VIITORUL... ȘI PARTEA LUI ÎNTUNECATĂ


Categorie: Editorial
|
06-08-2020
Nr: 147 (7.856)
|
Autor: IOAN CISMAȘ
|

Noi, cei născuți în perioada celui de Al Doilea Război Mondial și imediat după, cu o copilărie și adolescență precare, care am cunoscut foametea și sărăcia, dar și impactul marilor schimbări sociale, trecând de la un regim politic la altul, ne-am prezentat deseori în fața urmașilor noștri drept generație de sacrificiu. Aceasta, în raport cu evoluția ulterioară a societății omenești, care a oferit generațiilor mai tinere, prin nivelul înalt de civilizație și bunăstare, condiții incomparabile de viață și afirmare.

Iată însă că aprecierile ni s-au schimbat brusc, văzând cum stau lucrurile la zi din cauza pandemiei de coronavirus, pe care însuși secretarul general al Organizației Mondiale a Sănătății a considerat-o, la vremea apariției, o bagatelă, drept o boare trecătoare, de care nu avem de ce ne speria. Doar că acea boare s-a dovedit deloc trecătoare, făcând ravagii pe întreg mapamondul, trimițând pe paturile de suferință ale spitalelor zeci de milioane de oameni, din care aproape un milion la locurile de veci.

Iată, deci, cât de relative pot fi lucrurile și ce ușor se poate transforma fericirea în nefericire, și invers. Raportându-ne la ceea ce ar putea să li se întâmple generațiilor care vor veni, plecând de la realitățile de azi, noi, cei din generația expirată, cum le place unora să ne numească, putem spune că am fost totuși norocoși. Ne-a fost greu, într-adevăr, dar, una peste alta, am trăit în pace și liniște, fără războaie preț de trei sferturi de veac, și mai presus de toate vicisitudinile, am putut circula liberi în arealul nostru, ziua și noaptea, fără nici o restricție și, ceea ce este foarte important, am putut respira nestingheriți vitalul aer.

Este adevărat, nori negri s-au mai adunat și pe cerul nostru. Amenințările au planat, fie sub forma războiului rece, fie sub imperiul temutelor nucleare, dar nimic din acestea nu s-a întâmplat pentru că, de fiecare dată rațiunea a învins.

După reinstaurarea capitalismului în întreg spațiu terestru, după 1990, procesul de globalizare deși ne-a adus mari provocări s-a lăsat și cu importante avantaje: Europa, lumea întreagă devenind incredibil de accesibile, atât ca realitate vie, palpabilă, grație liberei circulații a persoanelor și mijloacelor moderne de transport, cât și on line, pe firul imaginarului, încât punctele cardinale, atât de îndepărtate cândva, ni se par acum la o aruncătură de băț. Dacă în trecut, plecările în străinătate erau prohibite, acum zeci de mii de români își petrec vacanțele în cele mai exotice părți ale planetei.

Se circula de la est la vest și de la nord la sud într-o veselie, până într-o zi de martie 2020, când am aflat cu toții de acest nenorocit virus care și-a făcut apariția printre oameni și care într-o clipită a cuprins întreaga planetă, ataca cu o agresivitate nemaiîntâlnită ființa umană, răpindu-i sănătatea și chiar viața, punând-o în imposibilitatea de a se apăra, altfel decât impunându-și un mod de existență atât de restrictiv încât, el a devenit pur și simplu un chin. Abia acum ne dăm bine seama că exploziva dezvoltare a științei, tehnicii și tehnologiei de care am beneficiat în ultimii 30 de ani a produs și serioase reacții perverse, dintre care cercetări avansate în domeniul armelor biologice, apariția coronavirusului fiind una din aceste fațete, dar nu singulară.

Analizând modul de comportare, persistența și particularitățile virusului de care vorbim, în rândul oamenilor de știință, dar și al opiniei publice se conturează tot mai mult părerea că acesta a fost creat în laborator și face parte dintr-un plan criminal al unor grupări conspirative. Sunt vizați unii dintre oamenii foarte bogați ai planetei care neîmpăcați cu creșterea neîngrădită a populației pe glob, preferă să-și folosească imensele lor resurse pentru diminuarea pe această cale a densității umane, în locul unor măsuri civilizate de procreere și de planificare familială. În concepția acestora este mai convenabil să produci un virus care să secere vieți omenești pe scară largă, decât să recurgi la temutele arme, fie ele tradiționale sau atomice pentru a-și îndeplini visul de rărire demografică. Și, într-adevăr, este “mult mai uman” să-i vezi pe oameni cum își dau obștescul sfârșit pe paturile de spital, sub disperata încercare a personalului medical de a le salva viața, decât să-i vezi ciopârțiți printre ruinele orașelor de proiectilele de ultimă generație, cum e cazul Siriei, sau utilizând temutele bombe atomice care, pe lângă amploarea dezastrului material și uman, au efect de contaminare pe spații întinse și pentru o foarte lungă perioadă de timp. Așadar, teoria conspirației de care se tot vorbește pare mult mai mult o realitate decât o ficțiune. De acest lucru ne-a convins definitiv relatările recente ale unui reputat medic cardiolog brașovean, contaminat de acest virus și care, pe patul de suferință al spitalului, a ajuns la concluzia că, în vreme ce toți virușii naturali au caracter sezonier, adică ciclicitatea lor, coronavirusul se dovedește o excepție, un agent patogen înzestrat cu caracteristici suplimentare adăugate de mintea umană, greu de perceput și de combătut și cu țintă precisă.

Suntem de părere că lansarea în eter a temutului coronavirus, cu posibilități nebănuite de manifestare, face parte din noul concept de purtare a luptei, el deschizând era războaielor cu arme biologice, care, așa cum am mai arătat, au menirea de a “curăța” terenul la comandă și într-un mod “civilizat”, fără alte orori și distrugeri materiale. Iar faptul că noul coronavirus țintește mai mult spre cei în vârstă care datorită longevității sporite pun probleme sistemului de sănătate și asistență socială, constituie un lucru de luat în seamă.

Deocamdată lucrurile nu s-au clarificat dacă această pacoste care s-a prăvălit peste noi este un dat de la Dumnezeu sau este vorba de o mână criminală, pentru că nici cele mai dezvoltate națiuni, atinse și ele, n-au avut răgazul să deceleze îndeajuns, dar suntem siguri că un vinovat de această crimă împotriva umanității există, și el va fi cu siguranță identificat și, în cele din urmă, arătat cu degetul.

Prinși și noi, românii, în acest război, cu totul atipic, neconvențional, pe care l-am considerat efemer, ne-am descurcat, în general, bine, în prima fază, crezând că în scurt timp vom scăpa de el. Din păcate, nu este așa și, conform proverbialei noaste tradiții, am obosit repede. Ca urmare, în scurt timp, din lăudații Europei am ajuns “ciuma Europei”, stare de fapt care nu ne face deloc cinste. În consecință, România stă înscrisă pe lista roșie a tot mai multor țări ale lumii și Uniunii Europene, ca furnizoare de temutul virus. Cauza acestei situații este subordonarea luptei împotriva coronavirusului, luptei electorale, transformându-l, atât cei de la putere, cât și cei din opoziție, într-un puternic agent electoral, fiecare încercând să folosească greșelile unora împotriva altora pentru a-și consolida capitalul politic. În consecință, cei de la putere sunt foarte atenți în a nu-și supăra electoratul, obligându-i la prea mari restricții, justificate de altfel, care ar avea drept rezultat o mai bună controlare a răspândirii virusului, în vreme ce opoziția, pe post de “Gică contra”, recurge la orice fel de tertipuri pentru a le pune bețe-n roate. În acest fel cu lupta împotriva coronavirusului ne aflăm în situația din fabula “Racul, broasca și știuca” a lui Donici. Adică batem mai mult pasul pe loc. Facem controale, care bineînțeles sunt mai mult formale, dar lucrurile din teren nu se schimbă, iar aceste aspect se poate vedea urmărind ce se petrece la terase. Adică, totul a rămas așa cum a fost. De aceea și numărul îmbolnăvirilor a crescut. Ne surprinde, de asemenea, omiterea presei independente sau oficiale, de toate nuanțele, din echipele de control, care să relateze punctual și de la fața locului, să consemneze prin scris și imagini, rezultatele concrete ale acestor controale. Relatări care ar avea menirea nu numai de a informa sec, ci și de “a arăta cu degetul” pe cei vinovați, de a forma un curent de opinie favorabil, care să dea eficacitate sporită acestor controale. Pentru că, așa cum se desfășoară ele acum, “în surdină”, și departe de ochii presei, în afară de a prezenta publicului numărul sancțiunilor și totalul amenzilor, care pot sau nu fi crezute, informațiile nu spun nimic convingător, și nici mobilizator.

 

 

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval