Mi-am propus, stimați cititori și prieteni spirituali, să las moștenire posterității cele mai sumbre și înfricoșătoare momente pe care le-a cunoscut omenirea în acest început de an 2020, când evenimentele care s-au succedat și au invadat ecranele televizoarelor, ne apropiau foarte mult de un scenariu apocaliptic, în al cărui logică dominante erau frica și neîncrederea ce bântuia întregul mapamond. Aduc în acest sens sincere mulțumiri conducerii acestei prestigioase publicații, pentru oportunitatea acordată în a lăsa celor prezenți și din viitor această radiografiere a societății românești, aflată în această încleștare, pe care nu a mai cunoscut-o de la cele două războaie mondiale din secolul trecut. Astfel că, sub spectrul amenințător ce zguduie omenirea la această răspântie a timpului, care, cu certitudine, va conduce la o schimbare radicală în plan spiritual, moral și atitudinal (față de om și viață), la o așa-zisă “nouă normalitate”, va trebui să medităm mai mult asupra condiției noastre neputincioase, supusă voinței și puterii și să ne purificăm de păcatele pentru care Providența se pare că ne pedepsește. În același timp, izolarea și distanțarea socială, trebuie să ne unească într-un spirit salvator comun, acesta fiind momentul cel mai potrivit pentru a ne face bilanțul moral și introspectiv - al vieții, și prin spășire și purificare față de păcatele care ne-au îmburuienat sufletele, prin ură, egoism și dezbinare, să ne reîntoarcem cu fața spre Providența salvatoare și mântuitoare. Pentru a fi mai aproape de realitate și adevăr, dar și pentru a evidenția faptul că tot ceea ce se întâmplă în prezent este supus unui scenariu scris din afara acestei lumi, voi circumscrie actuala stare în care se află lumea într-o paradigmă eshatologică, fără a recurge la ceea ce ar putea sugera un așa-numit sindrom apocaliptic, ci cel mult ar conduce spre o simptomatică circumscrisă unei dimensiuni și paradigme eshatologice, departe de a fi sinonimă cu acel spectru exprimat prin sintagma încetățenită de “sfârșitul lumii” (etimologic provine din grecescul eshaton, care se traduce în limba română prin sfârșit, final, ultim). Ca atare, eshatologia nu vizează nici pe departe nimicirea, distrugerea acestei lumi și întoarcerea ei în neant - non existență, ci dimpotrivă, prin sfârșitul lumii, eshatologia biblică înțelege, în mod pozitiv și optimist, purificarea lumii de orice imperfecțiune, înnoirea ei totală, desăvârșirea ei, concretizată prin ceea ce asemănau apostolii Petru și Ioan, cu un “cer nou și un pământ nou”. Astfel, prin acest “sfârșit” se întrevede un nou început - o reînnoire a creației divine, bazată pe o nouă ordine mondială, din care să dispară arbitrariul și incompetența politicienilor și a politicianismului exclusive pragmatic, și să fie tot mai îngrădit liberul arbitru, generator de păcate, ispite, instabilitate și insecuritate individuală, socială și mondială.
Ceea ce se întâmplă acum, pe fondul principiului karmic (orice acțiune presupune și reacțiune), are o legitimitate biblică profetică, fiind regăsită atât la unii evangheliști (Matei și Luca), cât mai ales la unii profeți, aleși de Dumnezeu, care ne-au avertizat prin aceste “semne”, în speță a celor legate de aceste boli, alături de celelalte semne prevestitoare. Maladii care astăzi cunosc un registru tot mai diversificat, conducând la creșterea ratei mortalității și morbidității în plan mondial, dar și la creșterea tot mai accentuată a lipsei imunității ființei umane. Și aceasta în pofida progreselor înregistrate în medicină, astfel că milioane de oameni mor anual din cauza bolilor infecțioase, și a altor maladii corelative cu timpul în care trăim, unde și când rata de risc a îmbolnăvirii este cu mult mai ridicată datorită posibilităților de deplasare dintr-un loc în altul, putând astfel să transferăm odată cu noi și microbii unor asemenea boli, sporind riscul răspândirii rapide a acestora.
Statisticile mondiale au dezvăluit unele date îngrijorătoare pentru secolul trecut, o asemenea pandemie cu care s-a confruntat omenirea fiind cea din anul 1918 (se estimează un număr între 50 și 100 milioane de victime, dintre care 8 milioane au fost numai în Spania, de unde denumirea de gripă spaniolă), urmând alte epidemii și pandemii de-a lungul istoriei omenirii care a decimat o mare parte a speciei umane. Potrivit Worldwatch Institute, în ultimele trei decenii, au apărut “peste 30 de boli necunoscute înainte, cum ar fi infecția cu Ebola, cu HIV, cu hantavirus și Sindromul Respirator Acut Sever (SRAS, sau pneumonia atipică), toate acestea reprezentând o nouă amenințare”. Organizația Mondială a Sănătății a avertizat asupra înmulțirii germenilor rezistenți la antibiotice, arătând că “Lumea se îndreaptă spre o eră «post-antibiotice», în care multe dintre infecțiile obișnuite nu vor mai putea fi tratate, ucigând din nou nestingherite”. Iarăși prezentul este elocvent, ceea ce se întâmplă în prezent nefiind altceva decât un “experiment” prin care este demonstrată neputința omului în stăvilirea “încoronării” acestui virus COVID -19 în lume, demonstrând, dacă mai era nevoie, ca în loc de înarmare cu cele mai performante tehnologii militare contra omenirii și vieții în general, să ne înarmăm împotriva acestui dușman invizibil și, deocamdată invincibil, care își revendică tributul datorat subestimării sale și a supraestimării puterii omului.
La acest fenomen amenințător pentru specia umană și pentru viață, în general, un aport determinant l-a adus omul. Efectele sunt tot mai resimțite în prezent, prin încălzirea globală, efectul de seră, datorită poluării atmosferei, toate aceste efecte în lanț - de dominou, au contribuit și contribuie și în prezent la producerea unor boli specifice acestei epoci, ele fiind regăsite atât la oameni, cât și la unele specii de animale (pesta porcină, gripa aviară, vaca nebună etc.). Ca să nu mai vorbim de peri-colul ce ne amenință prin războiul chimic, biologic și bacteriologic, a așa-numitului război hibrid, care este un real pericol ce amenință omenirea! În pofida progreselor din domeniul medical, omenirea se luptă cu boli vechi și noi. Potrivit unui raport, 20 de boli foarte cunoscute, între care tuberculoza, malaria, variola și holera, au revenit în forță în ultimele decenii, în timp ce alte boli sunt tot mai rezistente la medicamente. În plus, au mai apărut alte boli specifice și corelative cu perioada în care trăim, cel mai mult fiind accentuat distresul (stresul negativ, existând și stres pozitiv, eustresul, sau stresul mixt - overstresul), care la rândul său produce și accentuează alte boli organice și psihice, putând spune că lumea se confruntă cu o boală globalizată: boala secolului și a mileniului, care va culmina, conform celor profețite, prin acest sindrom apocaliptic amenințător, degenerând în haos, distrugere și autodistrugere, într-un cuvânt, în deșertăciune (Ecclesiat). În fața acestei sumbre realități se impune, într-adevăr, o schimbare de paradigmă a actualei stări de lucruri, bazată pe promovarea valorilor - meritocrației și a unității - solidarității întregului mapamond în jurul acestor valori umane și morale, așa cum ne învață cea mai umană religie, creștinismul, bazată pe toleranță, pace și armonie între semeni, popoare, state și națiuni.
