Pomul laudat


Categorie: Editorial
|
30-10-2008
Nr: 200
|
Autor: IOAN CISMAS
|
Criza mondiala financiara care s-a abatut recent, indeosebi asupra celor mai puternice tari cu economia de piata, dar si asupra noastra, a saracilor, demonstreaza ca nici capitalismul nu este societatea ideala, mult visata, care sa corespunda aspiratiilor omenirii. De altfel, ea nici nu poate fi daca avem in vedere realitatile ce ne inconjoara si pe care le traim zi de zi, configuratia actuala planetara, cu tari bogate si tari sarace, cu numeroase zone conflictuale in care armele ucid pe capete, cu multa mizerie si saracie printre bogatie, cu inechitati crase ce diferentiaza oamenii nu dupa valoarea si capacitatea lor, ci dupa banii de care dispun.

Iluzia libertatii pe care acest sistem o confera indivizilor este, credem, punctul forte care l-a facut mai de acceptat si mai pragmatic decat socialismul, fara insa a se detasa net, cu o superioritate aparte. De altfel, exegetii care i-au urmarit nasterea sa istorica recunosc ca el, capitalismul, a venit pe lume ,,manjit de sange, din cap pana in picioare", atribut care se pare ca l-a insotit in intreaga sa evolutie, evident in mod nuantat, dar fara a-l parasi vreo clipa.

Ca sistemul capitalist, atat de ridicat in slavi de unii, dar nu intamplator, n-a fost usa de biserica ne-o dovedesc convulsiile si marile crize economice, dar si sociale, politice si militare care s-au abatut asupra statelor in decursul existentei lui, aproape in mod ciclic, indeosebi in secolul trecut, cand omenirea a fost confruntata cu cel putin doua recesiuni de foarte mari proportii, cea mai mare fiind in anii 1929-1933, cu doua razboaie mondiale catastrofale, cu instaurarea, in 1917, a socialismului in Rusia si apoi extinderea lui dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial in Europa de sud-est, printre care si in Romania, dar si in Asia si America Latina.

Cu asemenea "zbateri" de un dramatism nemaiintalnit in istorie si care au adus omenirii suferinte incalculabile nu putem eticheta capitalismul drept Gradina Edenului si nici Raiul pe Pamant, ci doar un mod de organizare a societatii care s-a dovedit mai viabil, mai rezistent in timp si mai potrivit firii primare a omului.

Capitalismul a avut totusi anii sai de glorie, care pot fi intalniti dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, cand a intrat intr-un proces de reformare, succes la care teama de socialismul nou infiintat a avut o contributie esentiala. Umanizarea relatiilor sociale dintre stat si individ, dintre patroni si salariati, prin instituirea unui pact de reciprocitate, a facut din capitalismul plin de contradictii si asperitati o societate cu chip mai uman, agreata si de catre cei multi in care fiecare parea multumit cu partea ce-i revenea: patronul cu profitul sau si salariatul cu un salariu ce-i punea la adapost familia de grija zilei de maine.

Anii 1960-1990 au constituit perioada in care cu totii am fi dorit sa traim in interiorul acestui sistem si sa beneficiem de avantajele lui, mirajul capitalismului facand numeroase victime printre conationalii nostri care si-au cautat cu disperare implinirea peste granita, chiar cu riscul vietii lor.

Iata ca, in cele din urma, visul multora din acestia s-a implinit. Prin propria noastra vointa si cu concursul altora, Romania se afla deja, de doua decenii, inauntrul sistemului dorit, unde parca nu-si gaseste locul. Firesc ar fi fost ca in cel mai scurt timp sa le luam cadenta si sa ne insusim noii pasi, intrand in jocul lor, beneficiind de tot ce au acumulat ei in perioada in care noi am lipsit, adaptandu-ne din mers la stilul lor de viata si faurindu-ne cat mai degraba un standard de bunastare.

Din pacate, cei care si-au asumat rolul de a ne purta pe noul drum, de fapt aceiasi ca si astazi, au reactionat instinctiv si primitiv, fara nici cea mai mica intentie de a innoda firul de la cota la care ne aflam, trimitandu-i pe romani, cu cateva secole in urma, la originea capitalismului, acolo unde s-a realizat acea acumulare primitiva dupa principiul "care pe care".

Cum s-a petrecut aceasta intoarcere in timp, la izvoarele lui murdare si involburate, de vreme ce aveam in fata limpezimea unui drum parcurs, este greu de explicat altfel decat prin dorinta acestora de a pescui in ape tulburi. Cert este ca in loc sa dea romanilor de azi sansa de a dobandi in scurt timp o viata calitativ superioara, asa cum am sperat fiecare dupa revolutie, dumnealor ne-au cam dus cu zaharelul, ne-au trimis prin transee si ne-au purtat prin catacombe, despuindu-ne de tot ce aveam bun si omenesc, tocmai pentru a nu le percepe gesturile si a nu le observa miscarea, gandul lor ascuns de a se imbogati cu japca prin spolierea celor multi, pentru ca apoi, la intocmirea listei cu cei avuti, cu capitalisti sadea, ei sa raspunda prezenti.

In noua sa ipostaza, Romania avea, evident, nevoie de acumulari, de concentrarea avutiei in maini mai putine,dar lucrul acesta trebuia facut nu cu japca, prin hotii ca la drumul mare, ci prin oferirea fabricilor si uzinelor, pamantului, nu baietilor destepti care ne invart astazi pe degete, ci celor mai buni intreprinzatori sau grupuri de intreprinzatori, capabili sa faca afaceri manoase, aplicand si respectand regulile si legile economiei de piata. Pentru ca, iata, de doua decenii cautam sa intram in normalitatea capitalista si nu reusim tocmai pentru ca tot ceea ce a fost construit nou este lipsit de baza sa reala specifica unei economii capitaliste, motiv pentru care Romania se afla inca in afara sistemului concurential. Acum, cand acesti capitalisti autohtoni de carton si cu picioare de lut s-au vazut cu sacii plini in carute si cu diadema de imbogatiti pe frunte, certificandu-si astfel legitimitatea de clasa capitalista, adica cu proprietati imense la portofoliu castigate in noaptea neagra a devenirii noastre, dar si cu multi bani indeosebi pe la bancile din strainatate, vin si ne vorbesc de fericirea care ne asteapta, alegandu-i pe ei si numai pe ei.

Au facut acest lucru la alegerile din vara si vor proceda cu si mai multa nonsalanta acum, in toamna, in marsul lor nestavilit spre putere. Ceea ce ne nelinisteste la majoritatea covarsitoare a celor inscrisi in cursa pentru Parlament, indiferent de camera, cu efect pentru inca patru ani, este inversunarea cu care se arunca in lupta, cu intentia de a scoate din recuzita armele cele mai murdare pentru a-si devansa adversarul, ceea ce denota coborarea acestora din arena umana in cea a necuvantatoarelor. O lupta pe viata si pe moarte, nu pentru binele altora, ci pentru al lor personal, scena politica devenind astfel rampa de lansare in cele mai bune afaceri. Daca cu baza economica ne-am lamurit cum stam, politicul, ca expresie concentrata a economicului, nu are nicio sansa de a fi mai bun. De altfel, se poate clar vedea ca in viitorul Parlament nu vor mai avea ce cauta "sarantocii" indiferent de valoarea sau capacitatea lor, de spiritul patriotic ce-i anima, ci doar cei cu buzunarele pline, pentru a face ca acestea sa devina si mai pline.

Intr-adevar, un capitalism de cumetrie, in care nimic nu se poate prelucra, produsul finit fiind aievea materiilor prime. Mai pe romaneste: din rahat, rahat va iesi.

Desi alte neamuri s-au descurcat mai bine, romanii au avut nesansa sa cada sub zodia nenorocului. Capitalismul romanesc al anului 2008 arata deplorabil din toate punctele de vedere, iar Romania constituie, dupa cum a observat si George Bush, presedintele Statelor Unite, unul dintre cele mai proaste exemple de pe glob in care spiritul democratic n-a reusit sa se impuna, iar sansele pentru urmatorii patru ani sunt la fel de mici. Protagonistii noii configuratii politice n-au ajuns inca la mintea romanului cea de pe urma, ei continuand sa agreseze si sa stigmatizeze un popor, care de douazeci de ani cauta calea spre iesire din labirintul neputintei.

Daca comportamentul lor mincinos si arogant va continua si in perioada campaniei ce s-a declansat deja, poporul, atat de mult invocat, doar atunci cand i se cer voturile, ar trebui intr-adevar sa se trezeasca din dulcea-i somnoleta pentru a face el ordine in tara, aruncandu-i peste bord pe toti acesti nemernici, care au compromis o tara, o societate, un ideal!

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval