In numele adevarului!


Categorie: Editorial
|
07-11-2008
Nr: 203
|
Autor: Lazar Ladariu
|
O dezbatere recenta, la televiziunea Prima TV, a avut ca tema: "Wass Albert - criminal de razboi, sau erou transilvan?" Asa cum am spus, nu o data, raspicat, chiar si in interventia mea din timpul emisiunii, sa nu mai amintim de luarile de cuvant din Parlamentul Romaniei, in perioada legislaturilor 1992-1996; 1996-2000, prin numeroase articole publicate in "Cuvantul liber", la o astfel de intrebare, ca roman ardelean, ca ziarist nu pot sa am decat un singur raspuns ferm, cat se poate de clar, cu documentele in mana: groful de Taga, contele-saman, colonelul in armata horthysta - Wass Albert a fost, este si va ramane, in istoria zbuciumului, a prea incercatului si patimitului Ardeal, un criminal! Prin sinistrul comportament, prin atrocitatile pe care le-a ordonat! Prin tot ce a intreprins impotriva romanilor si a evreilor! Iar daca cineva, cum e si preotul reformat Bartha Jozsef din Lunca Muresului, cu visul nostalgic la Ungaria Mare, devenit un fel de "avocat al diavolului", vehement aparator al unui criminal de razboi caruia i-a ridicat un bust in curtea bisericii (acum mutat in interior, tot sub privirea enoriasilor!), doreste dovezi, unele aparute chiar in Ungaria, i le oferim noi. Dovezi insotite, chiar acum, dupa 68 de ani, de o durere, de acea rana inca nevindecata, produse de ura, de intoleranta. De crima oribila, abominabila!

La 23 septembrie 1940, la doar 22 de zile dupa ce, prin odiosul Diktat de la Viena, prin care nordul Ardealului era dat, de marile puteri (Germania si Italia), Ungariei horthyste si fasciste, tocmai intr-o zi de duminica, atunci cand credinciosii romani ieseau din bisericile in care se tanguiau clopotele durerilor noastre, ale romanilor ardeleni, din ordinul colonelului Wass Albert sunt arestati, fara vreo vina reala, Iosif Moldovan, Ioan Cat (Oasi), Mihaly Estera, Mihaly Rozalia (cele doua fiind cumnatele comerciantului evreu Iosif Rozemberg) din Sucutard. A doua zi, din ordinul lui Wass Albert, cel cu o dovedita, fatisa atitudine antiromaneasca, rasista, antisemita, au fost dusi in afara localitatii Sucutard, au fost impuscati de soldati ai armatei horthyste, langa un lac, la marginea drumului.

In noaptea de 23 spre 24 septembrie 1940, la ora 23, din ordinul aceluiasi Wass Albert, a fost ucisa intreaga familie a preotului din Muresenii de Campie: Andrei Bojor (53 de ani), sotia Lucretia Bojor (48 de ani), fiica Lucia Bojor (24 de ani, absolventa a Facultatii de Drept din Cluj), Maria Bojor (fiica, 22 de ani, studenta, in anul IV, a Facultatii din Cluj), Victor Bojor (fiu, 18 ani, elev al Liceului "Al. Papiu Ilarian" din Targu-Mures), frumoasa unguroaica din Palatca, Juhasz Sarolta (18 ani, fata in casa). Motivul? O razbunare naroada, declansata de un proces in jurul unui teren de vanatoare! Au mai fost adusi si ucisi in acelasi macel, Ioan Gurzau, Valeria Gurzau (gravida in luna a 9-a!), Natalia Petrea (gravida in luna a treia!), Gheorghe Petrea, Rodica Petrea (de 5 ani!), Ana Miron. Dupa ce au fost ucisi intr-un act de barbarie fara seaman, au fost aruncati intr-o groapa comuna! Oare, pentru unii, precum avocatii Kincses El�d si Gy�rgy Frunda, care-l considera nevinovat pe acest criminal de razboi, care a ordonat aceste atrocitati, sa nu fie suficiente aceste dovezi inatacabile? Acolo au fost martori, unii chiar maghiari, care au depus marturie la proces! Spre deosebire de cei trimisi, din ordinul lui Wass Albert, pe lumea cealalta, ei erau vii. Ei au existat!

Era vremea in care chiar unii unguri si secui cinstiti ridicau glasul impotriva barbariei. "Ce ati facut cu romanii ramasi la noi!" _ scria episcopul romano-catolic Sandor Imre -, numai barbarii puteau sa faca!". O alta constiinta lucida a acelor timpuri, ziaristul Ferenczy Gyorgy, scria: "Mandrul pamant al Transilvaniei s-a transformat intr-o amarnica Golgota (�) Asasinatele se tin lant, si toate acestea pentru ca unica vina a nenumaratelor victime este aceea de a se fi nascut romani!". Era pe timpul in care, la indemnul criminal "Nincs kegyelem!" ("Fara mila!"), din brosura lui D�cs� Csaba (Daday Lorand), se cultiva crima in nordul Ardealului, aflat sub teroarea armatei ungaro-horthyste si a unor localnici setosi de sange si de razbunari, fara nicio motivatie anume. Lozinca era cea stiuta: "Sa piara toti valahii/La spanzuratoare cu opincarii!". Singura vina a victimelor _ dupa cum spunea si ziaristul ungur - era aceea ca s-au nascut romani! Ce vina, te intrebi, avea, oare, Rodica Petrea, fetita de cinci ani? Dar pruncii din burta mamelor Valeria Gurzau si Natalia Petrea? Juramantul lor dement era unul: nici macar copiii din burta mamelor sa nu fie crutati! Sa fie arse satele romanesti! Sa fie otravite fantanile! Sa curga sange!

Simtind ca vine scadenta, ca se apropie timpul sa dea seama pentru faptele lui, Wass Albert fuge, cu armatele germane si cu cele horthyste in retragere, in Ungaria. Funia apropiindu-se de par, ajunge in Germania. Stiind ca se apropie mana lunga a legii si a dreptatii pleaca in Florida (SUA).

Conform dovezilor, Tribunalul Poporului din Cluj, prin Hotararea nr. 1, din 13 martie 1946, il condamna, la moarte, in contumacie, hotarare confirmata, fara rezerve, si de Tribunalul International pentru Crime de Razboi. In repetate randuri, Wass Albert cere sa i se acorde cetatenia ungara. Refuzat, intr-un moment de depresie, la 90 de ani, la resedinta din Florida fiind, isi pune pusca de vanatoare la tampla si face tocmai ce nu a reusit nici Tribunalul Poporului, nici Tribunalul International pentru Crime de Razboi! Adica, executarea sentintei. Remuscarile au dus la necesarul act de dreptate, in cazul unui criminal care a sfarsit sub privirile lui Hitler din portretul aflat in camera lui, cu care, se spune, ca s-ar fi intalnit pe timpul razboiului din Rasarit. Dupa ce aceeasi Ungarie nu-i de acord sa-i primeasca urna cu cenusa pe teritoriul ei, aceasta este ingropata _ nimeni nu stie in ce imprejurari ajunsa in Romania _ sub castanii de la Brancovenesti, in preajma castelului grofului Kemeny Janos.

Din pacate, iata ca unii _ uitand de pagina indoliata a istoriei, care cuprinde si localitatile-martir: Ip, Traznea, Moisei, Sarmasu - azi asuda, din rasputeri, sa-l reabiliteze, printr-un desantat cult al personalitatii! Sunt organizate lecturi publice-maraton din opera lui, cu lumanari, cu tot tipicul folosit de iredentisti din 1990 incoace, au loc serate literare, iar la Editura "Mentor" din Targu-Mures, unde coactionar este si Marko Bela, presedintele UDMR, ii este tiparita opera. In curtile bisericilor reformata, din Lunca Muresului, si, cea romano-catolica, din Reghin, i se inalta busturi, pe scoala din Mugesti (Harghita) i sa dezvelit o placa comemorativa cu numele lui. Cosmetizarile se tin lant, intr-o incercare de a-l imbraca pe criminal intr-o pielicica de mielusel. In ingeras, daca se poate! Se uita, deliberat, de toate! Chiar si de Ordonanta 31/2002! In timp ce ea se aplica, intru totul, demolarii memoriei maresalului Ion Antonescu, bravul barbat al neamului romanesc, ea devine muma pentru imaginea lui Wass Albert, pentru tiparirea si raspandirea operei lui. Se practica, in acest sens, pana si diversiunea de cea mai joasa speta, de cel mai decazut prost-gust. "Cei care au scris impotriva lui _ afirma preotul Bartha Jozsef _ au fost platiti!" Ei, cica ar fi "scriitori gelosi". Sugerand ca Wass Albert ar fi fost "ofiter de informatii", cica ar fi fost chiar "urmarit de Gestapo". Ar rade pana si curcile! Iar cei care spun adevarul sunt "politicieni natarai"! Condamnarea lui _ afirma acelasi Bartha Jozef _ a avut loc "la ordinul Moscovei!". Iata pana unde se merge cu minciuna si cu refuzul realitatii, dupa scenariile rocambolesti ale diversiunii calculate. Oare maresalul Ion Antonescu nu a fost condamnat de acelasi tip de Tribunal al Poporului, ajuns _ spre deosebire de Wass Albert, protejat de americani! -, in fata plutonului de executie, fiind impuscat? De ce ar dori, oare, Bartha Jozef doua masuri de judecata: una pentru Wass Albert, alta pentru maresalul Ion Antonescu? Chiar si in acest caz sa functioneze acea "discriminare pozitiva", de care se tot prevaleaza UDMR, din 1990 incoace?

Asadar, ce a fost Wass Albert, groful, colonelul, contele-saman din Taga, apropiat al miscarii hungariste, antiromanul din filele jurnalului "Vin!", cel care, cerandu-si "muntii inapoi", clama: "Romania, bat-o Dumnezeu s-o bata!"? Un criminal de razboi! Atat! Or, clementa pentru criminali nu exista! Crima ramane crima! Crimele sunt imprescriptibile! El nu i-a iubit, deloc, pe romani! Daca i-ar fi iubit, nu dadea ordin sa fie ucisi! Vi-l inchipuiti, cumva, pe "umanistul" Wass Albert in urmatoarea secventa dintr-un scenariu rocambolesc? Dupa ce a ordonat uciderea acelor romani nevinovati din Sucutard si Muresenii de Campie, ordona sa i se puna pe masa situata pe terasa castelului din Taga o fata alba, imaculata. Cere toc si cerneala, i se aduce cafeaua, isi aprinde tigara, iar pe coala alba asterne primele cuvinte, cand pamantul inca nu a sorbit sangele romanilor ucisi: "Ce mult v-am iubit!". Nu ar fi un titlu de roman, daca tot vorbim de "marele scriitor"?

Motiv pentru care, in aceste momente, in care iredentistii, neorevizionistii, separatistii, extremistii flutura steaguri fasciste chiar si pe la Targu-Mures, cand prin Harghita si Covasna este arborat drapelul secuiesc si lui Wass Albert i se inalta monumente, cum este cel al "Secuiului ratacitor", cand ei vor, cu orice pret, autonomia teritoriala a Tinutului Secuiesc, un stat cat o aluna in inima altui stat national unitar -Romania, cand ei urmaresc introducerea celei de-a doua limbi oficiale, cand ne obliga Marko Bela sa invatam noi ungureste - nu ei romaneste?! -, sa ne amintim de versurile lui Cosbuc din poezia "Decebal catre popor": "Zeii sunt departe, sus,/Dusmanii langa noi!".

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval