion de fotbal, sală de sport, teren de sport cu iarbă artificială. Am avut întotdeauna o relație foarte bună cu toți preoții din comună, astfel că s-au construit două mănăstiri, la Nima, la Sânmărtin. În anul 2004 am pornit lucrările și am construit o mică catedrală. Este aproape terminată lucrarea de pictură, acum în proporție de 70%, aici se țin slujbe. În toată Câmpia nu există o astfel de catedrală. Eu îi spun “Catedrala din Câmpie”. Este o biserică în stil de catedrală, micuță. Proiectul l-am luat de la Ocna Mureș. Am susținut toate cultele religioase, fiindcă, la urma-urmei, toată lumea se roagă la același unic Dumnezeu. Am acordat multă atenție și copiilor. Anul acesta, Ciprian Beleanu, băiatul pe care-l pregătesc să mă urmeze în funcție, de anul viitor, un băiat bine pregătit, inginer, căsătorit. Nu vine aici să se căpătuiască. El are o stare materială bună. Vine aici să-și facă treaba. Am făcut împreună un program pentru o școală profesională, de profil agricol. La această școală avem 28 de copii, veniți din zona asta. Am făcut o înțelegere, un protocol și un parteneriat cu Azomureș, care ne ajută cu cadre de la Universitatea de Medicină Veterinară și Agronomie din Cluj. Urmează să discutăm și cu directorul de la IRUM Reghin, pentru că anul viitor vom face două clase, una de mecanici, alta de agronomie. Copiii au fost la Azomureș, au fost la Cluj, învață cu pasiune, chiar dacă sunt numai de școală profesională. Greșeala mare, în această țară, a fost cu învățământul. Ei ar fi trebuit să învețe de la regimul comunist, fiindcă învățământul acela a fost bun. Când am dat eu examen, în anul 1969, la școala profesională, eram 6-7 candidați pe un loc, la clasa de sculer-matrițer și făceam patru ani de școală profesională, strungarii trei ani, la fel și electricienii. Dar se învăța meserie și oamenilor li se deschidea un viitor. Acum toți își cumpără diplome, sunt fabrici de facultăți. Degeaba își cumpără diplomă universitară, dacă tot nu-l angajează nimeni. Îi pun aici să-și scrie un CV și nu sunt capabili nici măcar de asta! Nu știu să scrie nici măcar o cerere, dar spune că a terminat o facultate! Aici ar trebui ca fiecare părinte să vadă, ce poate, de ce poate fi în stare copilul lui. M-am bucurat să văd că părinții și-au adus copiii la școala aceasta profesională, iar ei sunt foarte fericiți.

- Să înțeleg că vă pregătiți un succesor în funcția de primar...

- Când am preluat acest al 6-lea mandat, i-am rugat pe toți consilierii, ca cel care dorește să candideze la funcția de primar, să nu-mi vină înainte de alegeri cu șase luni, că vrea să devină primar, și să învețe ceva din administrație, ci, să vină lângă mine din ziua următoare. Numai acest tânăr a venit lângă mine și s-a implicat în absolut toate problemele comunei. Ar fi bine ca fiecare primar, care se gândește la momentul retragerii sale, să nu lase comuna la voia întâmplării. Trebuie pregătit viitorul primar cu 2-3 ani mai devreme, să vezi ce poate să facă, să fie cunoscut de lume, să știe pe cine votează în ziua alegerilor. Nu-l poți pune să candideze pe omul care se ascunde în colțul Prefecturii, pentru că, aici, nu te reprezinți pe tine. Eu niciodată nu m-am reprezentat pe mine. Am venit din Târgu-Mureș. Și acolo am un nume și un renume.

Dar eu, azi, reprezint comuna Râciu. Așa îi formez și pe consilieri, să înțeleagă că nu se reprezintă pe ei decât în familie, iar aici, reprezintă comuna. Acum pot afirma, cu mulțumire, că, comuna noastră este bine pusă la punct, din toate punctele de vedere.

- La care din realizări țineți cel mai mult?

- Pentru mine, cea mai mare realizare a fost vizita pe care am făcut-o la Svinița, în Slovacia, acolo unde a murit Gheorghe Șincai. Am găsit toate actele, în original, la arhivele din Kosice. Am întâlnit acolo niște oameni minunați. Am adus de acolo o urnă cu pământ din cimitirul în care a fost el îngropat. Mormântul nu l-am mai găsit. Am găsit însă numele preotului care i-a slujit la înmormântare. El a murit în condiții precare. Noi, românii, suntem obișnuiți ca la final de viață să-i batjocorim pe acești oameni minunați, cum a fost și cu Avram Iancu, care a murit sărac, pe o laviță. Și Gheorghe Șincai a murit la 62 de ani. Ei nu aveau în evidențe data nașterii lui, n-aveau actul de naștere, dar, după înfățișarea sa, au trecut vârsta de 72 de ani. În cimitirul de acolo, ne-au dat un loc de veci unde să-i punem și o placă comemorativă. Acel cimitir a fost bombardat în anul 1944 sau 1945. Urna cu pământul din cimitir am dus-o la biserica greco-catolică, Șincai fiind preot și călugăr greco-catolic. Timp de 202 ani, nimeni nu s-a gândit la el, din România, să meargă pe urmele sale. Într-o lucrare, profesorul Cornel Sigmirean, component al delegației, împreună cu alți 7 profesori din Cluj, Alba și Târgu-Mureș, și 4 persoane din administrație, arăta că Alexandru Papiu Ilarian, când a fost primit în Academia Română, spunea că trebuie să aducem osemintele lui Gheorghe Șincai în țară. Nu s-a dus nimeni. Păcat. Nu spun că este meritul meu. Eu cunosc bine datele despre el și familia sa. Vom face o casă memorială Gheorghe Șincai. Noi avem deja un bust al său, dar vom face un monument cu Școala Ardeleană, cu Samuil Micu, Petru Maior, care este din Căpuș, și cu Ion Budai Deleanu. Poate vom primi negativul aparținând lui Vlasiu și vom face acest ansamblu la Râciu. Vă mai spun, am realizat bustul lui Alexandru Papiu Ilarian. Până în anul viitor, în luna mai, îl vom amplasa pe soclu, la biserica greco-catolică, deoarece acolo s-a năcut tatăl lui Alexandru Papiu Ilarian, preotul Ioan Bucur Pop, născut în Râciu. După cum cred eu, aici s-a născut și Alexandru Papiu Ilarian, fiindcă, tatăl său primind parohie în Sălaj, în comuna în care se afirmă că s-ar fi născut, n-am găsit acolo niciun act de-al său de naștere. Eu cred că s-a născut aici, dar preotul, primind parohie acolo, și-a luat soția și a plecat la Budiu. A mai avut trei fete. După ce a murit, a fost îngropat într-o groapă comună, omorât de hortyști. El era un răzvrătit - tatăl lui Alexandru Papiu Ilarian. I-am făcut o placă comemorativă preotului Ioan Bucur Pop.

 

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval