DE LA LUDUȘ LA CAREI, SEPTEMBRIE-OCTOMBRIE 1944, EROISM ȘI JERTFĂ PENTRU LIBERTATEA ȘI UNITATEA ROMÂNIEI


Categorie: Istoric
|
23-10-2020
Nr: 203 (7.912)
|
Autor: MIRCEA GHEBOREAN, SANDA NICHITA
|

MOTTO: Aicea românii au trăit, au luptat și au murit pentru pământul românesc. Aici este România!" (rapsod popular, 2020)

La 23 august 1944, în registrul istoric al Diviziei 20 Infanterie („Divizia de ardeleni") s-a consemnat: „Un drum nou se deschide în istoria neamului nostru". Într-un raport contrainformativ, din 15 septembrie 1944, se afirma: „…de când ne-am alăturat arma-telor U.R.S.S. și anglo-americane pentru a lupta contra ungurilor și germanilor pentru a redobândi Ardealul, strarea morală a ofițerilor și subofițerilor este foarte ridicată". Informația sporește în valoare prin contribuția soldatului Olteanu Nicolae, referitoare la necesitatea și îndreptățirea luptei pentru eliberarea națională din 1944: „Nu mai era nevoie de prea multe îndemnuri în fața luptătorilor pentru a depune eforturi până la sacrificiul suprem pentru a alunga de pe teritoriul patriei armatele cotropitoare", nerăbdători să-și elibereze frații și teritoriul răpit prin Dictatul de la Viena, din 30 august 1940.

În noaptea de 17/18 septembrie 1944, Corpul 6 Teritorial și-a extins dispozitivul de luptă de la Câmpia Turzii până la Luduș și Cuci, dispozitiv deținut anterior de Divizia 206 și Regimentele 748 și 737 sovietice.

Cotropitorii hitleriști și horthyști au recurs la crime odioase, la șantaj și alte mijloace de manipulare psihologică a ostașilor români pentru a le scădea moralul. La 25 septembrie 1944, între orele 22 și 24, de la un megafon de pe dealul din apropierea actualei Cabane „Salcâmul", cotropitorii s-au adresat militarilor români: „Frați români, mâine dimineață scoateți batista albă și vă predați. Nu vă facem nimic. Știm ce unitate sunteți și câți sunteți!" Apoi au transmis și muzică românească.

La 1 octombrie 1944, potrivit instrucțiunilor Marelui Stat Major, Divizia 20 Infanterie („Marea Divizie de ardeleni") ar fi trebuit să fie desființată. Dureroasa decizie a fost anulată la insistențele comandantului și șefului de stat major al ardelenilor, care au solicitat să li se acorde onoarea de a continua lupta până la dezrobirea totală a Transilvaniei.

Divizia 20 infanterie-instrucție a primit din partea Corpului 6 Armată misiunea de a păstra terenul cucerit între Dătășeni și Câmpia Turzii. Executând ordinul comandantului diviziei, unitățile au ocupat, în după amiaza zilei de 27 septembrie 1944, noi poziții: Regimentul 82 era dispus între Luncani (exclusiv) și Chețani (inclusiv), Regimentul 83, între Chețani și Luduș (exclusiv), Regimentul 91 între Luduș (inclusiv) și Râpa Dateșului. Batalionul 20 pioneri se afla la sud de Mureș, pe boturile de deal de la est și sud de Gheja, iar batalionul de marș al Regimentului 91, în pădurea vest Bogata.

După sângeroasele atacuri anterioare, activitatea de luptă a mai scăzut în intensitate, se acționează însă în continuare cu artilerie, branduri, arme automate. În Jurnalul de operații al marii unități, la partida zilei de 6 octombrie se consemnează: „Atât ziua, cât și noaptea, obișnuite schimburi de focuri, cu tot felul de armament din ambele părți". Recruți, alături și împreună cu ostași experimentați sosiți între timp pe acest front, deprinși cu greutățile vieții de campanie și cu grozăviile războiului, își îndeplinesc misiunea, apărând cu fermitate sectorul încredințat. „Ne-am obișnuit cu războiul așa cum te obișnuiești cu munca câmpului"-mărturisește veteranul Manoilă Constantin Ioan. Și să ne reamintim astfel reflecțiile lui Eugen Lovinescu, văzând țăranul român îndreptându-se spre câmpurile războiului de întregire națională: „Mergea la război. Ai fi crezut că mergea la arat. Ai fi crezut că săvârșea unul din acele gesturi simple și solemne prin care se deschid vinele pământului darnic (…) același eroism simplu și firesc".

Devotamentul și forța sa, ca a întregii armate, erau canalizate acum întru apărarea și eliberarea aceluiași pământ al patriei, respingând agresorul. La 7 octombrie 1944, în registrul istoric al Diviziei 20 se menționa: „la orele 4, inamicul a făcut o încercare de întindere la gara Luduș, încercând să treacă podul cu 1-2 grupe. Acțiunea a fost susținută și precedată de arme automate și brandturi. Încercarea a fost descoperită la timp și respinsă cu foc, înainte de a fi reușit să se apropie de poziția noastră. Am avut pierderi un rănit. În timpul zilei, întreg sectorul Diviziei a fost bătut de inamic cu tot felul de armament. Artileria amică a intervenit, însă focul nu a încetat decât la orele 19,30. La capul de pod Luduș, sub un foc puternic de branduri, 2 plotoane inamice în bărci au trecut Mureșul și au voit a înainta spre gara Luduș. Prin aplicarea planului de foc și contraatac au fost respinse". Cât sânge s-a vărsat și pentru această localitate, care, asemenea celorlalte așezări transilvane, în 1918 își trimisese delegații la Alba Iulia să voteze Unirea cu Țara! Participant la încleștările din zonă, colonelul (r) Popescu Gheorghe relatează: „Am văzut de mai multe ori luptători care au căzut la datorie chiar printre crucile și mormintele din cimitirul Ludușului. Nu au fost puțini aceia care și-au găsit sfârșitul pe aceste meleaguri, atât de scumpe poporului nostru, și dintre cei care sosiseră abia cu câteva zile înainte, originari din toate colțurile țării". La 8 octombrie, Divizia 20 primea ordinul Corpului 2 armată, referitor la atacul general ce urma a fi executat a doua zi. Tot atunci sosea la comandamentul marii unități echipa de propagandă nr. 2 a Marelui Stat Major (sublocotenentul Horea Niculescu, reporter, și sergentul Bagdasar M., operator fotograf).

În dimineața zilei de 9 octombrie, Armata 4 română a declanșat ofensiva pentru dezrobirea teritoriului Transilvaniei aflat încă sub ocupație germano-ungară. Sosise clipa îndelung așteptată a împlinirii arzătoarei dorințe nutrite vreme de patru ani, de a frânge linia demarcațională impusă prin Dictatul fascist din 1940 și a-i izgoni pe cotropitori dincolo de hotarele României.

La 25 octombrie 1944, generalul Gheorghe Marinescu a plecat de la comanda Diviziei 20 Infanterie („Marea Divizie a ardelenilor"). În ultimul său Ordin de zi se afirmă: „Am luat comanda Diviziei când inamicul Patriei noastre, și în special al scumpului nostru Ardeal, pământul nostru de milenii, se aruncă nesățios peste granița nedrept impusă care tăia în două trupul Ardealului. Las comanda după ce, prin vitejia voastră, am zdrobit inamicul cotropitor și am mutat din nou granița la locul ei de totdeauna (…). În toate operațiunile, unitățile Diviziei nu au cruțat niciun sacrificiu, niciun efort. Eroii Diviziei au marcat prin jertfa lor, din nou, ca demni urmași ai lui Horea și Avram Iancu, drepturile imprescriptibile ale românilor pentru pământul sfânt al Ardealului".

Sursa: Grigore Ploieșteanu, „Memoria supraviețuitorilor", Editura Veritas, Târgu Mureș, 2013 (Ediție îngrijită de Mariana Ploieșteanu). La Luduș, volumul a fost lansat în data de 24 martie 2014, în sala de ședințe a Consiliului Local. Cine are cartea, ar fi bine, ca de Ziua Armatei României să o recitească.

 

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval