CRIZA LOGICĂ ȘI MORALĂ ÎN CONTEXTUL PANDEMIEI (III)


Categorie: Comentariu
|
09-07-2020
Nr: 127 (7.836)
|
Autor: Dr. IOAN JUDE, sociolog
|

Imorale și incompetente au fost și deciziile bazate doar pe principiul clientelismului politic, prin care au fost numiți directori ai unor unități spitalicești, chelnări care dispun de “școala vieții” sau patroni de pompe funebre, decizii care pe lângă învelișul lor imoral, aduc grave prejudicii de imagine celor care le-au luat și a instituțiilor aparținătoare - ministere, DSP-uri, și, nu în ultimă instanță, Guvernul României, care prin asemenea practici au fost și sunt decredibilizate. Nu este nevoie să ne mai întrebăm de ce autoritate morală mai dispun asemenea farisei politici, care în plină pandemie, într-un mod prea “relaxat”, în instituția de comandă - a “statului major al statului”, am putea spune, au încălcat restricțiile prevăzute în starea de alertă, astfel că prin prizma fenomenului psihosociologic al imitației (G. Tarde) și cel al contingenței comportamentale, au devenit exemple negative, slăbind autoritatea statului și a instituțiilor aparținătoare, atrăgându-și, în cele din urmă, oprobiul public. Așa cum se poate observa, aceste măsuri sunt respectate doar strict formal, “de ochii lumii”, și nu din convingere, sau ca responsabilitate de sine stătătoare, ceea ce înseamnă că prelungirea stării de alertă nu-și va mai putea atinge scopul preconizat, autoritățile statului fiind decredibilizate.

Asemenea inconsistențe logice, pe care le-am analizat și în alte articole ale acestui cotidian, s-au desprins și din perspectivă semantică, și evident, logică. Mă refer la noțiunile de distanță socială, relaxare și stare de alertă, care nu corespund întru-totul cu realitatea, devenind disfuncționale. De aceea, este bine să cunoască acest lucru și cei care le folosesc în acest mod profesional și, totodată, să știe că ori de câte ori le folosesc, comit cel puțin un “păcat logic”, mai ales atunci când folosesc aceste noțiuni greșite în cunoștință de cauză, cum este cel de relaxare, când așa cum se poate deduce chiar și la simțul comun, starea de alertă nu este compatibilă cu relaxarea, ci mai degrabă cu relansarea, mai ales cea economică și a muncii în general, despre care se vorbește tot mai puțin, mai importante fiind locurile de distracție și agrement, și nu cele prin care ne putem reveni din marasmul economic la care am ajuns, asemenea întregii planete, la care așa cum vedem, contribuie și natura, prin inundațiile catastrofale, parcurgând nu doar o criză morală, lipsită de un suport logic, ci și una economică și alimentară - pandemie a foamei - fără precedent, după cum avertizează unii specialiști din cadrul Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO).

Gradul cel mai ridicat al imoralității, ipocriziei și cinismului ar fi atins în condițiile în care decizia prelungirii stării de alertă, cum se preconizează, ca urmare a creșterii numărului celor contaminați cu acest virus, asimptomatici și neasimptomatici, ca rezultat al măsurilor de relaxare, ar avea un alt substrat motivațional decât cel prevăzut, adică am fi mințiți. Astfel că, pe fondul unor interese partinice oculte și a unor privilegii din partea celor aflați la putere, într-un mod discriminator cu cei din opoziție, doresc cu orice preț prelungirea stării de alertă, fără prea mare eficiență, spre deosebire de cei din opoziție, care tot din asemenea motive partinice - de partid și pe fond electoral, “luptă” pentru încetarea acestei stări de alertă, amenințând cu moțiune de cenzură. Întrucât motivele disimulate ale unui asemenea act politic decizional cunosc un registru mai larg, fiind foarte mediatizate, de altfel, nu voi intra în profunzimea lor. Voi menționa doar faptul că această prelungire se pare a fi mai mult un joc politic nesincer, cu efecte minime, care în cele din urmă poate deveni o cacialma politică, cum nu o dată s-a întâmplat în spațiul politicii românești postdecembriste.

Printre alte interese ce vin în sprijinul menținerii acestor restricții, prin prelungirea stării de alertă, dincolo de “grija” excesivă a reprezentanților puterii față de boala în cauză (mai puțin față de alte boli și față de bolnavi) și a celor din opoziție, care disimulează un asemenea interes față de relansarea economică și culturală, se află, în mod evident, interesele electorale, pentru care sunt în stare de orice “sacrificiu”, și nu de grija pe care o clamează ambele tabere politice față de oameni și societate. Dacă ne referim la interesele puterii, prin prelungirea stării de alertă, cu toate măsurile restrictive prevăzute și impuse, atunci trebuie evidențiat faptul că unul dintre aceste interese face referință la privilegiile de care se bucură aceștia, prin statusul politic și social, și mai ales prin autoritatea politică și juridică care le este conferită de această stare de alertă celor de la putere, Guvernului, în primul rând. Așa cum se știe, acești guvernanți, în frunte cu primul ministru, au ajuns să guverneze mai mult printr-un joc al hazardului și cu sprijinul nemijlocit al președintelui, ceea ce este imoral, întrucât nu este respectat acel principiu al separării puterilor în stat, precum și pe cel al neutralității partinice din partea președintelui țării, în scopul de a avea un Guvern și Parlament aservit. Astfel, în conformitate cu algoritmul prezidențial, s-a urmărit și se urmărește, și în prezent, preluarea întregii puteri de către șeful statului, prin intermediul acestui partid aservit și a liderului său, ajuns premier prin împrejurări la fel de imorale, și nu proiectul prezidențial urmărit: “Românie Normală” și “Românie Educată”!? Numai că așa cum spune un proverb românesc, planul de acasă nu s-a potrivit cu cel din târg, astfel că pandemia le-a stricat planul - jocul politic machiavelic, ceea ce a făcut ca prin acest joc murdar și al intereselor urmărite, actuala putere să devină tot mai ilegitimă în fața electoratului (mai ales din cauza neonorării promisiunilor legate de dublarea alocaților și a creșterii punctului de pensie, promise de actualul Guvern), dovedind în ce scop au preluat puterea. Tot atât de ilegitimă a devenit și politica, întrucât, așa cum se știe, aceasta este un loc comun al iresponsabilității și imoralității, agrementat și argumentat cu cinism, demagogie și ipocrizie, care în această perioadă se pare că a atins cote maxime și de nesuportat, prefigurând un asemenea scenariu ce predispune mai mult spre haos, anarhie decât spre democrație.

(Sfârșit)

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval