Pe “urmele” lui Gheorghe Mănoiu, la Târnăveni!
“Mi-aș dori ca o stradă din Târnăveni să poarte numele Ecaterinei Teodoriu”
(Doina Mihăileanu, medic, cabinetul de pe strada “Gheorghe Mănoiu”)
Pe cât de încărunțit, pe atât de jovial, fostul primar al orașului Târnăveni, Octavian Popa (a condus orașul timp de 4 mandate), m-a așteptat și m-a condus la Cimitirul unde trupurile Eroilor, căzuți pentru eliberarea Transilvaniei în Al Doilea Război Mondial (inclusiv al lui Gheorghe Mănoiu), așteaptă A Doua Venire a lui Hristos și obșteasca înviere din morminte. Când am ajuns, am constatat, “pe viu”, că evlavia din emoția de a le aprinde fiecare câte o lumânare și a ne închina, rostind cuvintele “Dumnezeu să îi ierte și să îi odihnească!”, era mult prea mare, prea covârșitoare, ca să poată fi cumva umbrită de starea dezolantă pe care autoritățile locale actuale înțeleg să o întrețină aici! În acest context, înainte de a mă conduce pe strada ce îi poartă numele eroului Gheorghe Mănoiu, fostul prim-edil al orașului, mi-a zis: “Credeți dumneavoastră că puteam să îi uit pe Eroii noștri, să nu le dau cinstea (cuvenită) pentru că ne-au apărat Țara în vremi de restriște? Puteam, oare, ca primar postdecembrist, să nu dau dispoziție ca mormintele lor să capete solemnitate, străjuite de un Monument comemorativ ridicat în mandatul meu? Să știți că nu am scăpat nicio ocazie, niciun eveniment, fără să aduc în conștiința publică, în discursuri oficiale, faptele lor de bravură și recunoștința locuitorilor din Târnăveni. De atâtea ori, elogios, am vorbit despre maiorul Gheorghe Mănoiu - logodnicul Ecaterinei Teodoroiu și vrednicul oltean care a luptat pentru eliberarea Transilvaniei de sub ocupația ungaro-germană. Avem aici și o stradă, propusă în mandatul meu, care îi poartă numele. Atunci, la inaugurare, am invitat-o telefonic și pe o rudă de-a eroului, doctor în Craiova, dar nu ne-a putut onora invitația, din motive de sănătate! Uitați-vă pe Monumentul din Cimitir, să vedeți că i-au greșit numele (au scris Pănoiu), dar am intervenit personal și corectura s-a făcut imediat!”...
Când am ajuns apoi pe strada Mr. Gheorghe Mănoiu, mai întâi am parcurs-o, de la un capăt la altul, admirându-i tăblițele care menționau sugestiv cine a fost acesta: un ofițer căzut în Al Doilea Război Mondial. Mi-am “tras aer” în piept și... am purces să aflu, chiar pe strada Eroului, cam pe ce nivel este conștiința civică autohtonă: și i-am chestionat, timp de aproape o oră, pe primii 10 ieșiți în cale! Rezultatul a fost: 60 % mi-au spus că nu știu nimic despre Gheorghe Mănoiu, 30 % au spus că a fost un ofițer ucis în războiul de eliberare a Transilvaniei, iar 10% au afirmat că a fost ofițer și logodnic al Ecaterinei Teodoroiu! Ca urmare, “înarmat” cu aceste date preliminare, mi-am aruncat “năvodul” în “iazul” cel mare al orașului și am întrebat pe stradă încă 10 persoane: profesori, doctori, judecători, educatori, elevi, pensionari etc. În final, “bilanțul” a ceea ce știu 20 de oameni din Târnăveni, despre eroul Gheorghe Mănoiu, este următorul: 40% nu au știut nimic, 50% știau că a fost un ofițer ucis în război, iar 10 % știau că fost logodnicul Ecaterinei Teodoroiu și a căzut în Al Doilea Război Mondial! Dar ceea ce ar trebui să îi pună pe gânduri, pe “luminătorii” urbei, este atât faptul că 90% nu au știut că Gheorghe Mănoiu a fost logodnicul Ecaterinei Teodoroiu, cât și aspectul - sesizat de doamna doctor Mihăileanu (cu cabinetul chiar pe strada Mănoiu) - ca în Târnăveni să figureze și o stradă, care să poarte numele Ecaterinei Teodoroiu!
În fine, cu toate carențele întâmpinate pe timpul documentării la Târnăveni, nu aș putea să nu evidențiez sclipirea din ochii localnicilor (abordați de mine, intempestiv, pe stradă), când auzeau că rostesc numele Ecaterinei Teodoroiu, că a fost logodită cu Gheorghe Mănoiu, iar logodnicul ei este înmormântat chiar în orașul lor! Și încă ceva: nu numai că oamenii m-au ascultat cu atenție, răbdare și respect, dar 80% au știut să îmi spună câte ceva legat de viața Ecaterinei Teodoroiu și mulți chiar au mulțumit pentru neașteptata “lecție de istorie!”
Cine are urechi de auzit, să audă!
(Va urma)
