"LUMINA DIN URMA FURTUNII"...


Categorie: Editorial
|
12-11-2008
Nr: 206
|
Autor: MARIANA CRISTESCU
|
Faptul ca trecem prea repede peste suferinta ne poate confrunta uneori tocmai cu intamplari asemanatoare celor impotriva carora memoria noastra se "baricadeaza".

Imi staruie in minte recentul comunicat despre profanarea cimitirelor evreiesti din Capitala... Nu cred in coincidente... In mai 1990 asistam, la Paris, la protestele francezilor, pe Champs Elys�es, impotriva unor gesturi similare asupra pietrelor funerare de la Carpentras.

La inceputul lunii noiembrie a acestui an, in Germania au fost organizate manifestari comemorand implinirea a 70 de ani de la "Kristallnacht" ("Noaptea de Cristal"), cand nazistii au atacat, vandalizat si incendiat sute de sinagogi si magazine evreiesti si au operat 30.000 de arestari. Presedinta Consiliului central al evreilor din Germania, Charlotte Knobloch, si-a exprimat speranta ca amintirea pogromului sa ajute la revigorarea tolerantei in aceasta tara, criticand totusi "lipsa unui angajament si a mai multor discursuri pozitive" in ceea ce priveste lupta impotriva antisemitismului, cerand in special interzicerea de catre guvern a partidului neonazist NPD.

In 2009, manifestarile publice se vor concentra mai mult asupra aniversarii a 20 de ani de la caderea Zidului Berlinului. Anul acesta, la 9 noiembrie, a fost programata la Berlin doar depunerea unei coroane de flori in memoria celor care au murit incercand sa "sara" din comunism in� capitalism. Celor tineri, de-o varsta cu Revolutia romana din 1989, singura din Europa scaldata in sange, trebuie sa le spunem noi - fiindca profesorii lor sunt ocupati cu mitinguri si greve - ca, dupa Al Doilea Razboi Mondial, in urma infrangerii Germaniei hitleriste, Berlinul a fost impartit in patru zone de ocupatie. Estul orasului era ocupat de sovietici, in celelalte zone fiind cantonate trupe americane, engleze si franceze. Dorind sa aiba control asupra intregului oras, Stalin a impus o blocada, timp de un an, berlinezilor, infometandu-i. Nepermitand accesul terestru al aliatilor, acestia au ajutat totusi populatia, pe calea aerului. Desi, in 9 mai 1949, blocada a fost ridicata, nenorocirile germanilor abia incepeau. In acelasi an, poporul a fost rastignit pe doua harti, doua state cu doua regimuri politice diferite, izolate, din 1961, de "Zidul rusinii". Din 1961 pana in 1989 nu s-a mai putut circula liber din estul in vestul orasului, iar cei care au incercat sa treaca au platit nu o data cu viata. Falimentul comunismului, in anul 1989, a facut sa cada si Zidul Berlinului. Berlinezii l-au daramat, iar autoritatile comuniste est-germane au fost nevoite sa permita libera trecere din rasaritul in vestul orasului. Caderea Zidului a avut o dubla semnificatie: pe de o parte a marcat inceputul procesului de reunificare a Germaniei, iar pe de alta parte a reprezentat simbolul prabusirii dictaturilor comuniste din Europa.

In ziarele germane au aparut numeroase articole despre "Noaptea de Cristal", facandu-si loc si unele derapaje verbale. Dar nu de grija germanilor avem noi insomnii.

Un tulburator articol din Monitorul Expres de Brasov, semnat Lucia Baki, titra in mai 2006: "Ioan Gavrila Ogoranu s-a inaltat la ceruri". Marturisesc, pana la lectura acelui articol nu cunosteam prea multe despre Rezistenta romaneasca anticomunista ori despre seful partizanilor din Muntii Fagaras. In 2006, Gavrila Ogoranu avea 83 de ani si era bolnav. Originar din Gura Vaii, student in tinerete la Agronomia clujeana, s-a retras in munti in 1947, luptand impotriva regimului comunist si a ocupatiei sovietice. I s-au alaturat si alti tineri. Camarazii ii spuneau "Mosul". Grupul era urmarit si de Securitate si de Armata. In 1951, Tribunalul Militar din orasul Stalin (Brasovul de astazi) il condamna la 7 ani de inchisoare corectionala pentru� constituire de banda terorista impotriva oranduirii� In 1957, in urma unei tradari (ah, ce cunoscut suna!), tinerii din grupul sau au fost prinsi si condamnati la moarte. Ramas singur, si el condamnat la moarte, dar in contumacie, Ioan Gavrila a reusit sa se ascunda pana in 1977, cand a fost arestat. A scapat de executie doar datorita interventiei presedintelui american Nixon pe langa Ceausescu. A scris o carte in 4 volume: "Brazii se frang, dar nu se indoiesc": "Desi suntem la varste inaintate, noi nu ne-am terminat datoria fata de tara, noi nu iesim la pensie decat atunci cand ne vor bate cuiele in cele patru scanduri. Si avem datoria ca idealurile noastre sa le trecem in mana unor tineri care sa duca mai departe steagul tinerilor de acum 60 de ani. Pentru ca vrem ca tara noastra sa ramana apropiata de Dumnezeu in asa fel incat spiritul crestin sa se reverse in tot ce are tara mai bun, in cultura, in Justitie, in legi, in obiceiuri de zi cu zi. Noi nu ne-am terminat misiunea odata cu caderea comunismului; idealurile sunt aceleasi pentru toate timpurile. Am ramas putini, dar intotdeauna cei putini au fost purtatori de idealuri si de biruinta" _ a spus Gavrila Ogoranu, la ultima intalnire, din iulie 2005, la Crucea ridicata in memoria eroilor cazuti, de langa Manastirea de la Sambata de Sus. Grupul Ogoranu a lasat trei Testamente, scrise in momentul in care tinerii au inteles ca nu vor supravietui. Ioan Gavrila Ogoranu nu a cerut Comisiei pentru constatarea calitatii de luptator in Rezistenta anticomunista sa-i analizeze activitatea, pentru a fi declarat luptator si a beneficia de toate drepturile ce deriva din aceasta calitate conform legislatiei romanesti. "N-am vrut sa mai depun cerere, pentru a nu mai avea o noua dezamagire. Mi-au ajuns obstacolele pe care le-am intampinat dupa '89 incoace in ceea ce priveste istoria Rezistentei. Nu merg mai departe de a spune ca CNSAS mi-a remis o adeverinta prin care m-a informat ca eu nu figuram pe lista persoanelor urmarite si cercetate de Securitatea comunista, desi pe numele meu exista in arhivele CNSAS zeci de dosare", spunea Ogoranu cu cateva luni inainte de a muri. Conform AMOS News, Editura Polirom si Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania (IICCR) au lansat, in luna septembrie a acestui an, volumul "O istorie a comunismului din Romania. Manual pentru liceu". Aparut la 18 ani de la caderea regimului comunist in Romania, manualul reprezinta primul demers de acest gen. Marius Oprea, presedintele IICCR, considera ca aparitia unui astfel de manual era necesara in Romania: "In 10 decembrie 1987, niste necunoscuti incendiau, in semn de revolta, imensa statuie a lui Lenin care se afla pe atunci in fata Casei Presei Libere (fosta Casa Scanteii). Intr-un gest temerar, ei au scris pe soclul statuii: �Dati-ne tara inapoi!�. Istoria ne invata insa ca zeii si credinta in ei nu mor, chiar daca statuile ard. Nu intamplator, acest manual, primul de istorie a comunismului din Romania, apare abia la 18 ani de la caderea regimului. Traim inca intr-o lume care se fereste sa vorbeasca deschis despre trecut. Vrem sa va desprindem de ea.".

Tudor Gheorghe, marele nostru menestrel cu aplecare spre traditia romaneasca, a pus in valoare unele poezii ale lui Radu Gyr, creand melodii si interpretandu-le rascolitor. Tatal lui, Ilie Tudor, a facut parte din acei intemnitati cu Radu Gyr (Radu Coco Dumitrescu). El avea sa scrie: "Pe langa rugaciune, lumina poeziei lui Radu Gyr a fost liantul care a legat inima de inima, suflet de suflet, cu zalele lanturilor care ne rodeau gleznele. Versul lui se traia. Era pentru noi haina si hrana, apa si caldura". Iar pentru poezia "Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!", din care redam cateva versuri, Radu Gyr a fost condamnat la moarte: "Nu pentru-o lopata de rumena paine,/ Nu pentru patule, nu pentru pogoane,/ Ci pentru vazduhul tau liber de maine,/ Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!// Pentru sangele neamului tau curs prin santuri,/ Pentru cantecul tau tinut in piroane,/ Pentru lacrima soarelui tau pus in lanturi,/ Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!/ (�)/ Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi de funii!/ Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane!/ Si sus spre lumina din urma furtunii,/ Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!"

Pentru mine, noiembrie inseamna� Bucovina. Rapita de Imperiul Habsburgic in anul 1775, din anul 1867 parte a statului dualist austro-ungar, desi supusa unui aspru proces de deznationalizare si de germanizare, Tara Fagilor (germ. Buchenland) nu si-a pierdut caracterul romanesc. In toamna anului 1918, Austro-Ungaria isi traia ultimele clipe. Dupa prabusirea monarhiei austro-ungare, Consiliul National al Bucovinei, intrunit la 28 noiembrie 1918, hotaraste in majoritate unirea cu Romania. Voturile majoritare au venit din partea romanilor, germanilor, evreilor si polonezilor, iar cele impotriva, doar din partea minoritatii ucrainene. Trupele romane intra in teritoriu, consfintind actul si zadarnicind manevrele militare ale Galitiei ucrainene. Unirea Bucovinei cu Romania va fi astfel recunoscuta oficial in 1919, prin tratatul de la Saint Germain. In iunie 1940, nordul Bucovinei este ocupat de U.R.S.S.. In 1941, fortele romane, aliate cu Axa, recuceresc nordul Bucovinei. Acesta este reocupat insa de Armata Rosie in anul 1944, ramanand pana astazi in componenta Ucrainei. Legatura dintre nordul Bucovinei, acum ucrainean, si sudul sau, ramas in componenta Romaniei, se "dilueaza" pe zi ce trece, din pricina reorientarii demografice prin infuzia populatiei slavofone, a scaderii populatiei romanesti, ramasa doar in cateva zone compacte si, in general, a vicisitudinilor istoriei de care acest teritoriu a avut parte. Aceasta zona ofera privelisti de o rara frumusete, la care se adauga mai multe manastiri construite de fosti domnitori si boieri moldoveni (Musatinii, Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare, Petru Rares, Stefan Tomsa, Alexandru Lapusneanu s.a.), fiecare cu culoarea sa specifica: Voronet (albastru), Humor (rosu), Sucevita (verde), Moldovita (galben) si Arbore (combinatie de culori).

In loc de incheiere, ma-ntorc la Radu Gyr: "Infrant nu esti atunci cand sangeri,/ Nici ochii cand in lacrimi ti-s./ Adevaratele infrangeri/Sunt renuntarile la vis."

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval