“Ziua Limbii Române” se sărbătorește în România, în fiecare an, la data de 31 august, ca urmare a unei inițiative legislative din 2011, votată de Parlamentul României prin Legea nr. 53/2013.
“Ziua Limbii Române” a fost stabilită, în mod simbolic, la aceeași dată cu sărbătoarea similară, instituită încă din anul 1990, în Republica Moldova, sub numele “Limba Noastră”, pentru a transmite mesajul că limba română este limba vorbită nu numai între granițele țării, ci și dincolo de fruntarii.
Limba română este vorbită, desigur, în primul rând în România (ca limbă oficială), în Republica Moldova (denumită “limba de stat”), în Ucraina, Ungaria, Serbia, Bulgaria, dar există comunități importante românești și în Canada, SUA, Israel, Australia, Noua Zeelandă, apărute mai ales datorită migrației postbelice.
În Republica separatistă Transnistria, limba moldovenească este co-oficială cu limbile ucraineană și rusă, dar este impusă scrierea cu alfabet chirilic.
Un alt val de emigranți spre Occident s-a înregistrat odată cu prăbușirea blocului comunist în 1989, când au apărut comunități de vorbitori de română și în alte țări europene de sorginte latină, precum Italia, Spania, Franța și Portugalia.
Românimea sau românofonia (rumanofonie sau romanofonie) reprezintă totalitatea vorbitorilor de limbă română și reunește mai multe țări și teritorii geografice în care vorbitorii de română sunt majoritari. Un al doilea grup românofon este reprezentat de către vorbitorii dialectelor istorice ale limbii române.
Țările în care româna este limbă oficială sunt: România, Republica Moldova (în documentele oficiale limba moldovenească, în rest limba română/limba romînă), Voivodina (provincie în Serbia), Macedonia de Nord (sub forma dialectului aromân).
În alte teritorii (Muntele Athos, Albania, Serbia, Macedonia de Nord, Istria - Croația, Vlahia Moravă - în estul Republicii Cehe), se vorbesc dialecte istorice ale limbii române, respectiv aromâna în Grecia, Albania, Serbia și Republica Macedonia, meglenoromâna în Grecia și Macedonia de Nord, istroromâna în Istria (Croația, acolo există și un al doilea grup românofon: băieșii).
După cum știți, Muntele Athos este un stat monastic aflat sub suveranitate grecească, centru al Ortodoxiei mondiale. Serviciul religios este oficiat în cinci limbi: greacă, română, sârbă, rusă și bulgară. Serviciul român este efectuat în schiturile Prodromu și Lacu, de către 64 de călugări. În ce privește Vaticanul, stat independent, centru al Bisericii Catolice, și aici lucrează români, la diferite servicii, inclusiv la Radio Vatican (care emite și în limba română).
În Constituția Republicii Serbia, la articolul 8 este prevăzut că în uzul oficial sunt limba sârbă și alfabetul chirilic, iar grafia latină figurează în modul prevăzut de lege. În Statutul Provinciei Autonome Voivodina, conform Constituției, în uz oficial, concomitent cu acestea sunt și limbile maghiară, slovacă, română și ruteană și grafiile acestora, precum și limbile și grafiile altor popoare. Din cauza faptului că, aici, româna a devenit destul de recent limbă oficială, există anumite probleme în sincronizarea organelor puterii. Alte dificultăți sunt provocate de numărul mic de membri ai minorității românești (în jur de 30.000). “Deși în trecut învățământul în limba maternă pentru minoritarii români a putut fi asigurat în mai multe instituții școlare, în prezent, numărul s-a redus la câteva zeci de școli generale și două licee. La nivel superior se studiază în limba română doar la facultatea de Filologie a Universității din Novi Sad, însă în prezent, 800 de români din Voivodina studiază în limba maternă la universitățile din România.
Săptămânalul Libertatea și câteva reviste (cum ar fi Tradiția) reprezintă presa scrisă în limba română. Câteva posturi de radio și TV, precum Radio Novi Sad, Multiradio și TV Novi Sad 2 emit programe românești. Există câteva case de editură în limba română, precum și câteva teatre de amatori. Anual se organizează festivale pentru promovarea obiceiurilor românești. Proiecte de viitor includ și construirea unui Muzeu al Spiritualității Românești la Torac (Begheiți). Minoritatea românească este concentrată în districtul Banatul de Sud, unde reprezintă a doua naționalitate ca mărime (circa 7%), dar reprezintă o minoritate semnificativă și în Banatul Central.
Voivodina se învecinează cu Ungaria la nord, România la est, Croația și Bosnia și Herțegovina la vest. Administrativ, se învecinează la sud cu Serbia Centrală pe râurile Sava și Dunăre. Provincia este împărțită în trei regiuni: Banat (regiune care se continuă în România), Baèka și Srem (regiune care se continuă în Croația). Cine știe puțină geografie poate pricepe și istoria locurilor și dispersarea populației!
Ciudată și lipsită de orizont pare situația vlahilor din Valea Timocului, vorbitori de limbă română, cărora nu le sunt conferite drepturi, deși numără aproximativ 40.000 de oameni, conform recensământului oficial din 2002, cu mult mai mult față de românii din Voivodina. Statisticile și politica guvernului sârb comit o segregație între românii din Voivodina și cei din Valea Timocului. În unele declarații ale guvernului sârb se recunoaște că “membri ai acestei populații, fără îndoială, au caracteristici asemănătoare cu cele românești, iar limba și folclorul conduc spre varianta originii lor românești. Reprezentanții minorității vlahe susțin originea lor română”, însă încă se face o diferență majoră între cele două grupuri etnice. Vlahii locuiesc în patru județe de lângă granița cu România: în Branicevo, Morava de Est, Bor și Zaiecear. Conform recensământului amintit mai sus, vlahii constituie o minoritate reprezentativă. România încearcă de câțiva ani să deschidă un consulat la Bor, însă autoritățile sârbe nu au permis acest lucru.
La 28 mai 1999 s-a deschis la Cernăuți un consulat al României. De fapt, primul consulat fusese deschis aici în 1892 (Bucovina fiind sub Imperiul Habsburgic), dar s-a desființat în 1916, la intrarea României în Primul Război Mondial.
Din 2012, legislația privind limbile vorbite în Ucraina permitea ca, în regiunile, raioanele sau satele unde o populație minoritară depășește 10% din populația totală, limba acestei minorități să poată fi declarată ca “limbă regională”. Până în prezent, limba română a fost declarată limbă oficială în raionul Herța, Tiaceu, precum și în mai multe sate din Regiunea Cernăuți și Regiunea Transcarpatică. Din anul 2014, însă, după răsturnarea de guvern, toate legile cu privire la minoritățile naționale au fost anulate. Situația românilor de aici este dramatică.
Mergem în Cehia! Vlahii moravi vorbesc un idiom slav, influențat de cehă și de slovacă, care cuprinde cuvinte românești provenite din dacoromână. Specialiștii cehi presupun că grupuri de păstori români plecați din România actuală (Transilvania, Banat) sau din actuala Serbie orientală, s-au instalat în Moravia orientală cel târziu în secolele al XV-lea - al XVII-lea. Protocroniștii susțin însă că valahii din Moravia sunt descendenți în linie directă ai volcilor, un popor celt care, susțin ei, ar fi fost mai întâi romanizați, iar apoi slavizați în acele locuri. Cert este faptul că valahii moravi păstrează până astăzi cuvinte românești și specialități culinare, muzicale și culturale. “Acest dialect slavo-valah a fost transcris, înainte de a dispărea, și, în 1998, un colectiv de specialiști conduși de un membru al Academiei Cehe de Științe a publicat un dicționar valah-ceh, «Slovník jazyka valaského», iar o versiune completă și mărită, în 2000. Actualmente (2014) asimilarea este cvasitotală, iar doar aceste lucrări, tradiții muzicale, artizanale și culinare precum și toponimia mărturisesc încă existența în trecut a unei «Romanii populare» aici.”
Sunt doar informații lapidare despre... cealaltă Românie și despre Limba română, cea “frumoasă ca o duminică”, pe care o vom sărbători în 31 august!
“Torna, torna, fratre!”
