UNDE SĂ MAI FUGIM DE-ACASĂ???


Categorie: Editorial
|
08-01-2020
Nr: 3 (7.712)
|
Autor: MARIANA CRISTESCU
|

Iranul se pregătește de un “război sângeros”, după ce Qasem Soleimani, liderul Forței Quds, a fost ucis în urma unui atac cu dronă al Statelor Unite ale Americii. Ei au arborat deja steagul roșu.

În 2013, CIA îl considera pe Qasem Soleimani cel mai puternic agent operativ din Orientul Mijlociu. Devenise comandatul forțelor Quds, în 1998, și era un veteran al războiului dintre Iran și Irak. Rapid a reușit să genereze o rețea la nivelul Orientului Mijlociu, coordonând practic grupurile șiite și kurde care luptau cu Saddam Hussein. În 2003, a coordonat structurile radicale în operațiuni împotriva forțelor americane. În 2011 îl găsim principal sprijinitor al lui Bashar al Assad, înainte de intervenția Federației Ruse în Siria. A fost în spatele tuturor acțiunilor organizate de Hezbollah în Liban și Hamas, în Fâșia Gaza, împotriva Israelului. Gruparea pe care o conducea a fost acuzată că a vrut să organizeze, printr-o celulă în adormire, un atentat împotriva ambasadorului Arabiei Saudite în SUA. Dacă atentatul reușea, erau atacate și Ambasadele Arabiei Saudite și Israelului de la Washington. Soleimani a avut o implicare de necontestat în eforturile Iranului de a-și extinde influența din Liban în Yemen, o intenție hegemonică pe care Iranul nici măcar nu a tăinuit-o. Tot așa cum a procedat din dorința de a lovi, prin orice mijloc, interesele SUA și ale Israelului, în general ale Occidentului, considerate “forța diavolului”. “Toți președinții americani, cel puțin de la G.Bush jr. încoace, au avut pe radar activitatea acestui general. Deci, ideea de eliminare a lui Soleimani a reprezentat întotdeauna un domeniu de interes.” (Cristian Diaconescu)

Sâmbătă, Casa Albă a emis un comunicat oficial privind atacul în care acesta a fost ucis, în temeiul Legii puterilor de război din 1973.

În cultura arabă, arborarea steagului roșu simbolizează începerea unui “război sângeros”, iar iranienii au dat un semnal serios în acest sens, arborând pentru prima dată în istorie steagul roșu deasupra unei moschei - Jamkaram, din orașul Qom, un loc considerat sacru și sfânt în Orientul Mijlociu, încă din Evul Mediu.

Generalul Gholamali Abuhamzeh, citat de agenția de știri Tasnim, a declarat că Iranul îi va pedepsi pe americani, oriunde s-ar afla, la îndemâna Republicii Islamice, și a sugerat perspectiva atacurilor asupra navelor din Golf: “Strâmtoarea Hormuz este un punct vital pentru Occident și un număr mare de distrugătoare americane și nave de război trec pe acolo. ... Obiectivele americane vitale din regiune au fost identificate de Iran, de acum mult timp. ... Aproximativ 35 de ținte americane din regiune, precum și Tel Avivul, sunt la îndemâna noastră”, a spus el.

Sâmbătă seară, o rachetă a căzut în interiorul zonei puternice fortificate a Bagdadului, în apropierea Ambasadei SUA, cea de-a doua a lovit cartierul Jadriya, din apropiere, și alte două au fost lansate asupra bazei aeriene din Balad, la nord de oraș, dar nimeni nu a fost ucis, a informat armata irakiană. Până acum, atacul nu a fost revendicat.

Iranul “vorbește cu foarte mare îndrăzneală despre vizarea anumitor ținte ale SUA”, ca răspuns la moartea lui Soleimani - consideră președintele american, afirmând că Statele Unite au “în vizor 52 de obiective iraniene” și că unele sunt “la un nivel foarte înalt și importante pentru Iran și cultura iraniană, iar acele ținte, și Iranul însuși, vor fi lovite foarte rapid și foarte rău. (…) SUA nu mai doresc amenințări! Cele 52 de ținte reprezintă cei 52 de americani care au fost ținuți ostatici în Iran, după ce au fost capturați din ambasada SUA din Teheran, în 1979.”

A fost sau nu, oare, inspirat gestul lui Trump de neplăcerile generate de propria campanie electorală? A fost doar o reacție armată strategică??? E bine? E rău? Se știe că “orice acțiune determină o re-acțiune”, dar, în mod cert, era nevoie de un avertisment, poate de o schimbare a politicii din zonă. Lumea arabă a devenit un furnizor de terrorism, de ură față de valorile Occidentului, din care și-a făcut un program, chiar o religie. Sloganul “Allahu Akhbar!” a depășit funcția de adulație a divinității supreme musulmane, traducându-se explicit prin “Moarte tuturor celor care nu aderă la Islam!”. Pogromul anticreștin din Nigeria și Yemen sunt doar două mărturii.

Arbitru de margine, SUA, arbitrează încăierările zonale, conform principiului, totdeauna eficient, “Divide et impera”. Rușii, la rândul lor, le dau combatanților arme și îi întărâtă împotriva americanilor. Iar UE o dă cotită ca rabinul de la Dorohoi, băgată până în gât în comerțul belicos cu …. toată lumea, mai mult sau mai puțin civilizată. Unde să mai fugim de-acasă??? Scutul de la Deveselu ar trebui să ne apere, nu?

Nu sunt analist politic, dar îmi place să cred că, după momentul inițial de furie, războiul preconizat se va mai “subția”… măcar prin părțile esențiale. “Beijingul este puternic dependent de livrările de petrol din Golf, deci va încerca să tempereze eventuale acțiuni prea riscante ale Iranului. Rușii ar putea beneficia de creșterea prețului petrolului, deja vizibilă, însă nici ei nu au interes să provoace o explozie de violență într-o regiune apropiată. Ar fi prea riscant. În plus, în ciuda retoricii belicoase, de altfel previzibile, pe care o auzim în aceste zile, Iranul nu se află nici el chiar în situația de a risca un conflict pe scară mare cu America. Situația din țară este tensionată. Autoritățile au fost nevoite să intervină brutal pentru a reprima demonstrații de protest provocate de mizeria generalizată. Mai mult, dispariția generalului Suleimani convine și Rusiei, și Turciei, care speră că aceasta va afecta capacitatea Teheranului de a-și extinde și consolida dominația în Orientul Mijlociu. Pentru că, deși au colaborat în Siria, cu Iranul, Rusia și mai ales Turcia, sunt în competiție cu acesta pentru influență în regiune.”

Ideea unui nou război i-a îngrozit și pe americani. Manifestanții din zeci de orașe din SUA s-au adunat sâmbătă pentru a protesta împotriva deciziei de a trimite mii de trupe suplimentare în Orientul Mijlociu, relatează Associated Press.

Statele Unite au, în prezent, desfășurați în Irak, circa 5.200 de militari, oficial pentru a asista și instrui armata irakiană și pentru a preveni reafirmarea grupării jihadiste Statul Islamic. Efectivele militare americane în întreg Orientul Mijlociu ajung la circa 60.000 de militari.

Parlamentul irakian a votat duminică o rezoluție prin care cere Guvernului de la Bagdad să pună capăt prezenței trupelor străine în Irak și să ia măsuri pentru ca “aceste trupe să nu mai folosească în nicio circumstanță teritoriul, apele și spațiul aerian ale Irakului”. Anterior acestui vot din parlamentul de la Bagdad, coaliția internațională condusă de SUA a anunțat suspendarea activităților de sprijin și instrucție pentru trupele irakiene, pentru a se concentra astfel pe protejarea bazelor din Irak unde se află personalul acestei coaliții, baze care au fost frecvent atacate în ultima vreme și sunt potențiale ținte ale unor represalii după uciderea generalului Soleimani.

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a convocat, pentru luni, o reuniune de urgență a Consiliului Nord-Atlantic, ca urmare a tensiunilor din Orientul Mijlociu, transmite agenția DPA, preluată de Agerpres.

În timpul înmormântării televizate a generalului Qasem Soleimani, moderatorul care a comentat evenimentul a anunțat că fiecare iranian va dona câte un dolar american, iar suma finală va merge la persoana care îl va ucide pe președintele american. “Iranul are 80 de milioane de locuitori. Cu sprijinul populației iraniene, dorim să strângem 80 de milioane de dolari, sumă ce reprezintă o recompensă pentru cel care se apropie de capul președintelui Trump”, a sunat unul din anunțurile difuzate de televiziune, în timpul funeraliilor.

Cu persanii nu-i de joacă!

Să ne rugăm bunului Dumnezeu să ne dea sănătate și cap limpede tuturor!

 

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval