“ÎNTREBĂRI PENTRU CER”


Categorie: Editorial
|
17-02-2021
Nr: 32 (7.989)
|
Autor: MARIANA CRISTESCU
|

De la “omuleții verzi” ai deja obositei și depășitei literaturi SF și îngerul ciocolatiu desenat deunăzi de imaginația pământeană, până la dorința multimiliardarului Elon Musk de a construi pe Marte un oraș cu un milion de locuitori pregătiți în prealabil condițiilor de aici, e cale lungă. Și totuși..., sintagma gogoliană “Câtă viață, atâta literatură”, pare a fi inversat ordinea substantivelor, că, în zilele noastre, după spusele specialiștilor în materie, să ajungi la Marte nu este foarte greu. “O sondă spațială face până acolo între 6 și 10 luni. Parcurgerea distanței până la Marte nu se poate face mereu atât de rapid, ci numai în momentul în care cele două planete se află la cea mai mică depărtare una de alta. Această «aliniere» se produce o dată la 780 de zile. «Ferestrele de lansare», căci așa sunt numite, se știu dinainte și diferitele agenții spațiale pregătesc misiuni. Astfel, nicio fereastră de lansare nu a fost ratată din 1960 până acum”.

În consecință, Marte este cea mai vizitată planetă din sistemul solar. Zeci de sonde spațiale au fost trimise spre planetă, majoritatea rusești și americane. “Primele sonde au aparținut fostei URSS, dar nu au avut noroc. Majoritatea au eșuat, fie la lansare, fie în drum spre planetă, fie când au ajuns acolo. Prima sondă rusească a fost lansată în 1960, dar de abia în 1972 prima misiune rusească a fost încununată de succes («Mars 2»). Prima sondă spațială care a ajuns la Marte și a transmis imagini a fost «Mariner 4», în 1965. Au urmat «Mariner 6» și «7», în 1969, iar în 1971 «Mariner 9» a devenit primul satelit artificial al planetei Marte. Toate aceste sonde au fost lansate de NASA”.

Ca să fie mai clar, precizăm că, în timp, spre Marte s-au trimis trei tipuri de sonde: cele care doar trec pe lângă planetă (flyby); cele care devin sateliți ai planetei și o studiază pentru mai mult timp (orbiter); sonde care asolizează și studiază rocile marțiene (landere/sonde la punct fix și rovere-vehicule de suprafață). În prezent se află patru sonde spațiale, iar una este încă pe drum. Cea mai longevivă este “Mars Odyssey”, care funcționează de 20 de ani.

Mare aglomerație - mare, pe cerul care nici el nu mai este ce a fost, o cursă spațială tensionată pe Marte, mai ceva ca la raliurile pământene, încinge spiritele capabile să mai privească și în altă parte decât către scandalurile aleșilor din Parlamentul dâmbovițean.

Sondele rivale ale SUA, Chinei și Emiratelor Arabe au ajuns în aceste zile pe Planeta Roșie, după ce au călătorit milioane de kilometri în spațiul cosmic, relatează “The Guardian”.

Prima a ajuns “Al-Amal”, navă spațială orbitală aparținând Emiratelor Arabe Unite, numită “Espoir” în franceză și “Hope” în engleză, și care deja a transmis prima imagine de pe Marte. Sonda “Al-Amal” s-a plasat marți pe orbita Planetei Roșii, o etapă critică a călătoriei sale, al cărei obiectiv este descifrarea secretelor timpului și ale Planetei Roșii. Transmiterea primei imagini a fost anunțată duminică de agenția spațială a EAU, în timp ce Mohammed bin Rashid Al Maktoum, emirul Dubaiului și prim-ministrul țării, a și postat fotografia pe Twitter. “Misiunea Marte a Emiratelor a captat imaginea celui mai mare vulcan al sistemului solar, Olympus Mons, întrezărit printre razele soarelui la răsărit”, a anunțat agenția într-un comunicat. Fotografia a fost trimisă miercuri, a doua zi după instalarea cu succes a sondei pe orbita Planetei Marte. “Prima imagine a lui Marte luată de prima sondă arabă din istorie”, a scris pe Twitter șeicul Mohammed bin Rashid Al Maktoum.

Miercuri a sosit și sonda chineză “Tianwen-1” (în traducere, “Întrebări pentru cer”). În plină rivalitate la capitolul tehnologie cu Statele Unite, China are în plan un program spațial ambițios. Până anul viitor își propune să lanseze o stație spațială cu echipaj uman, apoi speră să trimită un astronaut pe Lună, cel târziu în 2030.

Peste câteva zile, în 18 februarie, va sosi roverul american “Perseverence”.

Emoțiile persistă căci există voci care spun că “nu există nicio garanție că aceste trei misiuni vor fi un succes, mai ales în condițiile în care, din punct de vedere istoric, mai mult de jumătate dintre misiunile lansate de pe Pământ au eșuat. De altfel, doar America a reușit să asolizeze obiecte pe Marte - de 8 ori,

din 1976 și până în prezent. Deplasându-se cu viteza de 11 km/s, principalul obiectiv al sondei este de a monitoriza clima marțiană și de a obține date despre pierderea de gaze atmosferice în spațiu.

 “Diferența dintre aceste trei dispozitive spațiale este că sondele din China și Emirate sunt nave spațiale orbitale. «Hope (Al-Amal)» va rămâne doi ani în orbita planetei Marte, de unde va cerceta felul în care planeta și-a pierdut atmosfera în ultimele miliarde de ani.

«Tianwen-1», în schimb, este o misiune «duală» - sonda va studia planeta din orbită câteva luni, înainte de a-și lansa propriul rover robot pe suprafață. Dacă misiunea va fi un succes, China va deveni a doua țară care reușește să aducă un robot pe Marte, după Statele Unite.

«Perseverence» urmează să îndeplinească doar o misiune de suprafață. Roverul va fi adus pe «solul» marțian cu ajutorul unei platforme speciale susținute de o rachetă. Această procedură a fost folosită anterior și pentru aducerea roverului «Curiosity» pe Marte.”

Dintre numeroasele misiuni spațiale cu destinația Marte, din 1960 și până astăzi, aproape jumătate s-au prăbușit sau nu au reușit să ajungă pe orbită, din cauza unei multitudini de factori, printre care defecțiunea unor componente sau erori de soft.

“Cele trei sonde fac parte dintr-un efort general al omenirii, în ultimii ani, de a obține informații importante despre Marte. Roverele urmează să aducă mostre de rocă și «sol» marțian pe Pământ pentru a fi studiate. Scopul este găsirea răspunsului la întrebarea veche de decenii: «Există sau a existat viață pe Marte?».

Răspunsul la această întrebare este crucial pentru viitoare cercetări spațiale și astronomice, pentru că, dacă viața a reușit să se formeze independent, de două ori, în același sistem solar, atunci probabilitatea ca ea să fie un fenomen relativ comun în univers este destul de mare”.

În acest timp, aflat încă pe Pământ, Elon Musk visează să construiască un oraș cu un milion de oameni pe Marte și consideră că sateliții Starlink ai SpaceX vor juca un rol cheie în misiune.

Președintele companiei și Gwynee Shotwell, președintele și directorul operațional al SpaceX, au împărtășit recent detalii despre aducerea acestei tehnologii pe Planeta Roșie, transmite “Daily Mail”: “Odată ce vom duce oamenii pe Marte, vor avea nevoie de o capacitate de comunicare. Nu numai că sateliții vor transmite internet către cei care trăiesc pe Marte, dar echipa va acționa ca o punte pentru comunicarea planetei cu Pământul. (...) Acest lucru nu va pune Pământul pe plan secund, este o soluție pentru oameni, în cazul unui dezastru care ar afecta planeta”.

Nu mă mai mir, așadar, de ce concursurile draconice de Endurance (de pildă, cele organizate în Dubai) au în vedere adaptarea și rezistența indivizilor, aleși pe sprânceană, pe sol, în apă și în spațiu.

În timp ce ai noștri, de ani de zile, își freacă buzunarele și scuipă în petrolul ce băltește în Marea Neagră (mană cerească azi-mâine pentru ucraineni și alte neamuri), nepoții beduinilor au ridicat, tot din petrol, în doar șase decenii, Raiul pe nisipul deșertic, înlocuind cămila cu nava spațială. Bravo lor! Sunt pregătite noi generații pentru o altfel de viață. Am tot făcut haz de “Omul nou” preconizat - chair dacă la alte dimensiuni - de Ceaușescu. Doar Omul nou va rezista de acum înainte. Și nu e de râs deloc.

“Elon a fondat această companie cu scopul de a construi o capacitate de transport spațial, care să permită oamenilor să se mute pe alte planete. Îmi amintesc când l-am intervievat pe Elon în 2002 și avea un obiectiv atât de ambițios. Suna absolut nebunesc. Acum, aproape 20 de ani mai târziu, nu pare, de fapt, atât de nebunesc. Ei bine, cel puțin nu pentru cei din interior”, spune Shotwell în interviu.

În ianuarie anul trecut, el își propunea să plaseze un milion de oameni pe Planeta Roșie până în 2050. Planifica trei zboruri pe zi sau 1.000 de zboruri pe an, cu câte 100 de persoane pentru fiecare.

“Și în 2017, Musk a avut ideea de a trimite două nave de marfă pe Marte în 2022, urmate de alte patru nave, două cu marfă și două cu coloniști umani în 2024. Musk a sugerat că această acțiune va fi «dificilă» și vor exista o serie de pericole cu care se vor confrunta coloniștii: «Vreau să subliniez că acesta este un lucru foarte greu, periculos și dificil. Nu este pentru cei slabi de inimă. Va fi dur, dar destul de glorios, dacă va funcționa»“.

E drum lung până acolo. Să sperăm că urmașii-urmașilor noștri, măcar, vor apuca vremuri mai înstelate! Doamne-ajută!

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval