ALEXANDRU IOAN CUZA (1820-1873)

Distribuie pe:

Un vânt, mirosind a schimbare și speranță, bătea prin toată Europa anului în 1848, anul în care, un tânăr născut la Bârlad, în anul 1820, fiul ispravnicului Ioan Cuza, după ce își făcuse studiile la Paris, participa, acum, alături de Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu, la mișcarea revoluționară din Moldova, susținând cu ardoare unirea acesteia cu Țara Românească.

După înfrângerea mișcării revoluționare din Moldova, Cuza urcă repede treptele militare, ajungând până la gradul de colonel, președinte al Judecătoriei Covurluiului și pârcălab de Galați, funcție din care demisionează în semn de protest pentru a atrage atenția lumii că alegerile pentru Divanul ad-hoc au fost falsificate. Prin toate acestea, el se va face remarcat în timp și considerat mai apoi ca persoana cea mai potrivită pentru a fi aleasă ca domn al Moldovei (5 ianuarie1859). Printr-un calcul bine gândit, Cuza este ales la 24 ianuarie 1859 domn al Țării Românești, ivindu-se astfel posibilitatea ca cele două țări să poată fi unite sub același domn. Cuza trece numaidecât la înfăptuirea unor reforme radicale, care vor pune bazele statului nou, modern: 1861 - unifică Parlamentele și Guvernele celor două țări, făcând astfel și unirea politică a țării; 1861- Reforma Fiscală; 1862 - capitala țării o mută la București, iar țara se

va numi ROMÂNIA; 1863 - secularizarea averilor bisericești, acțiune prin care va crește Fondul Funciar al statului cu peste 20%: 1864 - Reforma agrară, ce va duce la împroprietărirea a peste 400.000 de țărani; 1864 - Reforma învățământului, Reforma justiției, noua Constituție, noua Lege electorală etc.

La 23 februarie1866, liberalii

și conservatorii se unesc în Monstruoasa Coaliție și îl silesc pe domnul Cuza să abdice, punându-l în locul său pe Carol I. Cu durere în suflet, Cuza pleacă în exil, stabilindu-se, pe rând, la Paris, Viena și Wiesbaden. Vrea să se reîntoarcă de câteva ori în țară, ca simplu cetățean, dar Carol I nu îi aprobă cererea. Se stinge din viață în anul 1873, în orașul german Heidelberg. Doamna sa, Elena, îl va înmormânta la cimitirul de la moșia lor de la Ruginoasa, iar mai târziu osemintele sale vor fi înhumate în cimitirul Bisericii Trei Ierarhi din Iași.

 

Lasă un comentariu