RISCUL EPIDEMIOLOGIC, ÎNTRE INCERTITUDINE ȘI PROBABILITATE (III)


Categorie: Comentariu
|
08-08-2020
Nr: 149 (7.858)
|
Autor: Dr. IOAN JUDE, sociolog
|

Tot cu ajutorul calculelor matematice s-a estimat că, în absența oricăror măsuri de prevenție, cum ar fi distanțarea fizică și izolarea, consecințele sunt dramatice la nivelul populației mondiale, astfel că într-o asemenea situație critică rata deceselor ar fi de 2%. Numai pentru Europa, la o populație de peste 700 milioane de persoane, aceasta ar însemna 14 milioane de decese. Desigur, nu neapărat toată populația va fi afectată, astfel că s-au desprins: estimările epidemiologice pesimiste, care ne spun că în cazurile în care dacă nu s-ar întreprinde nimic împotriva răspândirii acestui virus, s-ar ajunge să fie infectată 60-70% din populație, ceea ce pentru Europa, spre exemplu, ar însemna circa 10 milioane de morți din cauza acestui virus, neasociat cu alte boli. Spre deosebire de acest scenariu pesimist, scenariile mai optimiste - conservatoare -, estimează o rată a deceselor de doar 0,3-1%, aceasta însemnând că reprezintă un procent de câteva ori (3-10 ori) mai mult decât în cazul gripei, ceea ce justifică frica și panica indusă de acest virus agresiv - COVID-19.

Din păcate, în această situație de criză, în cele mai multe situații riscul contaminării este maxim, la această situație contribuind și celălalt factor analizat, și nu în ultimă instanță, cel pe care îl voi analiza în continuare. Așa cum am mai spus, fiecare categorie de factori pot fi evaluați probabilist în raport cu acest risc major al contagiunii cu și prin acest virus, chiar și efectele contagiunii putându-se constitui un factor de risc întrucât această maladie poate fi recurentă și nu ireversibilă. La aceste măsuri mai concură proasta gestionare a crizei epidemiologice, de unde neîncrederea în autoritatea statului, comunicarea interinstituținală ineficientă și confuză, incoerența legislativă și vidul legislativ, care permit asemenea comportamente noncompliante sfidătoare și spiritual de frondă - revoltă, care se pare că în prezent ating apogeul în întreaga lume, dovadă fiind mișcările de protest față de guvernanți.

3. Gradul de agresivitate și expansivitate a virusului COVID-19

În ceea ce privește natura și agresivitatea virusului, aici plutim încă într-un ocean al necunoașterii, acesta fiind evaluat cel mult la nivel de ipoteze și empiric, doar pe fondul observației empirice și a efectelor induse, care și ele presupun evaluări științifice profunde. Această necunoaștere și incertitudine pleacă de la faptul că nu se știe încă originea și natura virusului: este de natură animală sau este un produs de laborator, cu scopuri cunoscute doar de cei care l-au fabricat, pentru noi nefiind relevante decât efectele sale. Fiind de dată recentă și, ca atare, fără trecut, dar cu rezonanță istorică, această maladie provocată de acest nou coronavirus a fost considerată a avea un caracter de pandemie de către Organizația Mondială a Sănătății - OMS la data de 11 martie 2020. Termenul utilizat în materialele informative de jurnaliști, ca și de experți - epidemiologi și virusologi, este “noul coronavirus 2019”, prescurtat 2019 - nCov sau COVID -19. Denumirea a fost propusă la 12 ianuarie 2020 de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS), organizație care, o lună mai târziu (11 februarie 2020), a numit boala declanșată de noul virus “boala coronavirusului 2019” (COVID -19). Dar despre acest aspect s-a spus foarte multe lucruri, fie cu caracter ipotetic, fie conspiraționist, așa că nu voi insista asupra sa, ci voi face câteva referiri de ordin științific, dincolo de unele păreri de factură subiectivă și empirică.

Fiind un fenomen de factură epidemiologică, el nu poate fi gestionat doar prin intermediul unor măsuri empirice, ci este supus unor evaluări științifice, de factură epidemiologică și virusologică, care în mod evident mă depășesc, de aceea am apelat la expertiza unor specialiști în domeniile interdisciplinare care analizează acest fenomen complex și de durată. Astfel, în epidemiologie, ne spune autorul citat, R. Ancuceanu (mai puțin cunoscut de opinia publică), se utilizează așa-numitul număr de reproducere, Ro, care indică numărul de cazuri secundare pe care un caz primar - infectat le generează, fiind vorba despre un așa-numit efect al contagiunii cu COVID-19. Altfel spus, prin acest număr este evidențiat numărul celor infectați de un singur infectat primar. Spre exemplu, în primele stadii ale epidemiei, în China, acest număr Ro a fost de 2,5 (știut fiind că valoarea lui Ro trebuie să fie mai mare de 1, ceea ce înseamnă că fiecare pacient infectat trebuie să îmbolnăvească - infecteze mai mult de o singură persoană). În cazul menținerii la această valoare de 2,5 a lui Ro, aceasta ar fi însemnat că circa 60% din populația acestei țări, cu 1,4 miliarde de locuitori (sfârșitul anului 2019), să se infecteze cu acest virus suspectat ca a fi originar din această țară, ceea ce ar fi condus, în mod evident, la o adevărată catastrofă biologică mondială.

Situația ideală ar fi atunci când într-o țară, acest număr - Ro, ar fi mai mic decât 1 (la noi era mai la începutul epidemiei de 0,6, ajungând ulterior la 1,4), când așa cum s-a întâmplat și la noi, numărul celor infectați era foarte mic, comparativ cu alte țări ale lumii, unde numărul celor infectați era mai mare de 1, la care rata mortalității este de 0,65%. Din păcate, ca urmare a măsurilor de relaxare și a ignorării măsurilor preventive și protective față de acest risc al contaminării, acest indice evaluativ al potențialului de contagiune, Ro, este în continuă creștere, avertizând spre o creștere exponențială, sub forma unei sinusoide cu două cocoașe!, care se pare că încă nu a atins vârful. În contextul riscului epidemiologic cu acest virus, incertitudinea apare în raport cu asimptomaticii, care nici ei nu știu ce atitudine să adopte sau ce este mai bine să facă, care, în mod evident, atunci când sunt lăsați liberi, va crește acest risc al contaminării. În cazul acesta avem de a face cu o incertitudine probabilistică sau cu ceea ce poate fi considerată o probabilitate subiectivă (eu nu mă infectez și nici nu contaminez pe nimeni, adică Ro=0!), diferită de ceea ce este desemnat de psihologie prin certitudinea practică - praxiologică. Desigur, există posibilitatea ca asimptomaticii externați după 10 zile să infecteze, ceea ce pune sub semnul incertitudinii și a probabilității contaminării celorlalte persoane, asemenea celor simptomatici, menținuți sub control în spitalele suport COVID-19.

(va urma)

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval