“CINE NU VREA SĂ LUCREZE, NICI SĂ NU MĂNÂNCE”

Distribuie pe:

În satul Abr'ha Weatsbaha se sună din corn - un semnal care cheamă orice bărbat și femeie peste 18 ani și în stare bună fizică, la 20 de zile de muncă în folosul comunității. Un râu de oameni (aproximativ 3.000) se strânge cu lopeți și târnăcoape să domesticească deșertul. “Acesta e felul în care regii axumiți făceau treaba acum 2.000 de ani. Și cu aceleași unelte”, povestește un ghid.

Până la 10 dimineața s-a pornit deja lupta de a transforma dealurile uscate în terase, în trepte care să capteze apa de ploaie și să prevină inundațiile devastatoare, care au loc anual. “Surorile o fac pentru ele însele”, spune o femeie despre celelalte colege de muncă. Bărbații, la fel - de la adolescenți la un bătrân, care, în ciuda faptului că este olog, a venit să împingă bolovanii la vale. Efortul e condus de liderul comunității, Aba Hawi, un bărbat de 58 de ani, care traversează valea, dând sfaturi și indicații. În doar 10 ani, pământul a fost transformat radical, dealuri și munți întregi au fost terasați, iar peste 38 de hectare de deșert sunt acum câmpuri fertile. Familiile au mai multe recolte pe an, de porumb, chilli, ceapă și cartofi. Păscutul a fost interzis în anumite zone, unde au prins rădăcini păduri de eucalipt și salcâm. Au fost construite 85 de minibaraje, astfel încât, acum, fiecare fermier are acces la o astfel de sursă de apă. Datorită acestui succes, acum există o problemă cu oamenii din văile înconjurătoare care se mută aici, pentru a se bucura de oaza comunității.

“Dumnezeu a fost aici, când pământul nu era bun. Și e în continuare aici. Dar Dumnezeu îi ajută doar pe cei care se ajută singuri”, a declarat Hawi.

(Sursa: Semnele timpului)

Lasă un comentariu