În viața social-politică a țării, în calitatea lor de reprezentanți ai diverselor grupuri de cetățeni și de promotori ai intereselor acestora, partidele politice sunt “actorii” principali. Funcționarea democratică a societății noastre presupune ca, prin votul exprimat periodic de către cetățeni, activitatea partidelor să fie validată sau sancționată de aceștia. “Sancțiunile dure” suportate de un partid la “întâlnirea” democratică cu electoratul, în fața urnelor, cu ocazia alegerilor, sau pierderea în anumite situații a guvernării, aduce în prim plan necesitatea unor schimbări în modul de raportare al acelui partid la realitățile social-politice din România, dar și la modul de organizare, conducere și acțiune al partidului. Cu alte cuvinte, se impune declanșarea unui proces de modernizare.
Situația în care se află un astfel de partid se poate compara, până la o anumită limită, ca fiind similară cu situația unei echipe sportive profesioniste, care are rezultate din ce în ce mai modeste în cadrul unei competiții și care dorește să se ridice din nou la nivelul palmaresului său istoric. Ce poate face această echipă? Câteva măsuri sunt deja comune: aducerea unui nou antrenor, renunțarea la jucătorii care nu au confirmat așteptările și îmbunătățirea componenței lotului, cu jucători noi, de valoare, efectuarea de stagii de pregătire bine organizate ș.a.m.d. O măsură radicală poate fi și schimbarea proprietarului echipei care ar putea veni cu noi resurse și un nou mangement.
Procesul de modernizare al unui partid presupune luarea unui set de măsuri, pentru ca acesta să redevină acea forță politică care a avut în timp rezultate deosebite în plan: electoral, administrativ și al guvernării. Scopul acțiunii de modernizare este cât se poate de clar. Dar conform unei expresii foarte cunoscute: “Ușor de zis, greu de făcut”. Un partid nu este o echipă sportivă, el este o structură de natură politică extrem de complexă și care se caracterizează, în general, printr-o mare inerție. Această inerție este direct proporțională, la fel ca în sistemele mecanice din natură, cu mărimea acestei structuri. Ieșirea din starea de inerție a unui partid se poate face, în opinia mea, doar în urma unor impulsuri majore venite din mediul social, care sunt apoi urmate de un proces, foarte necesar, de autoevaluare, printr-o reflecție cât mai obiectivă. Cine poate să facă această acțiune, de dinamizare și “recalibrare”? Evident, doar membrii săi cei mai calificați și cei pentru care viitorul partidului este o parte importantă din proiectul de dezvoltare viitoare al societății românești. Într-o societate democratică normală, toate partidele au ca scop principal declarat și activat, în plan practic, în mod specific, progresul și bunăstarea națională.
Există păreri ale unor politologi importanți, care spun că un proces de modernizare, de înnoire profundă, al unui partid, nu se poate face cu succes de către cei care sunt în interiorul acestei structuri.
Este cunoscut faptul că o analiză complexă a activității unei entități, care să conducă la tragerea unor concluzii care să aibă efecte reale de îmbunătățire, presupune să se evidențieze cât mai obiectiv prin: punctele tari, punctele slabe, oportunitățile, precum și riscurile pentru aceasta. Realizarea acestei analize, cu un grad de responsabilitate ridicat, presupune o cunoaștere cât mai completă și corectă a datelor reale, de natură social-economică și politică, la nivel național, legate de activitatea acelui partid. Analiza efectuată și redactarea concluziilor rezultate, trebuie să conțină obligatoriu răspunsul la câteva întrebări, consider eu, esențiale.
Primul set de întrebări ar fi: Cine este acum și ce rol are, în societatea românească actuală, acel partid? Cine formează corpusul principal actual al partidului? Ce segment din populația țării îl reprezentă și cine sunt cei care le acordă votul pentru politicile pe care le propune?
Schimbările profunde produse în structura socială a populației României, din ultimii 30 de ani, au adus cu sine modificări care pot fi intuite și simțite de mulți dintre membrii unui partid, dar pentru îmbunătățirea activității acestuia percepția acestora trebuie să aibă la bază un studiu sociologic profesionist, de mare încredere. Acest studiu ar trebui să fie punctul de pornire pentru a construi răspunsurile valide la întrebările de mai sus. În lipsa acestui studiu, demersurile care se vor face în acel partid, pe diverse teme, se construiesc pe o fundație ipotetică.
Al doilea set de întrebări care se pot pune, la modul firesc, ar fi: Care sunt valorile pe care acel partid și le asumă și le promovează în societatea românească actuală? Aceste valori sunt ele în concordanță cu stadiul de evoluție al societății noastre în spațiul național, dar și al masivei părți din populația țării care se află la muncă în Europa?
Cuvintele lui Vaclav Havel: “Fără valori și obligații morale împărtășite de toți și adânc înrădăcinate, nici legea, nici un guvern democratic și nici măcar o economie de piață nu vor putea funcționa corect” au valoare de postulat pentru orice partid, indiferent de perioada istorică.
A treia întrebare, la fel de importantă ca cele de mai sus: Care este, având la bază valorile asumate, viziunea actuală a partidului pentru viața viitoarelor generații de cetățeni ai României, în corelare cu cele din spațiul european căruia îi aparțienem, din punct de vedere geografic și cultural?
Dinamismul și complexitatea evoluției, sub diverse planuri a societății omenești, pune în fața celor care-și asumă rolul de decidenți să conceapă planuri și programe care să răspundă, pe termen lung, unor deziderate majore pe care să se poată clădi viitorul generațiilor ce ne urmează.
A patra întrebare ce se generează de la sine: Care sunt principiile ce vor fi propuse și respectate în organizarea și desfășurarea activității acelui partid, în comportamentul membrilor acestuia, precum și în relaționarea acestora cu cetățenii?
Experiența ultimilor ani a demonstrat că lipsa unor principii ferme în ceea ce privește promovarea unor membri în conducerea unor partide, sau care au fost susținuți de partid pentru a accede în Parlament, Guvern sau în administrație, la diverse eșaloane, a adus după sine apariția unor situații ce pot afecta grav, pe termen lung, încrederea în capacitatea de conducere a partidelor.
Acțiunea de modernizare a unui partid are ca finalitate producerea unui reviriment puternic în activitatea sa. Un astfel de proces presupune existența unor documente adecvate care să dea răspunsuri, cât mai fundamentate, la întrebările firești formulate mai sus. Aceste documente se impun a fi dezbătute și amendate, unde este cazul, în formule bine organizate care să asigure accesul marii mase de membri de partid. Luarea unor măsuri cu caracter de modernizare, fără acest “prolog”, nu va aduce după sine decât modificări de natură “cosmetică”, binevenite, probabil, dar fără efectele majore așteptate de mulți dintre membrii și susținătorii acelui partid și care să ducă, în fapt, la o adevărată modernizare a acestuia.
Procesul dificil, poate chiar “dureros”, al modernizării unui partid, reprezintă pentru acesta momentul care-i permite să dovedească o înaltă responsabilitate politică și socială în care să nu se gândească la următoarele alegeri, ci la următoarele generații ale României.
