ARMA ANTI-COVID ESTE IMUNITATEA BAZATĂ PE GÂNDIRE POZITIVĂ, ÎN TIMP CE IZOLAREA TÂMPEȘTE OMUL


Categorie: Social
|
19-11-2020
Nr: 222 (7.931)
|
Autor: Prof. univ. dr. doc. ALEXANDRU-VLADIMIR CIUREA, Membru A.O.Ș.R.
|

20 martie 2020. Gândiți pozitiv, scoateți-l pe “nu pot” din vocabular![1]

Încă de la începutul secolului trecut, când s-a început studiul neuro-fiziologiei cerebrale, s-a dovedit că dacă gândești pozitiv și ești calm, senin în fața provocărilor vieții, se secretă anumiți aminoacizi favorabili pentru desfășurarea proceselor normale în creier. Deci, pozitivitatea ne ajută în cele mai grave situații. Să fim convinși că există soluții pentru orice! Știți ce se spune, că muți și muntele din loc cu puterea minții! Scoateți-l pe “nu pot” din vocabular. Dacă gândim pozitiv, creierul își îndeplinește mai lesne funcțiile și totul merge bine.

Pozitivitatea trebuie să existe și în gândire, și în fapte. Mă dau exemplu pe mine. Pot să spun că, gândind pozitiv, în ultimii zece ani, nu mai doresc să am niciun fel de dușman. Nu mă interesează, nu mă mai agață gelozia, invidia, ura, dușmănia… Nu mai sunt reactiv. De exemplu, la spital, cineva mi-a făcut odată un raport foarte dur, dar nu am ripostat. Am zâmbit. Când mi-a venit mie rândul să-i fac raport, l-am făcut la superlativ. Nu-i venea să creadă… Pur și simplu m-am poziționat în afara conflictului, în zona bună, pozitivă a lucrurilor. Și asta aplic în toate sectoarele vieții mele.

“Neuronii «prăjiți» nu se mai refac”

Toată lumea este în agitație permanentă și nu prea știe să întrețină acest miracol cu care a fost dăruită: creierul. Corpul omenesc este un miracol. Creierul și gândirea umană, la fel. În timpul unei conversații, în creierul meu se pun în funcțiune mii și mii de legături, simultan, de gândire, de percepție, de auz, de văz, conexiuni care mă ajută să vă dau un răspuns cât mai bun… exact ca un miracol. Or, omul face tot ce e posibil să-l lichideze, face tot ce e rău pentru creierul său. Suprasolicită organul cerebral, cu foarte multe elemente perturbatoare și nu merge pe o linie conducătoare, prioritară, în cursul unei zile sau a la longue, se disipează în tot felul de lucruri mărunte, total neimportante, și nu își canalizează toată energia, toată puterea, toată inteligența și creativitatea către lucruri pozitive, generatoare de bucurie și satisfacție.

Știți că cele mai multe celule nervoase se pierd la furie, la ceartă? Neuronii “prăjiți” nu se mai recapătă. Aveam o șefă mică și grăsuță care, la un moment dat, spunea, “Nu uita, dragul meu, că inima este mică, dosul este mare… Nu le mai pune la inimă…”. Foarte bună ideea. Puneți supărările în altă parte, nu la inimă. În plus, persoanele nervoase, ușor iritabile, care din țânțar fac armăsar, ajung repede la dereglări. Le crește tensiunea. Devin anxioși. Ori primesc diagnosticul de colon iritabil.

“Organismul uman este programat să facă cinci lucruri pe zi”

Stresul este egal tensiune. La fel se întâmplă și intelectual. Organismul uman este programat să facă cinci lucruri pe zi. Dacă mai adaugi încă cinci, creierul nu le va face bine nici pe primele. Nu putem mai mult. Sigur că există și persoane super dotate, cum a fost marele istoric Iorga, de exemplu. Dar nu toți oamenii au așa o mare capacitate de sinteză. Sigur, există și persoane antrenate, sunt intelectuali, spioni, scriitori, yoghini, acestea sunt excepțiile. Omul obișnuit trebuie să se păzească ca să nu intre în stres.

Există mai multe feluri de stres: profesional, emoțional, endocrin (în special la doamne), apoi stresul de familie, stresul stradal, stresul din trafic, stresul indus de media și societate, ca să nu mai zic de stresul pe care ni-l provocăm singuri, noi cu noi, prin faptul că nu ne observăm, nu ne strunim gândurile și reacțiile. Să luăm un exemplu: dacă mâncați, și mâncați și iar mâncați și v-ați săturat, dar tot vă mai puneți în farfurie, ce se întâmplă? Dați afară. Corpul ripostează. La fel face și creierul. Dacă îl forțezi, și îi dai o sarcină și încă o sarcină și încă 5 și încă 7, se blochează, nu le mai poate face nici pe primele, pentru că intră în stare de stres, de tensiune, sunt prea multe procese care se petrec simultan. Creierul trebuie să aibă un regim foarte planificat. Pas cu pas. “Langsam aber sicher” (încet, dar sigur), cum spune neamțul. Prin echilibru și optimism, învingem. În creier sunt foarte multe legături care trebuie să funcționeze corect… Și, atenție! De la stres la burn-out (epuizare totală - n.r.) e doar un pas…

Dacă ajung să te streseze cei apropiați, dacă ești super-obosit și te simți copleșit de viață, se produce o decompensare ușoară, apoi apar atacuri de panică, anxietate, depresie etc. Nu e de glumit. O stare depresivă complică lucrurile. În boala depresivă, funcțiile cerebrale scad. E vital să facem tot posibilul să nu cădem în depresie, pentru că organismul are nevoie să lupte cu boala.

Toată viața cotidiană, rutina zilnică, e nevoie să meargă ca pe roate. Știți vorba aceea: “Munca înnobilează pe om”. Cel mai bun medicament este să avem activitate! Dacă stai și te uiți pe tavan, te năpădesc gândurile… Activitatea fizică și cerebrală sunt importante. Dacă ai activitate, organismul se mobilizează, te ascultă. Sunt atâtea exemple de oameni bolnavi care s-au apucat de dans, au început să învețe o limbă străină, să patineze ori să înoate. Au reînviat, pentru că au dat comandă creierului și corpului lor că se poate. Că ei doresc să meargă mai departe cu viața. Deci, gândirea pozitivă este mai mult decât o alegere inspirată, este calea de urmat. Faceți ce vă place, ce vă aduce bucurie!

Trebuie să ne facă plăcere ceea ce facem, să vedem în alimentație, în masă un regal, un cadou, un prilej de întâlnire, de conversație plăcută, de savurare a preparatelor. E important să ne creăm un anumit fel de ambient, să privim, să gustăm, să savurăm cu bucurie bucatele. Nu trebuie să mâncăm în picioare, în fugă, cu cafeaua băută pe jumătate, cu ochii ațintiți în ecranul televizorului, cu mintea aiurea sau așezați la volan. Nu. E nevoie să stai liniștit. Să te bucuri de mâncare, cum spune englezul, “enjoy”.

Dacă vrem să fim nestresați, trebuie să ne trezim cât mai devreme de dimineață. Apoi, să ne facem tabieturile în tihnă. Igiena de dimineață, cafeaua de dimineață, liniștea de dimineață, toate acestea asigură o liniște interioară peste care totul se așează corect. Apoi, ar fi bine să ne facem planul zilei cu voce tare… ce am de făcut azi? Am de făcut cutare, cutare și, obligatoriu, la ora 22 să fac tot posibilul să adorm… Fără telefon. E cel mai mare inamic al somnului și el trebuie să stea cât mai departe de noi înainte de somn. Pentru că nu favorizează relaxarea creierului.

Pregătiți-vă somnul din timp. Când simțiți oboseala: stiloul jos, luați un repaus, deschideți geamul, uitați-vă afară, puneți o melodie frumoasă, faceți ceva care vă face plăcere, beți un ceai bun sau purtați o discuție liniștitoare. Seara, turnați un pahar cu vin roșu, pentru refacerea circuitelor cardiace și cerebrale, faceți un duș și luați un roman savuros, care să vă facă plăcere. Așezați-vă comod și căutați să nu depășiți ora 22. Știți cum se zice: “Dormi copile, ca să crești mare!”. Pentru că, în somn se secretă hormoni de creștere. Creierul, organele interne se refac în anumite intervale orare. Funcțiile interne care curăță organismul se produc atunci când dormim, când organismul nu are alte sarcini de dus.

Celula nervoasă are și ea nevoie de refacere și acest lucru se petrece numai în somn. Cunoaștem o serie de boli cronice degenerative ale sistemului nervos, Alzheimer sau Parkinson sunt cele mai cunoscute exemple. Dacă nu îi dăm timp celulei nervoase să se refacă, pe suprafața ei se depun anumite dejecte, depozite de beta-amiloid, care încastrează celula. Cu un astfel de “corset” în jurul său, celula dezvoltă boala Alzheimer.

Cred că eu sunt cel mai bun exemplu de antistres. Sunt foarte organizat și nu ies din programul meu stabilit, pentru niciun pretext. Și un element esențial - zâmbetul. Zâmbetul produce o stare bună, iar creierul o simte. Așa transformi răul în bine. Fiind conștient de ceea ce faci în fiecare moment, fără să lași mintea să sară ca maimuța, de la una la alta, într-un ritm amețitor. Cu calm și cu zâmbetul pe buze[1].

25 septembrie 2020. În șase  luni de restricții, izolarea ne-a tâmpit[2]

Izolarea are efecte neurologice serioase, în special persoanele vârstnice trebuie să iasă afară să socializeze, pentru stimularea creierului și a imunității. În această perioadă, au apărut situații frecvente în care mai multe persoane suferă de tulburări de memorie, dezorientare, probleme de echilibru sau lipsa coordonării. Toate sunt efecte ale unei rutine zilnice repetitive și limitate între patru pereți.

Am observat ceva - încă nu sunt raportate -, la pacienții mei care au fenomene ușoare, ce evoluează. Mi-e foarte jenă să-i arunc în față unei doamne/domn “dumneata ai Alzheimer!”. Toți vin în ultimul timp, de la o anumită vârstă, cu tulburări de memorie, dezorientare, probleme de echilibru sau nu mai au coerența gestului, scapă paharul. De ce? “Mama e stresată, bunica nu se mai coordonează”…

Altceva este. Conexiunile în sistemul nervos nu se mai fac corect, pentru că această izolare nu a dus la ceva bun. Între patru pereți, uitându-ne eventual la TV sau discutând aceleași lucruri în familie, nu am făcut decât să ne tâmpim luni și luni de zile. Trebuie să ieșim afară! Omul este un produs social, trebuie să vorbească, să comunice, trebuie să colaborăm, să socializăm între noi.

Izolarea are efecte neurologice serioase, iar persoanele vârstnice sunt cele mai expuse de izolare, și trebuie să iasă afară în parc. Este nevoie să schimbăm rutina. În acest moment, ne-am izbit de ceva nou și în această situație nouă în care ne aflăm trebuie să ne adaptăm. Persoanele în vârstă, nu-i lăsați în casă. Scoateți-i măcar pe o bancă, în parc, să vorbească, să joace șah, să facă cuvinte încrucișate. Toate lucrurile acestea dezvoltă cerebral o grămadă de activități.

Am constatat, în ultimul timp, că foarte mulți vin în familie și spun că parcă uită, nu mai știu, pun cheile în frigider... Această adunare face foarte bine pentru toată lumea. Schimbul de idei, vederea. Faptul că unul are o cravată mai frumoasă, o îmbrăcăminte superbă, o coafură. Asta face foarte bine, nu este invidie, nu este gelozie, este o gândire pozitivă. Aici urmează și al doilea element, descărcarea endocrină, și al treilea element, imunitatea.

Gândurile pozitive - așa trebuie să fim. Dacă suntem încruntați, supărați, atunci nu obții nimic, nici interlocutorii tăi, nici cei de la servici, nici cei de acasă, încontinuu. Asta nu duce la nimic bun. Scade și imunitatea și te face vulnerabil la Covid. Una dintre mijloacele de luptă împotriva Covid-ului este imunitatea, deci gândurile bune, starea noastră de sănătate, de prospețime, activitatea fizică și gândirea pozitivă[1].

[1] Adaptare după dialogul dintre Prof. univ. dr. HC Alexandru Vlad Ciurea și jurnalista Delia Hanzelik - https://www.formula-as.ro/2020/03/16/prof-dr-msc-alexandru -vlad-ciurea-gandirea-pozitiva-e-calea-de-urmat-in-viata / -  16 martie 2020

 [2] https://www.hranaspirituala.ro/prof-univ-dr -alexandru-vlad-ciurea-izolarea-ne-a-tampit-arma-impotriva-covid-ului-este-o-imunitate-buna-ce-se -bazeaza-pe-gandirea-pozitiva/# - 25 septembrie 2020

 

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval