FILE DE ISTORIE LOCALĂ (II) O FOTOGRAFIE CU VALOARE ISTORICĂ - BISERICA DE LEMN DIN NANDRA

Distribuie pe:

Motto: „Faptele neridicate în Cuvânt se cufundă în uitare." Pindar

Despre bisericile de lemn din Transilvania s-au scris mai multe lucrări fundamentale, plus numeroase studii apărute în publicații de specialitate. Iată titlurile cărților (în unele se dau scurte referințe și despre biserica de lemn din Nandra): Dr. Ioana Cristache-Panait, Biserici de lemn, monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mărturii de continuitate și creație românească. Cu un Cuvânt înainte al Prea Sfințitului Emilian, Episcop al Alba Iuliei, și un studio introductiv de prof. dr. Vasile Drăguț. Indice: Pr. Ștefan Urda, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Alba Iuliei, Alba Iulia, 1987; Ioana Cristache-Panait, Arhitectura de lemn din Transilvania. I. Județele Alba, Mureș și Harghita, Editura Museion, București, 1992;Ioan Eugen Man, Biserici de lemn din județul Mureș. Monumente de artă populară românească, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004; Ioan Eugen Man, Biserici de lemn din Județul Mureș, Editura Nico, Târgu-Mureș, 2009; Ioan Eugen Man, Biserici de lemn ale românilor din ținuturile mureșene, I. [Prefață de Nicolae Băciuț, director, Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Național Mureș], Editura Nico, Târgu-Mureș, 2012.

Trebuie să le fim foarte îndatorați celor doi autori (Ioana Cristache-Panait și Ioan Eugen Man), care au salvat de la neuitare atâtea monumente de artă din ispititoarea noastră Transilvanie, descriind bisericile existente și fotografiindu-le, trăgând semnale de alarmă acolo unde oameni inconștineți au demolat biserici vechi de sute de ani, „mărturii de continuitate și creație românească", așa cum bine spune Ioana Cristache-Panait - e cazul, de pildă, al bisericii de lemn din Cecălaca (neinventariată în patrimoniul național), demolată iresponsabil de către comunitatea sătească, în locul ei construindu-se „o biserică de zid, de o arhitectură îndoielnică".

Dar să revin la biserica din Nandra. În anul 1733, episcopul Inocentie Micu-Klein a inițiat și organizat o „conscripțiune" (inventar, recensământ) în Dieceza Făgărașului. În acel an, 1733, Nandra număra 21 de familii greco-catolice, adică aproximativ 105 suflete, având biserică și casă parohială, ambele de lemn. Proprietatea bisericii consta în 8,5 iugăre de teren arabil, precum și fânaț cu 17 care de fân.

Între 1800-1833, paroh în Nandra a fost Simion Filip (1789-1863), care avea și rangul de protopop și care va ajunge un renumit dascăl la Blaj, fiind inclus în cunoscuta lucrare, Dascălii Blajului, a profesorului Nicolae Comșa1. Numele preotului Simion Filip este important și pentru că, în timpul păstoririi sale, biserica de lemn din Nandra s-a renovat și lărgit (1819), rămânând în această formă până în 1946, adică timp de 128 de ani!

Nu s-a cunoscut nicio fotografie a bisericii din Nandra, iar cei care au vrut să posteze imagini cu biserica de lemn din acest sat au reprodus clopotnița fostei biserici, un detaliu cu însemnarea grinzilor, în vederea reamplasării clopotniței pe locul actual, o imagine cu cele două clopote și patru fotografii cu troița existentă și acum la intrarea în sat (a se vedea site-ul https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica-de-lemn-din-Nandra.

În cartea monumentală a Ioanei Cristache-Panait, din 1987, la „Satul Nandra", se scrie: „Biserica «Cuvioasa Paraschiva» era desigur foarte veche, din moment ce, în 1819, a avut nevoie nu numai să fie renovată, dar și lărgită. În 1940, s-a dărâmat, din pricina alunecării terenului, din materialul recuperat făcându-se o capelă. Era în formă de navă, fără prispă sau clopotniță".

Nu știm de unde și-a luat autoarea informațiile privitoare la biserica din Nandra, referitoare la perioada de după 1940, fiindcă nu este citată nicio sursă în acest sens. Probabil au fost folosite informații orale, cu toată inexactitatea și aproximările acestora. Pentru că sunt aici două erori de informație:

1. Biserica nu s-a demolat în 1940, din cauza alunecării terenului, ipoteză greu de susținut, fiindcă biserica nu era construită pe vreun deal din apropiere, ci chiar în centrul satului, pe un teren relativ drept și stabil. În 1946, biserica veche din Nandra mai exista, după cum se poate vedea din fotografia anexată.

2. Nu știm încă ce s-a făcut cu materialul rezultat din demolarea din anul 1946, dar în orice caz nu s-a construit nicio capelă pe locul fostei biserici, capela inaugurându-se de fapt chiar în actuala clădire a bisericii - o casă de locuit, fostă proprietate a lui Szasz Ioșka, de la care năndrenii au cumpărat-o în 1946, cu suma de 4.000.000 lei (se păstrează contractul de vânzare-cumpărare).

Biserica era într-adevăr sub formă de navă, făcută din bârne de stejar, pe o fundație formată, probabil, din pietre de râu, biserica fiind pictată în interior de vreun pictor celebru în epocă (cea din Cecălaca, de exemplu, demolată în 2009, a fost pictată - sau repictată - de cunoscutul pictor de biserici, Toader Popovici zugravul, care a pictat numeroase biserici de lemn din Transilvania).

De asemenea, biserica nu avea clopotniță încastrată în corpul clădirii, dar în fotografia alăturată se vede clopotnița, situată în fața altarului, strămutată în curtea bisericii actuale, cum spuneam. Sub streașină, în partea de vest, se pot vedea mici console. Crucea situată deasupra altarului stă să cadă, acoperișul este și el lăsat - dovezi clare ale degradării construcției.

Desigur, ideal ar fi fost, în 1946, ca vechea biserică de lemn să fie salvată cumva, restaurată. Să nu uităm însă că ne aflam imediat după război, când oamenii erau plini de „griji și suspinuri", cum zice cronicarul, și altele le erau prioritățile.

Comentarii la fotografie: Nu știm cine este autorul acestei fotografii senzaționale, care salvează de la uitare imaginea Bisericii din Nandra! Probabil a fost o persoană adusă în sat, în mod cert, de preotul greco-catolic, Eugen Valer Ignat (care a fotografiat și Casa parohială, despre care vom vorbi cu altă ocazie).

După cum se vede, biserica și clopotnița sunt acoperite cu draniță (draniță înseamnă fiecare dintre scândurelele subțiri din lemn de brad, mai mari decât șindrila, cu care se acopereau construcțiile).

Pentru problema care ne interesează (datarea fotografiei), sunt foarte importante personajele surprinse în cadru. Știm identitatea tuturor, dar pentru discuția de față importanți sunt cei doi copii - dovada cea mai clară că biserica exista în 1946. Doamna din prim-plan, în fața căreia stă un copil cu spatele, este Maria Ignat (n. Baciu), soția preotului Eugen Valer Ignat. În fața ei se află Cecilia Maria (Lia) Ignat, născută la 5 sept. 1944, chiar în Nandra, iar băiețelul din fața bunicii (îmbrăcată în negru) este Alexandru Ignat, fratele Ceciliei, n. la 21 iun. 1943, la Turda. Al treilea copil al familiei Ignat este Olimpia Fabiola Ignat, n. la 24 iul. 1947, tot la Nandra. Având în vedere datele de naștere ale celor trei copii ai familiei Ignat, rezultă clar că fotografia este din 1946, deci biserica nu a fost demolată în 1940!

Există, la Protopopiatul Ortodox din Luduș, un scurt istoric al bisericii din Nandra (de o filă), întocmit de Ilie V. Iacobescu, preotul ortodox titular, care i-a succedat celui greco-catolic, Eugen Valeriu Ignat. Documentul nu este datat, dar e ulterior datei de 23 martie 1954, când preotul Iacobescu își începe păstorirea în Ațintiș - Nandra. Se spune aici, între altele, că filia din Nandra „a avut o veche biserică din lemn, care, din pricina stricăciunilor suferite în scurgerea timpului îndelungat, a fost demolată în anul 1940", afirmație inexactă, cum arătam mai sus.

Dintr-un alt scurt istoric, întocmit de actualul preot din Gâmbuț (Nandra fiind acum filie a Parohiei Ortodoxe din Gâmbuț), Lucian Nicolae Bucea, aflăm că actuala clădire a bisericii a fost supusă unor restaurări, în anul 2010.

P.S. Mulțumesc în mod special Doamnei Maria Ignat (căs. Șchiopu), fiica preotului Eugen Valer Ignat, născută la Nandra, cum am văzut, pentru generozitatea cu care mi-a pus la dispoziție această fotografie-unicat, importantă pentru istoria bisericilor de lemn din Transilvania.

 

Lasă un comentariu