MUNCA ÎN STRĂINĂTATE


Categorie: Editorial
|
12-09-2020
Nr: 174 (7.883)
|
Autor: DANIELA GUMANN, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România
|

În ultima vreme, se tot vehiculează, pe internet, despre acest subiect fierbinte, diverse opinii pro și contra. Evident că sunt și cazuri, și nu puține, unde găsim români fericiți și mulțumiți de ce au realizat în străinătate. Ne bucurăm pentru ei și sunt sigură că nici începuturile lor nu au fost tocmai line și nici lipsite de intemperii, dar le-au depășit. Voi relata mai jos situația celor care se consideră înșelați, păcăliți, sau, cel mai des auzim despre  “ȚEPE ȘI ȚEPUIȚI”.

În primul rând, să analizăm profilul celui care ajunge victima unei astfel de înșelătorii în străinătate. Cu toții știm că un om informat, este un om puternic - Așadar?! Nu s-a informat suficient sau, și mai grav - deloc. Ia hotărâri pripite și își propune să încerce orice. Ar munci orice: în agricultură, într-o fabrică, la particulari, la orice fel de firmă, și din România când pleacă este deja pregătit pentru orice compromis, din disperarea datoriilor în care este afundat, din nevoia acută de bani. Nu are niciun fel de pretenții, pentru că nici pregătire nu are. Nu vrea să meargă pe meseria lui, ci vrea un job simplu, unde nu se cere cunoașterea limbii, pentru că nu are nici timp, nici posibilitatea de a învăța rapid germana sau limba țării pentru care apelează. Are nevoie urgentă de bani și asta i se pare a fi soluția cea mai la îndemână. Și de aici apar problemele.

Ce este lesne de observat este că suntem un popor plângăcios și revoltător. Românii se plâng mereu de câte ceva - de familie, prieteni, colegi de muncă, societate, țară, viață. Oricine este vinovat de ce ni se întâmplă, numai noi nu. Când suntem în România, dăm vina pe politicieni, că viața este foarte grea, că ceilalți îi persecută, că muncesc mai mult și primesc mai puțin, că vremea este prea caldă, prea rece sau prea ploioasă, șeful este așa și pe dincolo etc.  Când ajungem în străinătate, ne plângem de dor de casă, de angajatori, de firmele de intermediere, de familiile la care lucrăm... mereu ne plângem. Un lucru este clar - că omul va fi mereu nemulțumit, iar pentru nemulțumirile și neîmplinirile lui, va fi mereu altcineva vinovat, pentru că așa e mai comod.

Omul ușor de manipulat este leneș. Îi este mult mai comod să caute scurtături. Nu-i place să citească toate detaliile, nu are timp pentru că e tot timpul ocupat cu diverse sau nu vrea să își facă timp. E mai simplu să afle de la alții.

Omul ușor de manipulat este sărac. Are întotdeauna mai puțin decât își dorește. Nu e neapărat o problemă de bani, ci mai degrabă de dorințe neîndeplinite. Poți să ai și 2000 de euro/lună salariu și tot să nu fie suficient, pentru că tu crezi că meriți sau ai nevoie de mai mult ca să îți acoperi dorințele și capriciile. Omul ușor de manipulat este needucat și nu se informează.

Dacă în vremea comunismului nu aveam acces la multă informație, acum, din păcate, este multă informație și influență - presa, în goană după rating, publică ce simte că se cere. Oamenii nu mai citesc, nu se mai informează, ci așteaptă și se mulțumesc cu informația pe care o preiau fără a o verifica, dar și mai grav este că o predau și mai departe, modificând-o și ei la rândul lor.

Dacă fiecare dintre noi am conștientiza aceste lucruri și ne-am deschide mai mult ochii minții și ai sufletului, am lua și atitudine, iar lucrurile ar putea fi urnite, încet dar sigur, și schimbate în viața fiecăruia. Până la urmă, ești ceea ce gândești că ești, iar acest lucru poate fi schimbat. Însă pentru asta e nevoie de puțin din toate: dorință, voință, perseverență, focus etc. Iar pentru a ajunge să-ți dai seama că trebuie să-ți descoperi propria persoană și cine ești cu adevărat, ce gândești că ești, ce ți-ai dori să fii, ce trebuie să schimbi ceva la tine - gândire și atitudine.

Românii privesc din umbră cu satisfacție la spectacolul oribil creat de alți români, pentru că sunt ușor de manipulat și nu înțeleg faptul că, în realitate, asistă la un proces de distrugere a imaginii de român în străinătate. Cât de gol trebuie să fii în suflet și în gândire, ca să-ți consumi timpul tău prețios, urmărind pe altul și născocind fel de fel de scenarii care mai de care mai bombastice pentru a-ți aduna aliați?!  Din păcate, acum, asistăm cum se creează pentru lumea supusă procesului globalizării și secularizării, un tip de om universal. Omul care știe de toate și nu știe nimic, omul înstrăinat de neam și patrie, omul fără istorie, fără tradiție, fără Dumnezeu, omul fără rădăcini.

În România zilelor noastre, din păcate, are căutare și este apreciat de societate și de către mulțimi, omul non-valoare, omul șmecher cu apucături de înșelătorie, minciună, hoție, omul fără carte, dar care știe să se descurce, să aducă voturi la partid, indiferent de modalitate, omul dornic de putere cu orice preț. Oamenii cu educație aleasă, cu experiență, care au făcut ceva folositor pentru societate, oamenii modești și cu bun simț, oamenii care știu, pot și doresc să facă ceva pentru comunitate, oamenii cu idei, proiecte și viziuni clare pentru comunități - astfel de oameni nu au loc de cinste în societatea aceasta nenorocită.

“Lumea nu se va sfârși din cauza celor care fac rău, ci din cauza celor care se uită la ei și nu fac nimic”. (Albert Einstein)

 

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval