SFÂNTUL IERARH GHELASIE DE LA RÂMEȚ

Distribuie pe:

Până în 1978 se știau puține lucruri despre acest sfânt trăitor pe pământ românesc, în străvechea mănăstire de la Râmeț (județul Alba), situată pe valea Geoagiului, într-o poziție geografică de un farmec cu totul aparte. Viețuitorii acestui străvechi locaș de închinare au aflat de la înaintașii lor că aici, la Râmeț, a trăit, cu veacuri în urmă, un monah cu viață îmbunătățită, cu numele Ghelasie. Credincioșii din partea locului - cunoscuți sub numele de mocani - l-au cinstit ca sfânt, din neam în neam, până în zilele noastre. Călugării de aici, - iar din 1955 încoace maicile -, păstrează cu venerație părți din “moaștele” acestui “sfânt” cinstit de evlavia populară, știind că ele au darul vindecării de boli și neputințe în popor.

Dar iată că ceea ce ne-a transmis tradiția populară s-a adeverit abia în zilele noastre. În anii din urmă, s-a descoperit în biserica mănăstirii o inscripție de mare însemnătate pentru întreaga istorie națională și bisericească românească. Ea era așezată pe un al doilea strat de zugrăveală și consemna numele “arhiepiscopului” Ghelasie, al zugravului Mihul de la Crișul Alb, cum și anul, 1376. Din această pisanie se desprinde constatarea că biserica era zidită cu mult înainte de anul 1376, - de vreme ce ne aflăm în fața unui al doilea strat de pictură -, și că fresca din anul respectiv a fost realizată de un autohton cu numele specific românesc de Mihul, de loc din Crișul Alb. Atunci, în fruntea Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, se găsea arhiepiscopul Ghelasie, primul ierarh ortodox atestat în teritoriile intracarpatice. Considerăm că acesta este identic cu călugărul Ghelasie, pe care poporul l-a cinstit ca “sfânt” poate încă din timpul vieții, că el va fi fost chiar egumen al obștei de la Râmeț, ridicat apoi la treapta arhieriei. El își va fi continuat viața aici, departe de zgomotul lumii, și după ce i s-a încredințat conducerea vieții duhovnicești a tuturor românilor transilvăneni. La mănăstire va fi strâns el tineri la învățătură, pe care-i hirotonea apoi preoți pentru satele românești ale Transilvaniei, va fi rostit cuvinte de zidire duhovnicească în fața creștinilor ortodocși veniți - ca și astăzi - din mari depărtări, în zile de Duminici și sărbători, dar mai ales în ziua hramului acestui sfânt așezământ.

Chiar dacă tunurile și lăncile ostașilor generalului Bukov au lăsat urme care se văd și astăzi pe zidurile mănăstirii Râmeț, poporul român transilvănean nu s-a lepădat de credința sa ortodoxă strămoșească. De aceea este posibil ca noi mărturii să aducă la lumină și alte fapte de zidire creștină și de nădejde românească pe care acest cuvios ierarh le va fi săvârșit “cu timp și fără de timp” (II Timotei 4, 2).

Pentru viața sa deosebită și pentru faptele sale mărețe, Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț este cinstit ca sfânt de Biserica Ortodoxă Română, fiind prăznuit în fiecare an, la data de 30 iunie.

 

Lasă un comentariu