REZILIENȚA PSIHOLOGICĂ – EMOȚIONALĂ ÎN CONTEXTUL CRIZEI EPIDEMIOLOGICE (II)


Categorie: Comentariu
|
19-09-2020
Nr: 179 (7.888)
|
Autor: Dr. IOAN JUDE, sociolog
|

Dar, să vedem ce structură presupune acest fenomen psiho-afectiv la care mă refer, reziliența psihică-emoțională. Sub raport structural, este formată din 5 componente, și anume: 1. calmul;

2. perseverența; 3. încrederea în sine; 4. capacitatea de a da sens - semnificație vieții și scopurilor pe care le urmărești în viață; 5. solitudinea existențială (cf. Wagnild și Young). Le voi descrie în mod succinct fiecare componentă, unele dintre acestea fiind subînțelese.

1. Calmul. Se exprimă prin raționalitatea sau luciditatea cu care privim evenimentul - boala, în acest caz, și prin tendința de a lua lucrurile așa cum sunt (religios, aceste evenimente pot fi interpretate ca a fi o încercare a lui Dumnezeu în a ne încerca rezistența și puterea credinței în El), reducând reacțiile extreme, menținând echilibrul emoțional în parametrii funcționali;

2. Perseverența. Înseamnă să persiști în învingerea obstacolului creat - a maladiei indusă de acest virus, în pofida adversității acesteia, acordându-i altă semnificație, și, totodată, să continui lupta cu această maladie, fiind implicat în această luptă cu toată ființa, și să nu renunți la luptă, adoptând o atitudine de învingător în raport cu gravitatea efectelor induse de boală sau de oricare alt șoc;

3. Încrederea în sine. Este acea abilitate care constă în a avea o imagine bună despre tine, dar și în capacitatea de autocunoaștere a potențialului fizic - organic și psihic, mai ales rezistența fizică și psihică, precum și limitele acestor forme ale rezistenței, la orice șoc emoțional, limite pe care fiecare le cunoaște mai bine decât oricine;

4. Capacitatea de a da sens vieții. Se exprimă prin atitudine și gândire pozitivă, adică prin capacitatea de a conștientiza că în viață sunt scopuri de atins, că există lucruri pentru care merită să trăiești și pentru care trebuie să lupți, și să nu depui armele la primul obstacol pe care trebuie să-l înfrunți, chiar și atunci când șansele supraviețuirii sunt minime. La acest sens al vieții și la aceste scopuri “ascunse” de urmărit de fiecare în viață ar mai fi necesar și chiar util să mai adăugăm un sens și scop, de natură transcendentă, și anume că fiecare om are un rol bine stabilit de către Providența divină, și că, în conformitate cu acel scop divin, vom putea duce la împlinirea lui, în conformitate cu voința Creatorului. Ca atare, zilele oricui sunt numărate, ele depind de voința lui Dumnezeu, putând fi salvat din orice situație, întrucât divinitatea vrea să te mențină în viață pentru scopuri pe care noi nu le cunoaștem. Fiecare dintre noi ne-am confruntat cu asemenea cumpene în viață, fiind surprinși de faptul că am supraviețuit, ajungând cu certitudine la întrebarea, cum am putut supraviețui?, dar și la concluzia că am fost salvați de acel “înger păzitor” pentru un anumit scop sau misiune pe care o

avem de împlinit aici, pe pământ, și de care nu întotdeauna suntem conștienți;

5. Solitudinea existențială. Cercetătorii citați mai sus interpretează această componentă psihică și filosofică printr-un sentiment de libertate și unicitate, în sensul că parcursul vieții unei persoane - a fiecăruia în mod propriu - este unic, iar dacă unele situații sunt împărtășite cu alte persoane, există și alte situații pe care trebuie să le înfrunți singur, învățând în acest mod să reziști și să supraviețuiești prin propriile abilități și puteri, astfel că, așa cum am mai spus, credincioșii recurg mai mult la voința divinității, fără însă a-și declina responsabilitatea întru totul Providenței, a se lăsa pe “mâna Domnului”, cum se spune în popor.

Dacă asociem această capacitate de învingere a emoțiilor și de stăpânire de sine, desemnată prin reziliență psihică cu stresul emoțional negativ - distresul, și mai ales cu overstresul (ca stress multiplu), atunci vom putea constata că persoanele reziliente fac mai bine față stresului, deoarece prezintă anumite trăsături și abilități, precum ar fi capacitatea de a reacționa rapid la situațiile de stres, maturitatea și controlul emoțional, dar și capacitate de detașare față de efectele mai intense, percepute ca agent stressor. În același timp, persoanele reziliante dispun de capacitatea de a soluționa situația printr-o informare mai rapidă cu măsurile ce vin în sprijinul contracarării stresului și a panicii, mai ales a atacului de panică, considerat ca a fi cel mai puternic șoc emoțional produs de acest virus și de această maladie agresivă și contagioasă. Pe cei mai mulți, dintre cei infectați, îi cuprinde acest șoc numai la gândul și imaginea pe care și-o formează asupra stării în care pot ajunge, când datorită agenților stresori și a stresului propriu-zis, scade imunitatea, devenind mult mai vulnerabili în fața acestui virus și a impactului acestuia la cei vulnrabili, care ajung la secțiile ATI, urmările putând fi fatale. Ne este greu să ne imaginăm cum am reacționa la infectarea cu acest virus ucigător, de aceea, probabil și asemenea atitudini de ignoranță și sfidare, care au condus la un bilanț de infectați și morți îngrijorător.

La aceste măsuri de prevenție și diminuare a stresului se mai poate adăuga și capacitatea de anticipare proiectivă pozitivă a persoanelor reziliente, adică de a se proiecta în viitor și de a-și imagina cum va fi viața lor când vor depăși aceste obstacole și impactul acestora, anticipând astfel beneficiile de care se vor bucura în viitor, ceea ce face să le crească încrederea de sine și optimismul. Această măsură presupune o atitudine și gândire pozitive față de viață, fiind specifică celor care văd jumătatea plină a paharului și nu invers, pesimiștilor și celor care nu întrevăd nicio soluție în vederea ieșirii din impas, care accentuează

și mai mult situația stresantă, ajungându-se la panică și atacul de panică. În asemenea situații disperate, fără optimism și speranță, care ridică imunitatea, devenind un mijloc protector în fața bolilor, în special al celei provocate de acest COVID-19, nu se poate ieși, fapt ce va adânci căderea celor disperați și panicați pradă propriilor slăbiciuni psihice, concretizate prin lipsa voinței și dorinței de a învinge boala și prin aportul individual.

(Sfârșit)

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval