EFECTELE CATASTROFALE CA URMARE A DEZINDUSTRIALIZĂRII


Categorie: Editorial
|
23-06-2020
Nr: 115 (7.824)
|
Autor: IOAN HUSAR
|

“Factorii de decizie din România nu dau semne că doresc oprirea procesului de dezindustrializare și sprijinire, prin măsuri concrete, a refacerii industriei românești, în contextul noilor tehnologii care cuceresc piețele internaționale”, susține Ion Alexandru într-un articol publicat în revista Capital. Afirmația este susținută de închiderea, anul trecut, a marii și importantei: Întreprinderi de Mașini Grele București - IMGB, importantă uzină, ca și multe altele, existente înainte de 1990, vândute și transformate (demolate) în fier vechi. Au fost vândute pe aproape nimic, nici măcar la valoarea terenului pe care se aflau, întreprinderi, combinate precum Uzina unde se produceau instalațiile de Foraj Ploiești, Electroputere Craiova, Combinatele Siderurgice din Galați, Turnu Măgurele, fabricile și combinatele din industria chimică din Moldova. A mai supraviețuit Combinatul de Îngrășăminte Chimice din Târgu-Mureș (singurul din țară care mai produce îngrășăminte chimice), Uzinele Tractorul și Metrom din Brașov, precum și Uzina (Steagul Roșu, cum era cunoscută) de Autocamioane, Fabrica de Mecanică Fină și de Mașini de Calcul și Televizoare București, de Încălțăminte Guban Timișoara, întreaga industrie ușoară (țesătorii și fabrici de confecții) etc. În județul Mureș au “dispărut” - vândute fabricile Metalotehnica, Imatex, Electromureș și Mașini de calcul, de Mobilă “23 August”, de Haine și mănuși din piele, de Confecții “Mureșul”, ale căror produse se exportau, de zahăr, IRA - reparații auto, Conserve “Mureșeni”, Combinatul Chimic și Fabrica de Geamuri din Târnăveni, IPL, IFET, IRUM, Bere, Industrializarea laptelui din Reghin, de Anvelope auto și de Zahăr din Luduș, Întreprinderea de Cămăși și țesătoriile de stofe și mătase, Nicovala și de Produse din ceramică din Sighișoara și multe altele, în care munceau sute de salariați. În prezent (a contribuit și epidemia de coronavirus), în România sunt peste 1 milion de șomeri, fără a lua în calcul sutele de mii de persoane care munceau și se află în țările dezvoltate din UE și SUA, unii s-au întors acasă.

Datele Institutului Național de Statistică reflectă clar reducerea activității industriale, pe sectoare de activitate, mai accentuată începând cu 2017, 2018, 2019, proces care continuă și în 2020, să nu mai amintim catastrofele din anii de criză 1990-1992 și 2008-2009. Cu toate că, în ultimii ani, industria a cunoscut unele creșteri, mai ales în 2019, produsul intern brut a scăzut cu 3% față de 2017. Făcând abstracție de procente, “deficitul comercial, pe compartimente, la capitalul bunuri, așa cum este prezentat în raportul BNR, arată că nu mai avem produse proprii”, a declarat Cristian Pârvan, secretar general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România - AOAR.

Domnul Cristian Pârvan a mai spus: “Astfel, nu mai fabricăm produse care să fie realizate pe baza inovării românești, iar industria lucrează aproape în totalitate în sistem «lohn». Este absolut necesară o re-industrializare a țării, pentru că fără industrie nu avem ce vinde. Vorbim în primul rând de industriile de bază, care asigură valorificarea resurselor naturale și realizarea de produse cu valoare adăugată cât mai mare. Menționez aici refacerea capacităților de producție, siderurgie, industria alimentară și așa mai departe. În plus, sunt mai mult decât necesare dezvoltarea și valorificarea pe plan intern, dar și extern, a rezultatelor cercetării românești, prin achiziționarea de către autoritățile centrale și locale a unor prime cantități (serie zero), care să confere siguranța calității acestora. Vorbim despre rame de metrou, tramvaie, centrale pe bază de biomasă, locomotive, tractoare și alte produse care ar putea face și fac față cu brio la export, dar sunt ignorate de autoritățile de la noi”. Să nu mai vorbim de industria alimentară, care aproape că lipsește cu desăvârșire, încât produsele agricole, câte se mai realizează de fermierii români, cu excepția grâului, porumbului și a florii-soarelui care se exportă, noi importăm făină din grâu, produse de panificație, ulei, până și bulion, roșii, castraveți, fructe și multe altele, încât deficitul comercial crește continuu, ajungând la multe miliarde de euro.

După părerea unor specialiști în economie, epidemia de coronavirus are deja efecte asupra procedurii de globalizare a economiei. Cum? Prin “întreruperea lanțurilor comerciale consacrate până acum, care a dus la mari pagube marilor companii internaționale, iar temerile legate de evoluția pandemiei au condus la o prăbușire istorică pe marile burse”.

Se preconizează tot mai mult o recesiune economică globală în 2020, care pe termen lung, arată specialiștii, “va avea grave consecințe asupra comerțului internațional, consumului, producției și a mișcării populației la nivel global”. Astfel, se susține că procesul de deglobalizare ar deveni o oportunitate pentru refacerea potențialului economic, a bazei industriale și a industriilor strategice, în cadrul economiilor naționale.

În condițiile în care epidemia de coronavirus a creat mari probleme și dificultăți de aprovizionare în sistemul sanitar, cum s-a întâmplat în România, dar și în toate țările lumii, “statele trebuie să își refacă și să-și controleze propriile industrii de medicamente și tehnologie medicală, serviciile de sănătate, industria chimică și petrochimică, alimentară”. La noi toate aceste industrii au dispărut ca urmare a așa-zisei privatizări făcute în folosul celor care au guvernat România timp de peste 30 de ani (guverne și parlamente). Astfel, în țara noastră continuă procesul de dezindustrializare din cauza politicilor ambigue și birocratice aplicate de cei aflați la putere, mai ales în ultimii peste 10 ani, care neglijează necesitatea reindustrializării cu efecte de lungă durată, singura cale de a opri îndreptarea țării, încet, dar sigur, spre lumea a treia.

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval