TURISM ÎN VREME DE ALERTĂ!

Distribuie pe:

După un an de muncă, omul simte nevoia unei relaxări, printr-un turism balnear sau de odihnă. Până la revoluție, statul manifesta o grijă deosebită față de angajați, facilitând-le un concediu în stațiunile balneoclimaterice din țară, la munte sau la mare. Biletele pentru o perioadă de 18 zile se procurau prin Sindicat sau prin ONT. Pentru tineri, elevi și studenți existau tabere unde, la prețuri modice, se puteau relaxa și prin activități cultural - educative. După 1989, demolatorii României moderne, în câțiva ani, au lichidat, au distrus, prin abandon, stațiuni întregi. Spații de cazare au fost lăsate în paragină. Treptat, prin privatizare, unele au fost recuperate și redate circuitului turistic. Pauperizarea populației și dezinteresul guvernanților au făcut din turism un copil vitreg al economiei naționale. La criza din turism a contribuit din plin și deschiderea granițelor pentru destinații exotice, din Bulgaria, Egipt, Thailanda... Efectele abandonării concediilor pentru odihnă și tratament în țară se văd în numărul mare al românilor care își caută disperați sănătatea prin spitale. Să admitem, totuși, că în ultimii ani s-a încercat revenirea la o stare de normalitate. Un rol benefic l-au avut tichetele de vacanță, acordate bugetarilor, sub guvernarea pesedistă. Se pare că se va continua această facilitate. Colac peste pupăză, a venit peste noi și nenorocirea cu Coronavirusul, pandemie care a provocat pierderi imense întreprinzătorilor din acest sector.

A venit, după o perioada îndelungată, cu o stare de urgență acceptată de populație, o relativă relaxare prin starea de alertă. Românii, dornici de libertate, cu mască sau fără mască, au început să iasă în lume, în stațiunile balneoclimaterice din țară, pe litoral, la munte sau în pensiuni agroturistice, ofertă atractivă în ultimii ani. În decembrie, anul trecut, am achitat contravaloarea unui sejur pe litotral, în stațiunea Mangalia. Pensionar activ, ostenit de multă muncă, mi-am dorit să mă odihnesc pe malul mării. După un drum lung, chinuitor, pe Valea Prahovei și pe Centura București, am ajuns la un hotel din Mangalia, cu un personal foarte amabil, fiind asigurată numai cazarea. Condițiile de cazare excelente, mâncarea la terase, iar pe plajă taxa pentru șezlong, puțin piperată. Se respectă distanțarea, mai ales că numărul turiștilor, comparativ cu anii trecuți, este mult mai mic. Interesant că întâlnești puține persoane în vârstă, majoritatea turiștilor fiind tineri cu copii. Probabil, cei în vârstă sunt mai vulnerabili la Coronavirus, dar și cu pensii modeste, de supraviețuire. De remarcat că pe plajă nu se poartă masca.

Poate că, pentru un pensionar ca mine, ar fi recomandabilă evitarea unui drum lung, chinuitor, cu un trafic aglomerat, într-o perioadă de caniculă și ar fi de preferat un turism local, poate la fel de relaxant, la Sovata, Praid, Ideciu sau chiar Weekend. În cazul în care s-a achitat contravaloarea anul trecut, se poate reprograma, dar cine știe dacă vor veni vremuri mai bune.

Să sperăm că vom trece și peste starea de alertă, cu bine, și că vom intra în normalitate!

 

Lasă un comentariu