Vă-ntrebați ce va fi mâine, cu ce astăzi încă-mi știți,
Voi, mai răi ca păcătoșii, ce vă credeți a fi sfinți?
Văicăriților ce-ntr-una doar sudalme proferați
La mai tot ce-n jurul vostru de atingeți, profanați.
După vrerea voastră fi-va lumea care va să vină,
Și cum astăzi ea se-arată, afundată în mocirlă
Se va-ntinde, ca și râia, peste tot și peste toate,
Că nu-i mod să-i pui zăbală, la prostie, neagră noapte.
Chipul vostru în oglindă nu-l vedeți cum vă arată
Decât ură-aveți în suflet și prostie adunată?
Hâdă e oglinda voastră? ori a vostru ochi întors
Vede-n mincinoasa sticlă, doar un mândru Făt-Frumos?
Voi gunoiu țării mele ce ne dați mai nou povețe,
Vânători de interese, trădători cu două fețe,
Vânzători de neam și țară, sus în jilțuri priponiți,
Voi schimbați destinul nostru după vrerea ce-o simțiți?
Noi suntem a voastră vină, că vă ținem colo, sus,
Că v-alegem, rând vă vină, tot mințindu-ne în spus,
Noi tot credem, ca tâmpiții, că vezi Doamne, fără voi
Țara mâine praf se face, înecată în nevoi.
*
Ne-om trezi poate odată, până nu va fi târziu,
Să schimbăm această lume, cu gust acru și sălciu,
Pân-atunci, această țară e la mâna orișicui,
Mi se târguie și vinde, cum vrea, mușchii dumnealui.
