Deda, localitate străveche românească, de la care, spre Nord-Est, se deschide mirificul defileu Deda - Toplița, localitate de baștină și foarte iubită de distinsul istoric Vasile Netea, care își doarme somnul de veci lângă zidul bisericii dedene, și a neobositului ziarist și prolific scriitor Florin Bengean, și el fiu al locului, este, fără nicio exagerare, cea mai importantă localitate românească dintre municipiile Reghin și Toplița Română.
Acest fapt îl dovedește atât prezentul, dar și trecutul acestui frumos sat mureșean.
Satul Deda, reședința comunei, este așezat într-un loc pitoresc, unde Mureșul își “serbează” victoria de străpungere a Carpaților Răsăriteni, despărțindu-i pe minunații Munți Călimani de Munții Gurghiului, locuri, după părerea noastră, neexplorate economico-turistic, suficient. Defileul Deda - Toplița oferă o frumusețe aparte ochiului, insuficient cunoscută în țară, în Europa și în lume.
Deda, alături de celelalte sate ale comunei, locuită, din cele mai vechi timpuri, de români demni, frumoși și harnici, dar și omenoși, a avut un rol deosebit la participarea românească la Marele Război, Primul Război Mondial (1914-1918). Satul Deda, o mică parte a odiosului Imperiu Austro-Ungar, a avut o participare deosebită, ca mobilizare, pe fronturile de luptă între 1914-1918.
În anul 1914, satul Deda făcea parte din județul Mureș-Turda, Plasa Reghinul de Sus, având o populație românească de 2.180 de suflete (foarte mare pentru acea perioadă) iar în anii războiului a avut mobilizați 420 de ostași la partea activă și 2 la partea sedentară, din care au căzut pe câmpul de luptă 19. Pentru că ar fi prea lungă lista mobilizaților și ar ocupa prea mult spațiu, numele celor 422 ne-am gândit să le prezentăm în continuare, gradați (de la fruntași la căpitan), a celor decorați, a eroilor căzuți în lupte, a celor dispăruți, invalizi etc.
Omagiul nostru este atât pentru eroi, cât și pentru veteranii care prin jertfa și zbaterea lor au făcut posibile evenimentele ce au urmat și care au dus la căderea toxi-cului imperiu Austro-Ungar și la constituirea statului național român la sfârșitul anului 1918 și consfințit prin Tratatul de Pace de la Trianon, din 4 iunie 1920, de la a cărui semnare și parafare am sărbătorit, în acest an, 100 de ani.
Lista gradaților și a celor decorați în Primul Război Mondial din satul Deda: Cadar Ioan - caporal, Ceontea Grigoriu - înv. - caporal, Ceontea Iosif - sergent, Cadar Ioan - caporal, Crăciun Vasile - caporal, Florea Gheorghe - sergent, Florea Mihăilă - sergent, Florea Petru - caporal, Gabor Teodor - caporal, Ghidiu Grigore - caporal, Ghidiu Ioan - caporal, Ghidiu Ioan - caporal, Ghidiu Iosif - caporal, Ghidiu Leonte - plutonier, Dărăban Iosif - decorat cu Crucea lui Carol, Ilieș Iosif (măcelar) - fruntaș, Lingurar Simion I.Anton - decorat cu Crucea lui Carol -bronz, Lingurar Toader - decorat cu Crucea lui Carol, Matei Iosif - caporal, Morărean Teodor - caporal, Mureșan Ioan (cârciumar) - plutonier, Neagoș Octavian - medic - căpitan, Neagoș Sabin - farmacist - sublocotenent, Netea Ghrigore - caporal, Oancea Ioan - sergent, Rânja Ștefan - decorat cu Crucea lui Carol - bronz, Suciu Ioan - sergent, Suciu Iosif - sergent, Urs Grigore - decorat cu Crucea lui Carol - bronz, Vancu Ioan - sergent, Pașcan Nechita - decorat cu Crucea lui Carol - bronz și argint, Pașcan Pavel - agric. - plutonier, Pașcan Vasile - plutonier, Pașcan Ioan I. Ștefan - decorat cu Crucea lui Carol.
Cuprinși de emoție și respectul cuvenit, să-i enumerăm pe dedenii a căror trupuri au rămas pe câmpurile de luptă din Galiția, Italia, Rusia etc.: Căbuz Ștefan, Câmpean Ioan, Ceontea Vasile, Ciontea Dănilă, Ciontea Cozma, Coșarcă Iacob, Crăciun Ioan, Dărăban Ioan, Făgăraș Ioan, Ghidiu Iosif, Ghidiu Iosif, Ilieș Petru, Lingurar Vasile, Lingurar Simion, Mureșan Vasile, Neagoș Emil, Pașcan Ioan, Pop Iosif, Vântu Ioan.
Morți în lagăre sau închisori: Ghidiu Petru.
Dispăruți: Bândilă Nichifor, Bengean Grigore, Birta Ioan, Bocoș Grigore, Buna Maftei, Buta Grigore, Cazan Dumitru, Cazan Ilisie, Cazan Teodor, Ciontea Ioan, Cocoș Toader, Crăciun Toader, Curta Maftei, Curta Maxim, Demian Suciu Filip, Damian Zaharie, Florea Toader, Ghidiu Iosif, Ghidiu Toader, Ilieș Nechita, Ilieș Vasile, Isai Grigore, Lingurar Dănilă, Lingurar Ioan I. Anton, Lingurar Toader, Mariș Andrei, Mariș Constantin, Mariș Toader, Olaru Ștefan, Pașcan Grigore, Pașcan Iacob, Pașcan Ioan, Pașcan Ioan, Pașcan Ioan I. Ștefan, Pașcan Iosif, Pașcan Maxim, Pașcan Simion, Pârlea Ioan, Popp Gavril, Suciu Grigore, Pașcan Ioan.
Invalizi: Boar Dănilă, Buculeu Toader, Buna Vasile, Buna Ghrigoriu, Cheia Constantin, Ceontea Ioan, Florea Gheorghe, Damian Petru Suciu, Ghidiu Ioan, Ghidiu Gheorghe, Florea Ștefan, Florea Ilisie, Ilieș Iosif, Ghidiu Teodor, Matei Iosif, Mariș Toader, Matei Alexa, Neagoș Octavian, Pașcan Ioan, Pașcan Iacob, Pașcan Cosma, Pașcan Andrei, Pop Nichifor, Pop Arsinte, Vântu Ioan, Șeioan Gavril.
Răniți, bolnavi: Cazan Ilie, Ghidiu Grigore, Matei Grigore, Pârlea Grigore, Pușcaș Vasile.
Câteva concluzii asupra cifrelor și aprecieri mai puțin oficiale:
Revenim cu constatarea că, dintr-un singur sat, un număr de 422 de mobilizați era un număr impresionant de mare, chiar dacă ostilitățile s-au desfășurat pe o perioadă de peste 4 ani. Deci, se adeverește constatarea că satul Deda era, ca și acum, cea mai importantă localitate românească dintre Reghin și Toplița. Deda, sat de agricultori, mai ales crescători de animale, dar și de muncitori forestieri și plutași pe Mureș, avea, la începutul secolului al XX-lea, o Gară C.F.R., Primărie, Biserică, Școală, Dispensar uman, Farmacie și alte utilități impor-tante pentru perioada de care vorbim (găsim mobilizați învățător, notar, medic, farmacist, cârciumar, măcelar etc.)
Observăm că numărul Eroilor, 19, căzuți pe câmpul de luptă, nu este foarte mare în raport cu alte localități de pe Valea Mureșului, a Târnavelor sau al Câmpiei, dar numărul dispăruților, 40, tot eroi ai neamului, este enorm de mare. Acest fapt, luând în considerare și memoria colectivă a veteranilor, ne duce cu gândul că numărul dezertorilor și reînrolarea lor în armata română a fost mare. Analizând și numele dispăruților, deducem că e posibil să fi dezertat grupuri întregi din același neam (Pașcan, Ghidiu, Ceontea etc.) din armata austro-ungară. Influența moldovenească (numele de Pașcan, Dărăban, Eșan, Vodă etc.) fiind foarte mare la Deda și chiar în satele învecinate. Am îndrăzni să presupunem că însăși influența Ortodoxiei este împregnată mai puternic decât în alte zone transilvane. Influența moldovenească este vizibilă și în port, jocurile populare (sârbele) etc. Conștiința originii comune a românilor pare mai vizibilă decât în unele zone românești ale Transilvaniei.
Dedenii au mai avut un mort în lagăr sau temniță, 25 de invalizi de război, 5 răniți și bolnavi. La toate aceste pierderi, dacă adăugăm 37 de femei tinere văduve și 55 de copii care nu și-au mai văzut niciodată tații, nu putem să nu vărsăm o lacrimă în memoria morților, dispăruților, invalizilor și a tuturor veteranilor Marelui Război (1914-1918).
În anul când s-au împlinit 100 de ani de la semnarea Tratatului de Pace de la Trianon, să exclamăm: Să le fie memoria binecuvântată!
Note: Cea mai importantă lucrare consultată “Românii mureșeni pe fronturile Marelui Razboi”;
Documente de dr. Virgil Pană cu o prefață de prof. univ. dr. Cornel Sigmirean (editura Ardealul).
