IZOLAREA BĂTRÂNILOR, ÎNCEPUTUL SFÂRȘITULUI! (I)


Categorie: Comentariu
|
13-05-2020
Nr: 88 (7.797)
|
Autor: TEODOR PALADE
|

Nu se cunoaște cu exactitate cine a avut ideea discriminării bătrânilor, prin izolarea de societate, la impactul cu criza generată de apariția acestui virus socotit, deși încă nu s-a demonstrat că-i adevărat, de o ferocitate devastatoare în comparație cu celelalte gripe sezoniere declanșate tot de un coronavirus. Dacă nu a fost o intenție criminală, așa cum unele teorii susțin, atunci închiderea în casă a bătrânilor a fost o teribilă greșeală. Izolarea ucide. Și căile prin care o face sunt extrem de diverse. Uneori evidente, iar alteori subtile, perverse am putea spune. Faptul că epidemiologii și alți medici susținători ai izolării văd numai o parte a problemei pare, pentru orice judecată imparțială, cel puțin ciudată.

Este oare posibil ca cei care, profitând de existența pandemiei de coronavirus, au hotărât izolarea vârstnicilor, să nu fi știut nimic despre ageism? Condamnarea bătrânilor, nu contează sub ce motiv, să fi fost doar o întâmplare, o coincidență ca atâtea altele care ne amintesc de pagini triste ale istoriei omenirii? Poate. Dar hotărârea a fost luată la nivele mult prea înalte și, chiar cu invocarea protecției persoanei, este puțin probabil să se fi ajuns din greșeală la această măsură extremă.

În luna martie, cu Europa în plină criză COVID-19: “Egalitatea și non-discriminarea sunt principii fundamentale ale legii drepturilor omului, inclusiv în Uniunea noastră. Nicio criză nu ne permite să abandonăm aceste principii [...] Nu este loc pentru ageism în U.E. [...] Criza COVID-19 a revelat atitudini discriminatorii asupra persoanelor în vârstă” [...] Comisia Europeană se angajează să asigure că drepturile tuturor, inclusiv a europenilor în vârstă, sunt respectate pe parcursul acestei crize și că nimeni nu va fi lăsat în urmă [...] Asta include activitatea lucrativă, măsurile sociale și de mobilitate la nivelul U.E.”.

Promisiunile doamnei Dalli nu par a fi fost auzite peste tot în cadrul Uniunii. În grupul restrâns al celor care pot decide soarta a milioane, poate a miliarde de oameni, inclusiv la nivelul conducerii U.E., se află și cei care au declarat, deschis, fără nicio jenă, că îmbătrânirea populației pune în pericol economia mondială, că bătrânii sunt deja prea mulți, că sunt neproductivi, că au devenit o povară pentru societate... În final, că trebuie luate măsuri urgente pentru “rezolvarea problemei”. Nu am să-i numesc aici. Îi cunoașteți. Nici nu am să-i citez. Este plin internetul de spusele lor și niciunul, chiar niciunul dintre ei, nu a negat și nu și-a retras cuvintele.

Atitudinea evident discriminatorie față de oamenii care au depășit o anumită vârstă a renăscut, brusc, pe fondul isteriei generale cauzate de existența acestui virus considerat, pe criterii îndoielnice, ca fiind un neiertător ucigaș în masă. După ce le criticaseră copios înainte ca ele însele să se fi confruntat cu epidemia, măsurile, în mare parte inumane, dar luate în numele omeniei, aplicate de un regim cvasitotalitar cum este cel al Republicii Populare Chineze, au fost copiate pe rând de marile democrații ale lumii.

Între aceste măsuri, și decizia izolării obligatorii a bătrânilor, socotiți a fi victimele predilecte ale gripei rebele cu origini incerte. Putem considera, fără a greși, că niciunul, dar absolut niciunul dintre conducătorii lumii, nu a luat în considerare consecințele tragice, uneori similare condamnării la moarte, ale acestei izolări forțate. Pentru cineva responsabil de soarta a milioane de semeni este o “scăpare” de neiertat. Este o omisiune care, chiar privită cu maximă bunăvoință, nu pare a fi întâmplătoare. De ce? Fiindcă este greu de acceptat că într-o societate care se declară democratică și cu respect față de drepturile omului poate fi permisă izolarea obligatorie a unui important segment al populației, fără a fi pusă între paranteze democrația.

Motivația acestei acțiuni, în mare parte inumane, a fost și este susținută de înalți oficiali răspunzători de sănătatea populației planetei, cu argumente cel puțin discutabile. Dr. Hans Henri P. Kluge, spre exemplu, directorul Regional pentru Europa în cadrul Organizației Mondiale a Sănătății (O.M.S.), susținând izolarea bătrânilor și îndemnând totodată ca societatea să-i protejeze, afirma la data de 2 aprilie că “Peste 95% dintre decesele cauzate de COVID-19 sunt reprezentate de cei mai în vârstă de 60 de ani”. Nimic nu ne oprește să-l credem pe distinsul și experimentatul medic belgian specializat în chirurgie și obstetrică, cel care a practicat medicina de urgență în Liberia și Somalia și care s-a ocupat până și de situația medicală din închisorile siberiene. Nimic nu ne împiedică (în afara bunului simț și al adevărului de necombătut al cifrelor) să fim de acord că din cele 213.190 decese, un număr de 202.530 (adică 95%) ar fi persoane trecute de 60 de ani.

Întâmplător sau nu, nicio statistică accesibilă publicului larg nu pare să confirme declarația domnului Kluge. Atunci, ce sau cine să-l fi îndemnat pe oficialul O.M.S., să facă public un asemenea neadevăr? Cui, sau cărui scop, folosește acesta? Prin extrapolare, apare dilema de a mai crede sau a nu mai crede în cele transmise oficial de O.M.S.

Agenția americană de cercetări în domeniul îmbătrânirii (I.N.A.) a publicat în anul 2019 un studiu dedicat modului în care sunt afectați bătrânii, de izolare și de singurătate. Concluziile sunt alarmante (...). Cercetările efectuate de I.N.A. au evidențiat că izolarea socială și singurătatea sunt responsabile pentru creșterea exponențială a riscurilor privind apariția unei mari varietăți de afecțiuni, atât fizice cât și psihice. Între acestea, deși nu sunt singurele, hipertensiunea arterială, boli de inimă, obezitatea, slăbirea drastică a sistemului imunitar, anxietate, depresie, declin cognitiv, boala Alzheimer și chiar moartea prematură.

Concluziile, bazate pe studiile efectuate de dr. Stephanie Cacioppo, relevă că printre consecințele singurătății se numără și faptul că singurătatea declanșează în mod automat un întreg set de procese conexe, comportamentale și biologice, care conduc implicit la asocierea directă dintre singurătate și moartea prematură (...).

Mecanismul singurătății poate accelera depunerile de pe pereții arteriali, poate ajuta celulele canceroase să crească și să se răspândească în organism, poate agrava inflamația în creier care duce la boala Alzheimer. Adăugați tuturor acestora efectele nefaste ale izolării forțate.

Din punct de vedere medical sau social, în ciuda intenției declarate de prevenție, nimic nu pare a justifica măsura punitivă de izolare socială a bătrânilor. Recent, doctorii Dan Erickson și Artin Massihi, angajați la Accelerated Care Bakersfield, California, avertizează că practica izolării populației va fi dăunătoare pe termen lung: “Izolarea slăbește imunitatea personală care este construită și menținută prin expunerea zilnică la tot felul de viruși și bacterii. Între altele, nivelul de vitamina D este diminuat și, prin urmare, starea de spirit, care afectează imunitatea, este și ea scăzută. Dezinfectarea constantă nu face decât să înrăutățească această stare. Pe măsură ce veți ieși din izolare, cu un sistem imunitar mai scăzut, când veți începe să intrați în contact cu viruși și bacterii, ce credeți că se va întâmpla? Boala va crește!”.

(Va urma)

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval