Trebuie să ne referim la una dintre marile realizări ale sfântului mitropolit Petru Movilă, Academia movileană. Din momentul instalării sale ca mitropolit a început munca sa rodnică pentru propășirea Bisericii sale. Încă din 1631, pe când era numai arhimandrit, înființase la Kiev o școală înaltă, un colegiu, cu dascăli buni, cu bibliotecă bogată și cu limba de predare latină. În 1633 colegiul a devenit Academie, deci o școală cu caracter universitar, întocmindu-i un program nou de învățământ, după modelul universităților apusene. Academia era sub conducerea directă a mitropolitului Kievului. Această Academie înființată la Kiev de românul Petru Movilă este socotită cea mai veche instituție de învățământ superior la slavii ortodocși, din care a izvorât lumină pentru întreaga Ortodoxie. Diferite școli susținea și în alte orașe.
A înființat tipografii la Kiev, Lvov și în alte părți, tipărind o mulțime de cărți de slujbă, de învățătură, de evlavie creștină, de apărare a Ortodoxiei și traduceri din Sfinții Părinți. Se cunosc aproape 50 de tipărituri, îngrijite de mitropolitul Petru, unele fiind lucrate de el însuși, altele de ucenici sau colaboratori ai săi, la multe semnând el prefețele. Dintre lucrările care-i aparțin, trebuie să amintim pe cea intitulată Lithos ( = Piatra), în 1644, principala sa operă de polemică religioasă, cu aproape 900 de pagini. Dintre traduceri, amintim Evanghelia învățătoare a patriarhului ecumenic Calist (1637).
Dar cea mai importantă din lucrările sale, cartea de doctrină a întregii Ortodoxii, este Mărturisirea Ortodoxă. Nevoia unui Catehism se simțea atunci mai mult ca oricând, dată fiind propaganda catolică și protestantă ce se făcea în rândul popoarelor de credință ortodoxă, cât și pentru faptul că alte confesiuni creștine aveau asemenea cărți. Mai mult chiar, în 1629 a apărut, în latinește, o mărturisire de credință calvinizantă, pusă sub numele patriarhului Chiril Lucaris de la Constantinopol, care era bine cunoscut în Polonia, căci a fost profesor la Academia din Ostrog.
Mărturisirea lui Petru Movilă a fost scrisă în limba latină. Ea a fost împărțită după cele trei virtuți teologice, cuprinzând 261 de întrebări și răspunsuri, bazate pe Sfânta Scriptură, Sfinții Părinți și canoanele bisericești. Partea întâia cuprindea învățătura despre credință, tâlcuind Simbolul credinței, partea a doua vorbea despre nădejde, explicând rugăciunea Tatăl nostru și fericirile, iar partea a treia cuprindea învățătura despre dragostea față de Dumnezeu și de aproapele. După întocmirea acestei cărți, mitropolitul Petru Movilă a convocat la Kiev, în 1640, un sinod de clerici și de mireni, care să-și dea părerea asupra lucrării sale.
