De la an la an, farmecul Crăciunului își pierde din profunzime. Mai nou, se serbează prin colinde, recitaluri, în școli, în diverse instituții, cămine culturale, case de cultură, lăcașuri de cult și în televiziuni. Veți spune că lumea a evoluat, s-a modernizat și nu mai este la modă să se meargă la colindat din casă în casă sau pe la prieteni.
Fenomenul de alienare în rândul românilor este tot mai pronunțat, mai ales în mediul urban. Dacă în primii ani după “revoluția” furată, se mai colindau vecinii de bloc, colegii de muncă, prin vizite reciproce, până noaptea târziu, spre zorii dimineții, treptat, acest obicei a dispărut. Astăzi, marea majoritate a românilor închid ușa, se așează confortabil în fotolii și butonează telecomanda în căutarea unor programe festive. Îmbucurător este faptul că a doua zi de dimineață, românii merg la biserică, cu mic cu mare. Vrednicul părinte Ionel Pop din Parohia Ortodoxă Agrișteu cu filia Filitelnic, căutat de sute de credincioși din județ și din județele vecine, a împodobit, în biserică, un brad imens, iar sub brad a așezat cadouri pentru mulțimea de copii veniți la slujbă, însoțiți de părinți. “Când am fost copil, eu n-am avut niciodată un brad împodobit de Crăciun, acum vreau să le fac o bucurie copiilor și să nu se uite tradițiile, fiindcă ei sunt cei care le duc mai departe...” mi-a mărturisit părintele la un ceas de taină, când se pregătea să primească colindătorii, printr-o agapă creștinească, la casa parohială.
Nici la sat nu se mai prea țin obiceiurile de altădată. De pildă, în satul meu de pe Târnava Mică, doamna Ive, cunoscătoare a tradițiilor locale, mi-a declarat că a mai rămas obiceiul, în seara de Ajun, să meargă la colindat copiii și tinerii, în seara din prima zi de Crăciun umblau bărbații din casă în casă, începeau colindul la preotul ortodox, apoi mergeau la preotul reformat maghiar și la cel mai vrednic gospodar din sat, Jagher. Gazda colindată primea colindătorii cu un pahar de vin curat și cozonac. Colecta în bani adunată, se vira în visteria parohiei. La fel procedau și maghiarii reformați, dar ei începeau colindul la casa preotului reformat, apoi veneau la preotul ortodox și la Jagher. Colindatul continua în tot satul, până dimineața, românii la casele cu ortodocși, iar maghiarii la familiile de reformați. Tot în prima zi de Crăciun este obiceiul să se caute casele creștinilor, cu o scenetă numită Irozii - acest obicei l-a reintrodus subsemnatul, după mulți ani de uitare, cu sprijinul nănașului Ilarie, în bucătăria de vară unde repetam în Postul Crăciunului. Aflu că balul tradițional de Crăciun, care se ținea a doua zi, și a treia zi, de Anul Nou și de Bobotează - balul Ionilor, bal organizat împreună de feciorii români și maghiari, nu se mai ține. Un staroste român și unul maghiar arvuneau din timp muzicanții, trupa lui Zolti și Berdi, muzicanți renumiți pe toată Valea Târnavei. Aceștia cântau un cântec românesc, apoi unul unguresc. Nu-mi amintesc să fi existat vreodată un conflict interetnic la mine în sat. În ultimii ani, balul de Crăciun este organizat numai de maghiari și până să devină neoprotestanți organizau și țiganii un bal al lor. Populația de românii a îmbătrânit, mulți din generația mea s-au mutat sus în cer cu sufletul, iar cu trupul în cimitirul de lângă biserica din deal. Poate peste 10-15 ani, sărbătoarea Crăciunului, la noi în sat, la fel și în multe sate mureșene, se va serba doar la biserică și în familiile de creștini, cu neamuri venite lătureni, urmărind la televizor imagini cu obiceiuri și colinde.
Ar fi dureros să constatăm, peste ani de zile, că tradițiile noastre vor fi considerate obiceiuri bizare de Crăciun. Recent, am citit în Revista Lumea nr. 12, un articol preluat de pe site-ul ziare.com, prin care sunt prezentate tradiții, care mai de care mai bizare. De pildă, în Austria, deși majoritatea copiilor îl așteaptă pe Moș Crăciun, în luna decembrie, copiii care nu au fost cuminți sunt vizitați de “Krampus”, complicele cel rău a lui Moș Nicolae. În orașul Caracas din Venezuela a devenit o tradiție ca lumea să vină pe role la biserică, pentru a participa la slujba de Crăciun. În Islanda, se obișnuiește ca oamenii să-și cumpere haine noi pentru această perioadă din an, pentru a evita o întâlnire cu o felină înspăimântătoare. În Ucraina există o tradiție ciudată de Crăciun, care constă în decorarea pomului, dar și a casei cu pânză de păianjen. În Germania, oamenii ascund o murătură, deseori un castravete, în brad, iar copilul care găsește acritura primește un cadou. Uitați de Moș Crăciun în ziua de 25 decembrie în Italia. Potrivit unei legende, Belfana, o bătrână, vizitează copiii din țară și le oferă dulciuri, dacă aceștia au fost cuminți. În Africa de Sud, la masa tradițională de Crăciun, o delicatesă așteptată cu nerăbdare de copii sunt omizile prăjite. În Finlanda, în seara de Ajun, a devenit o tradiție ca membrii familiilor să se relaxeze în saună, preț de câteva ore. Majoritatea caselor din Finlanda au în dotare o saună, un spațiu sacru asociat cu strămoșii finlandezilor.
Crăciunul de altă dată a fost o sărbătoare a bucuriei, a împăcării, toleranței și într-ajutorării. În anii care vin, Crăciunul să nu devină doar un festival, merită să devenim mai buni, cel puțin de sărbători...
