"Voi munciti caci noi trebuie sa ne "imbogatim"!


Categorie: Editorial
|
16-10-2008
Nr: 192
|
Autor: IOAN CISMAS
|
Enormele discrepante dintre pensiile unora si ale altora au scos in evidenta situatia catastrofala din sistemul de repartitie si, cu deosebire, din cel de salarizare a societatii romanesti de azi, dominat de o crasa inechitate, fie ca este vorba de munca la stat sau de munca la patron. El este, in cele din urma, vinovat de disparitatile dintre pensii, dat fiind faptul ca marimea pensiilor este rezultatul a ceea ce se intampla de 20 de ani in sistemul relatiilor sociale si mai ales pe piata muncii.

Ca urmare, inechitatile de la nivelul pensiilor nu sunt decat o parte din ansamblul de inechitati ce domina societatea romaneasca a zilelor noastre, adica doar varful aisbergului, marea nedreptate producandu-se in campul muncii, acolo unde se procura resursele pentru supravietuire si unde, din pacate, nu se respecta deloc, ba chiar sunt incalcate in picioare principiile economice de baza, universal valabile in orice tip de societate, conform carora retributia trebuie sa fie forma echitabila de rasplata corecta a muncii depuse, evaluata in mod obligatoriu prin trei elemente definitorii: cantitatea, calitatea si importanta sociala a muncii.

Unii, mai putin instruiti intr-ale domeniului, dar foarte activi pe vremuri la invatamantul politico-ideologic, obisnuiti sa vanture niste sloganuri propagandistice, cred ca principiile enumerate mai inainte, la care se adauga ,,salariu egal la munca egala", apartin exclusiv de recuzita comunista.

Intr-adevar, adept al egalitarismului dur, statul socialist a confiscat aceste principii, de dragul caruia a stabilit un intreval prea mic, de numai 1 la 5, ca limita maxima si minima intre care se poate desfasura salarizarea. Probabil ca un raport de 1 la 10 ar fi rezolvat mai bine problema cointeresarii, oferind celor harnici si destoinici o marja de castig mai stimulativa. Cramponandu-se in dogme stricte, sistemul socialist a pierdut si s-a pierdut pe sine.

Noii potentati ai postrevolutiei au gresit insa imens atunci cand au declarat ca duc orice principiu de acest gen, decretand ca fiecare poate castiga nelimitat, uitand sa specifice ca doar din munca si nu pe alta cale, fara a se gandi la consecintele nefaste ale unui astfel de principiu libertinist, care iata, a pus pe butuci o economie si a facut sa sara in aer noile relatii interumane, viciate, pana in maduva oaselor, de aceste crase inechitati. Pentru ca, decalajele enorme intre pensia minima de 3 milioane lei vechi si cea de peste 307 milioane lei vechi, adica de peste o suta de ori, nu sunt rezultatul nedreptatilor din sistemul socialist, ele au rodit pe terenul noilor raporturi, opera exclusiva a modului infect in care au fost concepute si promovate relatiile sociale postdecembriste, cu osebire la negocierile de pe piata muncii.

Desi unii considera ca patronii pot plati cum vor ei, noi suntem de parere ca in domeniul aprecierii muncii, atat salariatul de la stat cat si cel de la privat, trebuie sa beneficieze de acelasi statut. Adica fiecare sa fie retribuit dupa cantitatea, calitatea si importanta sociala a muncii.

Exemplul cel mai elocvent in aceasta directie ni-l dau Statele Unite ale Americii, tara cea mai bogata a lumii si cea mai ordonata din punct de vedere economic si social, tocmai pentru ca ea are un sistem de repartitie foarte solid, bazat cu prioritate pe aportul in munca. Ea, munca, corect rasplatita a facut ca 90 la suta dintre americani sa devina clasa de mijloc, adica sa fie relativ avuta, in timp ce doar 5 la suta au reusit sa se desprinda, ajungand milionari in dolari, dar lucrul acesta nu de azi pe ieri, ca la noi, ci pe parcursul a catorva generatii. Si in America oricine poate castiga nelimitat, prin munca, evident sau prin afaceri, controlate la sange pentru corectitudinea lor.

In Romania postrevolutionara totul s-a deteriorat datorita introducerii arbitrariului si hazardului in sistemul de salarizare conform carora, oamenii au inceput sa agoniseasca, furand intr-un fel sau altul, legal sau ilegal, din avutia tarii lasata mostenire sau din truda celor multi, storcandu-i de drepturile ce le revin. Salarizarea dupa ochi frumosi, cumetrii sau spirit de gasca, a creat adevarati mastodonti pe piata muncii,care au reusit sa-si adune in acest fel averi cu nemiluita, promovand o viata de huzur sub privirile stinse ale celor spoliati si hamisiti de foame.

Din nefericire, casta celor putrezi de bogati din munca altora, prin supralicitarea importantei functiilor lor, impaunati in plus cu tot felul de sporuri si indemnizatii, care in aceste doua decenii au supt cu nemiluita din bugetul tarii constituit prin contributia celor multi este foarte numeroasa si puternica, incepand cu guvernatorul Bancii Nationale, sefii Curtii de Conturi, ai unor agentii nationale, ministere, Justitie, Finante, Parlament etc. Exemple de acest gen nu lipsesc nici din economia reala, fie inca de stat sau privata, unde s-au infiintat zeci de mii de posturi noi de conducere, ai caror protagonisti incaseaza salarii enorme si nemeritate. Numai ca toate aceste sume exorbitante si nemuncite, pentru care cei ce le obtin nu ridica prea multe degete, se cer acoperite, iar sursa nu este alta decat din putinul ramas celor multi.

Toti acesti bani care la urma totalizeaza miliarde si miliarde de euro, pe care unii si-i insusesc cu lopata prin diferite tertipuri, in interes strict personal sunt lipsa la apel, fie din buzunarul nostru, fie din bugetul statului, din sanatate, de la scoli, din infrastructura etc., impunand tarii ritmuri slabe de dezvoltare, iar celor multi o austeritate fortata si iesita din comun, pentru ca altii sa huzureasca. O nedreptate strigatoare la cer.

Aritmetica aceasta, a unui cal si un pui, face din salariul mediu, care, conform, scriptelor ar fi de doua ori mai mare decat cel minim, o minciuna sfruntata. Desi oficial atinge acceptabila cifra de 17 milioane de lei vechi, deposedat de influentele amintite, in realitate el nu depaseste decat cu cateva procente salariul minim pe economie, care nu este cu mult peste 5 milioane de lei.

Tocmai datorita nesabuintei cu care cei care impart parte-si fac, promovat astfel, sistemul de repartitie a veniturilor in Romania a distrus fizionomia unui popor care in loc sa traiasca fericit, asa cum se preconiza, a ajuns in pragul disperarii, cersind pur si simplu un coltun de paine de la cei care i-au promis si ii promite Raiul, dar care in realitate, l-a dus in desert.

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval