Istoria militară a românilor este înstruțată de mii de “EROI DE EPOPEE” jertfelnici DOROBANȚI - ROMÂNI. Pentru a le onora supremul sacrificiu, să nu uităm să cinstim STEAGUL.
La Plevna zace într-un șanț
Scăldat mai tot în sânge,
Rănit de moarte un DOROBANȚ,
Răzleț și singur plânge.
Dar el nu plânge că-i rănit
Sau pentru că o să moară.
Aici străin și părăsit,
Un alt chin îl doboară.
La pieptu-i ține strâns un STEAG.
De steagul lui i-e frică,
Căci vede-un turc umblând pribeag,
Cum poate se ridică,
Cu unghiile împrejur,
El scurmă peste dânsul
Cum poate, țărna, jur în jur,
Înăbușindu-și plânsul.
Apoi slăbit, iar cade-n șanț.
Suspină lung și moare.
Atâta-i tot. Un dorobanț,
E mai puțin sub soare.
Pe Columna lui Traian apar foarte multe reprezentări ale șarpelui cu cap de lup. În scenele de luptă nu lipsesc reprezentări ale dacilor purtători de stindard. Un basorelief îl reprezintă chiar pe Jupiter, față în față cu acest spirit însuflețitor al dacilor. Pe un fragment ceramic, descoperit în 1980, în localitatea Budureasca, din județul Prahova, este incizat steagul tradițional al geto-dacilor - capul de lup cu trup de șarpe, care a fost datat în secolul al IV-lea î. Hr. Potrivit istoricului Ion Horațiu Crișan, “lupul... este cel mai des întâlnit animal în arta geto-dacică, fiind reprezentat nu doar ca steag, dar și pe numeroase obiecte descoperite în urma cercetărilor arheologice... care vin să demonstreze rolul important pe care l-a jucat lupul în mitologia daco-geților, ajungând până la a-i reprezenta, a fi stindardul lor de luptă”, (Spiritualitatea geto-dacilor - 1984).
Există o teorie care spune că steagul dacic ar fi fost vopsit chiar în culorile roșu, galben și albastru, culori care au trecut apoi pe stema noii provincii Dacia, înființată de împăratul Iustinian, la nordul Dunării, în anul 535. Apoi au fost preluate de biserica ortodoxă și de voievozii români. Aceste culori reprezentative pentru heraldica geto-dacilor au fost preluate de biserica ortodoxă română în miniaturile cărților religioase și de voievozii români ca, în final, să apară pe steagul și stema României. Ipoteza conform căreia steagul României se trage din stindardul de luptă al dacilor este susținută de mai mulți specialiști.
Steagul, descris în literatura antică, ...a fost purtat cu mândrie, în luptă, de ostașii daci și, mai târziu, de dacii înrolați de romani în legiuni trimise până în cele mai îndepărtate părți ale imperiului. Să fie oare întâmplător că în geografia sacră a neamului geto-dac, coloana vertebrală a neamului nostru - munții - este șarpele-balaur?
Fiecare țară are o identitate reprezentată printr-un drapel, un steag unic.
Pentru prima dată în istoria țărilor române, cele trei culori au apărut pe diplomele emise de Mihai Viteazul, pe scuturi și pe lambrechinii stemelor. Se întâmpla la începutul anului 1600.
În anul 1834, Alexandru Ghica Vodă (1804-1857), domnitorul Țării Românești, a obținut de la otomani învoirea “de a pune steag românesc corăbiilor negustorești și oștirii”. Astfel, mai marii țării aveau “dreptul” să aleagă două steaguri: unul pentru corăbii și unul pentru armată.
Cele două erau destul de asemănătoare, cel pentru corăbii având două culori, galben și roșu, iar cel pentru armată având trei: albastru, galben și roșu și un vultur în centru. Vulturul era o acvilă valahă, încoronată princiar și cruciată. Ulterior, pentru reprezentarea țării, s-au folosit cele trei culori, dar dispuse pe orizontală.
În anul 1848, steagul adoptat de către revoluționari, ca drapel al Țării Românești, a fost tricolorul albastru-galben-roșu. Culorile au fost dispuse pe verticală, după modelul francez. Semnificația culorilor este aceasta: albastru reprezintă culoarea cerului senin, galbenul este nuanța ogoarelor mioritice și roșu este reprezentat de sângele vărsat de ostașii români pe câmpurile de luptă.
În Țara Românească, decretul nr. 1 din 14/26 iunie 1848 al Guvernului provizoriu menționa în mod oficial că “Steagul Național va avea trei culori: albastru, galben, roșu”, urmând ca deviza scrisă pe flamuri să fie “Dreptate, Frăție”.
Astfel, începând din 1848, drapelul României păstrează aceeași formă și aceleași nuanțe, cu mici schimbări.
Președintele Organizației Mureș a Partidului România Noastră
Lt. Col (r) ALEXANDRU ȘERBAN
