• „Când plec de acasă, mă îmbrac în așa fel ca să nu-mi fie rușine de mine, oriunde aș merge. Mereu mă gândesc cum mă vede Dumnezeu. Când ești aproape de El cu sufletul, gândești și te comporți exact așa cum ar fi El de față. Dacă Îi simți întotdeauna prezența, nu avem cum să fim altfel decât cuviincioși. (Studenta Lucica Velicu). Haina nu-l face pe om, dar îi dă măsura valorii sau nonvalorii lui. Trist este că hainele elevilor au devenit, pentru mulți elevi, nocive și au produs multă dezordine în școală. Profesorul Ioan Pelteacu de la liceul Todor Vladimirescu, mărturisește: „Dezordinea a devenit de la eliminarea uniformelor care impuneau un anumit comportament, o decență".
***
• „Mănăstirea Neamț, ctitoria lui Ștefan cel Mare și Sfânt, este Așezământul Monahal românesc cel mai încărcat de spiritualitate și tradiție ortodoxă, de istorie și cultură patristică străbună. Pe drept cuvânt, Mănăstirea Neamț, și când tace ne vorbește, ne îmbărbătează, ne dă râvnă să mergem pe urmele înaintașilor noștri, iar uneori ne mustră că ne lipsește elanul, statornicia și credința părinților noștri".
Ioan Ivan (1915-2009), preot arhidiacon, profesor
***
• „Dragostea de Dumnezeu este o căldură mai presus de fire și când vine la cineva fără măsură, face acel suflet să-și iasă din sine (extatic). De aceea, inima celui ce o simte nu o poate cuprinde și suporta, dar pe măsura calității iubirii venite în el, se arată în el o schimbare neobișnuită. Iar semnele dragostei de Dumnezeu sunt acestea: fața omului se face ca de foc și plină de farmec și trupul lui se încălzește. Frica și temerea se depărtează de la el și își iese din sine (intră în extaz). Puterea ce ține mintea adunată pleacă de la el. Moartea înfricoșătoare o socotește o bucurie și niciodată vederea minții lui nu află vreo întrerupere în înțelegerea tainelor cerești, iar nefiind de față, vorbește ca fiind de față, fără să fie văzut de cineva".
Sfântul Isaac Sirul (Isaac din Ninive 640-700), Sfânt cuvios episcop sirian, scriitor bisericesc ascetic Filocalia vol. X, pag. 138
P.S. Dumnezeu nimic nu iubește mai mult, fără numai pe cel ce petrece întru înțelepciune (dreaptă cumpătare). Ea este mai frumoasă decât soarele și decât toată orânduirea stelelor; dacă o pui alături de lumină, înțelepciunea o întrece. Fiindcă după lumină urmează noaptea, pe când înțelepciunea rămâne nebiruită în fața răutății.
Înțelepciunea lui Solomon (cap.7, 28-30).
