ANDR„S S„T„, "CARTURARUL MAGHIARIMII" JUSTIFICA REPRIMAREA REVOLUTIEI UNGARE DIN 1956


Categorie: Istoric
|
23-10-2008
Nr: 197
|
Autor: DORIN SUCIU
|
Motto: "Niciodata nu i-am putut ierta

pe colegii mei artisti care, pentru o sclipire estetica,

si-au sacrificat propria mama." Andr�s S�t�

(Hunnia, nr. 4, decembrie 1995)

In urma cu mai bine de o jumatate de secol, trupele sovietice, chemate la 4 noiembrie 1956, de J�nos K�d�r, intrau in Budapesta pentru a inabusi in sange Revolutia ungara. Chiar in acele zile de groaza in care tancurile "fratilor de la rasarit" striveau sub senile lupta pentru libertate a ungurilor, la 7 noiembrie, in cotidianul El�re, oficiosul in limba maghiara al PMR, aparea editorialul "Bizalom" (Incredere) - semnat de scriitorul Andr�s S�t�, laureat al Premiului de Stat. Dupa o desantata apologie a Marii Revolutii din Octombrie si a Partidului Comunist Sovietic, articolul justifica reprimarea armata a celor care luptau pentru suveranitatea nationala a Ungariei si a sechestrarii poporului ungar intr-un sistem politic strain si neviabil. El dovedeste ca pentru a cunoaste trecutul cuiva nu este neaparat necesara scotocirea dosarelor Securitatii, ci doar consultarea colectiilor ziarelor vremii...

Incredere

"Intr-o scrisoare trimisa lui Alexandru cel Mare, Parmenion il avertiza sa nu aiba incredere in Filip, medicul sau preferat, pentru ca Darius, imparatul persilor, l-a cumparat pe acesta ca sa-l otraveasca. Alexandru cel Mare a citit scrisoarea si, in timp ce inghitea leacul pe care medicul i-l pregatise, i-a intins-o lui Filip ca s-o citeasca si el. In legatura cu aceasta mica istorie, se spune ca, napadit de emotie, Jean-Jacques Rousseau a exclamat: �Ce extraordinara marturisire de credinta a fost inghitirea acelei doctorii!�

Increderea reprezinta marturisirea credintei. Increderea neconditionata fata de cel cu care ai incheiat un legamant pentru a porni pe drumuri necunoscute, indepartate, periculoase. Incredere fata de acela pe care l-ai primit in inima ta si care te-a primit in inima lui. Exista, oare, putere mai mare decat increderea? Imi pun aceasta intrebare acum, cand meditez asupra invatamintelor istorice ale zilei de 7 Noiembrie, sarbatoarea noastra stelara. Vorbesc despre invataminte, intrucat roadele le cunoastem: traim, vibram in fiinta noastra, amplificam, spre fericirea poporului nostru, mesajul acestei zile. Traim aceasta mare zi deoarece proletariatul rus a repurtat impotriva capitalismului o victorie fara pereche pana astazi in istoria universala, preschimband legitatea fizica a lantului reactiunii. Marea Revolutie din Octombrie a stimulat victoria revolutiei in China si dorinta de libertate a tuturor popoarelor lumii. Aceasta revolutie a facut sa straluceasca pentru clasa noastra muncitoare, ca si pentru muncitorii din toate tarile lumii, speranta in victoria ei sigura.

As dori sa evoc, in gama sentimentelor fiecarui luptator, puterea increderii ca pe cea mai pretioasa invatatura. Deoarece revolutia lui Lenin a fost un salt in necunoscut. Atunci cand partidul lui Lenin a afirmat ca "acum insa, arma criticii trebuie inlocuita cu critica armelor ca o garantie a victoriei finale" (s.n.), in marea hotarare, in randul multimilor, a stralucit increderea fata de Lenin. In bataliile castigate sau pierdute, in prima salva de tun, sau in momentele grele ale interventiei straine, a trait in inimile luptatorilor acea credinta ca adevarul partidului este si adevarul lor si invers: adevarul lor este si adevarul partidului. Caci legatura de nezdruncinat este increderea. Nemurirea lui Lenin si taria partidului sau se pot rezuma, probabil, cel mai bine in cuvantul incredere. Forta maselor fauritoare de istorie, credinta si maturitatea lor au constat in increderea comunista. Aceasta lege a creatiei reprezinta forta eliberatoare a capacitatii poporului. Cu aceasta credinta au pornit la lupta comunistii din tara noastra si cu aceasta vom duce la victorie dreptatea poporului: socialismul."

Andr�s S�t�, laureat al Premiului de Stat

Articolul, al carui manuscris dactilografiat in limba maghiara s-a pastrat, a fost scris chiar in zilele teribile in care trupele sovietice inecau in sange Revolutia ungara, iar poetul Juan Jimenes, laureat al Premiului Nobel, impreuna cu alti sapte laureati ai Premiului Nobel protestau impotriva interventiei militare. Si mai trebuie spus ca, in acelasi timp cu Andr�s S�t�, cel care justifica, in numele "victoriei finale", folosirea "criticii armelor" fata de cei care erau de acelasi sange cu el, au existat in Romania numerosi maghiari curajosi si cinstiti care au fost solidari cu Revolutia ungara. Se numara printre ei poetul si scriitorul G�za P�sk�ndi, studentii Benedek Nagy, Gy�rgy Koczka, K�lm�n Kelemen, Gyula D�vid, Lajos Vastag, Ir�n P�terffy, pentru a-i aminti doar pe cativa, sau universitarii dr. Istv�n Dobai si dr. J�nos Dobri. Toti au facut ani grei de temnita. Au fost condamnati si preoti: 12 evanghelici, 6 unitarieni si 11 de la Institutul Teologic protestant din Cluj. Au fost, insa, si 13 condamnari la moarte in procesele grupurilor Szoboszlay si Valea lui Mihai. A fost condamnat la moarte si romanul Teodor Marginean, locotenent major in Regimentul de tancuri de la Prundul Bargaului, pentru ca a pornit cu unitatea sa sa-i elibereze din penitenciarul din Gherla pe cei care fusesera arestati. Multi romani, indeosebi studenti, au infundat puscariile pentru curajul de a fi simpatizat cu revolutionarii din '56. La Timisoara, lui Aurel Baghiu si Caius Mutiu li s-au confiscat tineretea si viitorul pentru "vina" de a fi organizat adunarile studentilor, iar la Bucuresti studentii - viitorii mari scriitori - Paul Goma si Alexandru Ivasiuc au avut aceeasi soarta, pentru curajul de a nu fi fost de acord cu baia de sange din Ungaria. Colegul lor Stefan Negrea nu a rezistat torturilor la care a fost supus in inchisoare si s-a sinucis.

In ceea ce il priveste pe Andr�s S�t�, el a "evoluat", devenind membru supleant al CC al PMR, membru al Marii Adunari Nationale si beneficiar, in consecinta, al tuturor avantajelor rezervate nomenclaturii comuniste.

Recitind acest text, scris cu evidenta jubilatie estetica de fostul laureat al Premiului de Stat, oricine isi poate da seama ca nu talentul sau cultura ii lipseau, dimpotriva, ci doar caracterul si capacitatea de a se rusina. Ceea ce explica, probabil, si faptul ca, dupa 1990, devine virulent... anticomunist! Mai mult, reciclat in "cel mai reprezentativ carturar al maghiarimii transilvane" ajunge chiar presedinte de onoare al Uniunii Mondiale a Ungurilor. Calitate in care, in 1956, cand se implineau patru decenii de la izbucnirea Revolutiei ungare, anunta _ cinism sau inconstienta? - ca este necesara depistarea si strangerea intr-o culegere a tuturor documentelor aparute in Ungaria, Transilvania si Subcarpatia ucraineana, care au legatura cu tragedia din 1956 si publicarea lor.

O republicare a editorialului din El�re ar veni, chiar daca cu intarziere, in intampinarea acestei initiative... Ar fi necesar cu atat mai mult, cu cat toate bazele de date de pe Internet, care se refera la activitatile ziaristilor si oamenilor de cultura maghiari din Transilvania, ca si cele referitoare la Revolutia ungara din 1956, "filtreaza", cu deosebita grija, orice informatie referitoare la acest articol odios.

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval