2019 - ANUL OMAGIAL AL SATULUI ROMÂNESC

Distribuie pe:

Câți dintre noi, creștini de rând, nu știm că Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe a proclamat anul 2019 drept “Anul omagial al satului românesc”? Desigur, suntem mulți la număr, dar, cu siguranță că nici numărul preoților slujitori neștiutori de acest lucru nu este mic. Aprecierea este cel puțin parțial valabilă și când este vorba de satul nostru Cristur - Grindeni. Am spus parțial valabilă deoarece, printr-o modestă, dar de suflet sărbătoare, cristurenii au cinstit cum se cuvine, pe 15 august, acest an omagial. Prin frumoase acțiuni și gesturi nobile, fiii satului, moștenitori ai vetrei srămoșești, cărora li s-au alăturat cei stabiliți pe alte meleaguri, din țară sau străinătate, și-au unit eforturile pentru a le mulțumi înaintașilor pentru bogata zestre lăsată și, în același timp, pentru a face o evaluare a situației din prezent și de perspectivă apropiată a generației actuale. Un sobor de preoți, avându-l în mijloc pe protopotul de Luduș, pr. Lucian Voșloban, prin cântece și rugăciuni înălțate Celui de Sus, au adus omagiul cuvenit satului și locuitorilor acestuia.

Așezat la intersecția hotarului a trei județe: Cluj, Mureș și Alba, Cristurul a avut soarta copilului cu mai multe moașe... De-a lungul anilor a fost plasat de la un județ la altul, administrațiile respectivelor județe păstrându-l mereu la periferia intereselor de bună administrare. Astfel, satul nostru a fost printre ultimele în care “lampa lui Ilici” a ajuns să lumineze casele oamenilor; așa s-a întâmplat cu aducțiunea de gaze naturale, la fel se întâmplă cu apa, cu întreținerea drumurilor comunale ș. a. Cristureanul, cu înțelepciunea și răbdarea sa, și-a zis mereu “e bine și acum, decât mai târziu”. Au fost însă și ani buni pentru cristureni, când localitatea avea grad de comună, cu primari aleși de localnici, cu perioade în care se asigura o bună orânduială în sat și hotarul acestuia, perioadă în care s-au construit o școală nouă și un cămin cultural nou, când se organizau activități culturale și competiții sportive ș.a.

Hotarul comunei Cristur - Grindeni are o suprafață foarte mare, pe care și-au găsit locul gospodăriile a patru sate-cătune: Cordoș, Linț, Giurgiș și Coasta Grindului. Spuneam despre Cristur că a avut și perioade de înflorire, cu o populație mereu în creștere: de la 1.219 suflete în anul 1850, la 1.550 în 1930; Cordoșul numără cca. 55 de familii, Giurgișul 22, Coasta Grindului 17, iar Lințul 14-15 case. Cordoșul și Lințul aveau oganizat învățământul primar, clasele I-IV și câte un magazin general. După cel de -Al II-lea Război Mondial, vremurile sumbre nu i-au ocolit nici pe cristureni: anii de război, cu refugiu și pierderi umane și materiale, anii de prigoană a celor ce se împotriveau noului regim, Biserica Gr. Catolică a fost decapitată, Biserica Ortodoxă lipsită de preot perioade lungi de timp, învățământul gimnazial desființat, asistența medicală aproape de inexistență ș.a. La toate acestea s-au mai adăugat anii de secetă, cotele și dările au ajuns la cuantumuri de nesuportat, astfel că viața în sat a devenit greu de dus la capăt. Să mai spunem că tradițiile și frumoasele obiceiuri formate și transmise din generație în generație au fost împiedicate să se mai manifeste și apoi date uitării. Este perioada în care viața de zi cu zi era dominată de evoluția câtorva domenii de activitate, vitale pentru țară: agricultura, industria, construcțiile ș.a. La sate am văzut că viața s-a degradat pentru toate categoriile de vârstă, așa că ai noștri consăteni au luat calea șantierelor și industriilor din Luduș, Câmpia Turzii, Turda și a altor localități și domenii de activitate. Uite-așa s-a desfășurat prima fază a depopulării vetrei satului cristurean. Mai aproape de noi, după anul 2000, are loc o emigrare masivă, în special a populației tinere spre “eldorado-ul” apusean. Acasă au rămas bunicii, să-și crească nepoții, lipsiți de căldura și educația părintească. S-a ajuns la trista situație că populația, în 2012, a scăzut față de cea din 1930 cu cca. 60%, fiind de numai 632 de suflete. În același timp, numărul elevilor de la clasele I-IV a scăzut de la o medie de 120 de elevi pe an școlar, la 18-20 de elevi. Dintre cele patru cătune satelit, unul a dispărut, două mai au câte 4 - 6 case fiecare, Cordoșul este cel care mai dă semne de viață. Revenind la subiectul de început, trebuie să ne amintim că dezvoltarea Cristurului, ca și a altor sate, s-a bazat pe existența a trei piloni de consistență, care au dat trăinicie acestei dezvoltări: preotul, dascălul și primarul, personalitățile pe care tot însuși Sf. Sinod le așează în fruntea satului românesc ca factori determinanți în organizarea și dezvoltarea vieții spirituale, morale și materiale a satului, amintind că această dezvoltare trebuie să țină seama de tradițiile și obiceiurile moștenite și transmise de-a lungul generațiilor. Situația cristureanului de astăzi nu este una de disperare, există rezerve imense pentru a fi mult ameliorată. Aceată rezervă nu este o comoară ascunsă, ci una care poate fi valorificată în interesul comunității, dacă cei trei factori amintiți vor găsi formule potrivite de cooperare benefică între ei “în interesul comunitătii față de care au responsabilități imense, care așteaptă să fie onorate”. Munca acestor personalități este una continuă: Preotul, prin rugăciunile sale, la momentele cruciale ale familiei: botez, cununie și înmormântare și la alte momente de sfințire a vieții, casei, roadelor muncii, prin rugăciuni de mulțumire adresate Celui de Sus. Dascălul, alături de preot și familie, completează pregătirea și educația copiilor cu cerințele prevăzute în programele și manualele școlare. Primarul vine să întregească triada responsabilă de buna și armonioasa dezvoltare materială, educațională și spirituală a locuitorilor satului cristurean prin fidelitate și grijă față de bunăstarea sătenilor. În încheiere reținem că, prin această inițiativă, Sf. Sinod a dorit să ne amintească faptul că spațiul satului românesc a fost leagănul în care s-au format, dezvoltat și păstrat de-a lungul timpului valorile spirituale, culturale și identitare ale poporului român. Aici s-au născut mari personalități, afirmate în domeniul științei, artei și culturii. Completăm noi că tot aici s-au născut și luptătorii, care și-au jertfit viața pentru dreptate socială și națională, care au făcut parte din oștile lui Doja, Horia, Iancu, Vladimirescu, din armatele care au luptat în Războiul de Independență, în cele două războaie mondiale și nu numai. Să nu-i uităm niciodată pe miile de țărani participanți la răscoala din 1907, împușcați pentru că își doreau o bucată de pâine mai bună, și nici pe acele mii de ostași români, fii de țărani și ei, căzuți pe front în luptele purtate în județul nostru, în cel de-Al II-lea Război Mondial. Bunul Dumnezeu să-i odihnească în pace!

Lasă un comentariu