DISPERARE CONTRA SFIDARE…

Distribuie pe:

Prin tradiție, guvernanții ne cred proști. Proști, fiindcă am pus urechea la minciunile cu care, de lungi decenii, ne îmbrobodesc. Proști, fiindcă, odată îmbrobodiți, i-am votat în mod repetat, deși de fiecare dată după alegeri ne-am plâns că am fost înșelați. Proști, întrucât ne este frică de ei, în loc ca lor să le fie frică de noi. Proști, deoarece ne lăsăm cumpărați cu o sticlă de ulei, un kilogram de carne congelată sau o geacă din fâș colorată. Proști, pentru că îi plătim regește în timp ce noi răbdăm de foame. Proști, dintr-o altă mie de motive pe care ei le speculează cu pricepere, fiindcă și-au făcut o meserie bănoasă din asta. Adevărul? Adevărul este că și clasa politică - “deștepții” națiunii - aparține aceluiași popor. Iar azi, disperarea neputinței “deștepților” se confruntă cu sfidarea tăcută a “proștilor”.

Asistăm la o avalanșă nesfârșită de amenințări. Medici, cei mai mulți dintre ei ancorați de partidele politice prin sinecuri și funcții înalte, nu mai contenesc în a prezice catastrofe. După februarie 2020, nu a trecut o zi în care cineva să nu anunțe măcar o nenorocire epidemiologică. Recent, un medic, Marinescu pe numele său, ale cărui spuse au fost preluate cu entuziasm de mass-media și nu a fost contrazis de nimeni, afirmă cu seninătate că în fiecare zi se îmbolnăvesc în România cel puțin zece mii de oameni: “Dacă avem 1.000 de cazuri zilnic, ar trebui să ne gândim la un total de 10.000 de infectări pentru ziua respectivă”. Dacă ar fi să-l credem, până acum ar fi cam trebuit să adăugăm numelui țării sufixul Covid.

(…) Pe de altă parte, dl ministru Nelu (Tătaru!), chirurgo-politician de profesie, ne anunță că va trebui să trăim ani îndelungați terorizați de asasinul în masă, botezat Noul Coronavirus. De ce? Fiindcă, neputincioși cum suntem, în șase luni de zile numai 2% dintre noi am fost capabili să ne imunizăm…

E limpede, a fost de nenumărate ori demonstrat că, la comandă politică, oficialitățile sanitare manipulează în mod grosolan atât numărul infectaților, cât și al deceselor. Cum ne-am putea explica altfel miracolul că toți morții anului 2020 (cu foarte mici excepții) sunt victime ale acestui virus? De o jumătate de an nu se mai moare din alt motiv! Vedem cum din statistici au dispărut brusc studiile comparative cu decesele survenite din cauze independente de noul coronavirus. Explicația? Simplă. S-au evaporat ca prin minune celelalte boli. De când ne-a invadat coronavirusul, nu mai răcim, nu ne mai atacă perfidul cancer, ficatul a devenit imun la alcool, colonul s-a cumințit și nu mai îndrăznește să dea vreun semn că s-ar putea îmbolnăvi, toate inimile românilor au revenit la vigoarea din copilărie, gripele neînrudite direct cu SARS Cov-2 s-au mutat pe lună, accidentele vasculare cerebrale nu se mai manifestă, iar decesele care nu au drept cauză noul coronavirus s-au retras voluntar din statistici.

Ce semn mai convingător al neputinței celor care, năuci, ne tot supun la cazne decât faptul evident că după un lung semestru de “luptă” cu gripa nu s-a găsit o schemă serioasă de tratament? Nici măcar una! Pur și simplu se bâjbâie. Fiecare doctor ceva mai răsărit în meseria sa aplică metoda proprie pentru însănătoșirea ghinionistului ajuns pe mâna lui. La un moment dat, un domn, medic în Timișoara, a ajuns repede celebru întrucât vindeca toți bolnavii de Covid-19. Descoperise o schemă personală, revoluționară, de tratament. Era gata-gata să-i ridicăm o statuie în Parcul Rozelor… Numai că, din nefericire, i-a trecut!

Pe de altă parte, în mod voit, datele privitoare la tratamentul medicamentos, apărute în presă sau pe internet, sunt contradictorii. Compuse parcă special pentru a nu mai înțelege nimic și pentru a nu avea îndrăzneala să iei cumva singur vreo pastilă care te-ar putea feri de boală sau însănătoși, fără să treci prin furcile caudine mutate din însorita Italie în spitalele românești. Eminențele medicale cenușii, cocoțate pe funcții de manageri de spitale, de consultanți la ministerul sănătății, de băgători de seamă pe lângă nu știu care ONG-uri specializate deja în epidemii, ministrul sănătății, în persoană, reprezentantul Organizației Mondiale a Sănătății în România, însuși marele Arafat, ruda apropiată a Babei Vanga dl Cercel, ei, cei care ne sufocă zilnic cu sfaturi destinate retardaților mintali, nu au reușit să reducă niciuna dintre consecințele acestui virus ciudat. Netulburat de vânzoleala inventată ca urmare a prezenței sale, virusul își vede netulburat de treabă. A înlăturat deja concurența! Ne îmbolnăvim cu miile, suntem carantinați cu zecile de mii și murim cu zecile în fiecare zi. Numai de coronavirus!

În neputința lor, eroii încoronați cu străduința sterilă de a ne fi pavăză în fața dihoniei, laureații luptătorilor din prima linie a “războiului”, cei care teoretic răspund de sănătatea poporului român, după cercetări dificile, au descoperit ca arme de distrugere în masă a virusului, trei mijloace de luptă nemaipomenite: masca, distanța de 1,5 metri și spălatul pe mâini. Conform strategiei lor, dacă ai mască ai scăpat de griji. Și nu numai tu. Nu se vor mai îmbolnăvi în veci nici apropiații tăi, rudele, copiii, părinții. Chiar și necunoscutul, întâlnit întâmplător pe stradă, nu mai are nicio grijă dacă tu porți masca. Mai mult, urmare a celor descoperite de specialiștii guvernului și propovăduite zilnic pe toate canalele de televiziune, dacă ai nasul în mască, înseamnă că îți pasă! Altfel, ești un nesimțit!

Suntem un popor de indisciplinați, dintr-un continent de îndisciplinați, aflat și el într-o lume a indisiplinaților. Cu câteva excepții (Noua Zeelandă, Suedia, Irlanda și vreo câteva insulițe stinghere), omenirea se dovedește a fi rebelă, nesupusă. Unii, mai neascultători, au ieșit cu zecile de mii în stradă și au strigat “Libertate”. Câtă inconștiență! Educatorii noștri epidemiologi ne-o spun răspicat: indisciplina, nesupunerea, crâcnirea reprezintă cei mai fideli aliați ai pandemiei. “Suntem bolnavi, fiindcă suntem indisciplinați” a devenit deja un truism. În mod normal, de-ar fi să-i ascultăm pe adepții dictaturii medicale, aflați astăzi la putere, niciun cetățean supus și disciplinat nu ar trebui să fie atins de virus. Iar dacă virusul greșește, disciplinatul ar trebui să facă o formă mai ușoară a bolii. Ba chiar să se afle în rândurile preafericiților asimptomatici.

Cu o grabă suspectă, au fost exilate în nemărginitul tărâm al timpului trecut, libertățile fundamentale ale omului. Dacă amintești de ele, imediat  ești catalogat drept coronasceptic. Și, dacă ești coronasceptic, este mai grav decât dacă ai fi, la un loc, criminal în serie, pedofil, terorist și pesedist. Ești, adică, o scursură a societății. Unul care încurajezi rata îmbolnăvirilor, nu-ți iubești rudele, nu  îți pasă de suferința pe care o produci semenilor tăi și sfidezi, cinic, societatea care se jertfește pentru tine. În lupta asta crâncenă, cine mai are timp să observe că impunerea necondiționată a unor reguli arbitrare înseamnă, de fapt, sufocarea programată a libertății?

Părerile despre societate, în sensul în care aceasta reprezintă totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, sunt împărțite. Unii spun că ea are întotdeauna dreptate, iar alții că este doar o adunătură cu instincte de turmă care nu-și cunoaște interesele și care trebuie strunită cu biciul.

Deloc surprinzător pentru cei care îi cunosc pe români, societatea noastră a ales sfidarea tăcută ca formă de luptă împotriva abuzurilor guvernamentale privitoare la libertatea de decizie a cetățeanului în relație cu propria viață. Conștienți că atât sub povara privațiunilor impuse de guvern, dar și în afara lor, oricine se poate îmbolnăvi, noi ne-am reluat pe tăcute vechile obiceiuri. Petrecem, ne distrăm, dansăm, ne iubim, ne îmbrățișăm. Spre disperarea guvernanților, am ales să trăim ca oamenii normali. Să fie acesta un semn de inconștiență sau de înțelepciune?

Lasă un comentariu