POMUL VIEȚII


Categorie: Cultural
|
21-11-2020
Nr: 224 (7.933)
|
Autor: ANTONELA STOICA (Din volumul “ARBORELE COSMIC”)
|

Libertatea noastră iar a tras pe dreapta

Și capitulează, fără vreun război,

Harul, viitorul, viața, gândul, fapta,

Ochii-n lacrimi calde-ai mielului din noi.

 

Pe nisipuri albe, să le spele Marea,

Dorul desenează umbre cu-n cuțit;

Arma lui letală însă-i răzbunarea,

Frângerea de inimi fiindcă au iubit.

 

Ființa-mi, de Lumină veșnic nesătulă,

Se îndrăgostește numai de Iubiri,

Mintea-mi liberată e perfecta sculă

Să extragă geniul sevei din simțiri.

 

Cifra Sorții mele, înDumnezeită,

Pentru tine-i, darling, un vetust concept;

Porți în gând și-n vorbă praf de dinamită,

Deci, la sânul Păcii, sorry, nu te-accept.

 

Infinitu-n suflet Timpul și-l învață,

Simți orice secundă căci prin ea te stingi...

Când finit îți zbate inima-ntr-o ață,

Nu huli Lumina ce nu poți s-atingi.

 

Renegându-ți trupul care oricum moare,

Doar zidești speranțe-n ce nu înțelegi;

În grădini promise, fără “întristare”,

Pomul Vieții-așteaptă... poate îl culegi.

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval