"Pasiunea mea pentru management se datoreaza satisfactiei pe care mi-o creeaza interactiunea cu oamenii"


Categorie: Diverse
|
04-04-2009
Nr: 282
|
Autor: 
|
_ Interviu cu domnul prof.univ.dr.ing. Liviu MARIAN, rector al Universitatii "Petru Maior" _


- Stimate domnule prof.univ.dr.ing. Liviu Marian, sunteti nascut pe data de 4 aprilie 1949, la Ocna Mures (jud. Alba). Astazi veti implini o varsta rotunda. As vrea sa va propun sa recapitulam impreuna parcursul unei existente legate strans de cercetarea stiintifica mureseana, nationala si internationala. Care au fost principalele etape ale formarii dumneavoastra intelectuale si profesionale?

- Vad ca atacati de la inceput cu "artileria grea" si nu vreti sa ma menajati deloc. In primul rand, sunt de acord cu interviul doar daca este directionat spre universitate si activitatile mele din mediul academic. In cateva cuvinte: am absolvit liceul la Medias, am obtinut diploma de ingier TCM la Politehnica Bucuresti, am facut un postuniversitar in inginerie economica tot la politehnica si am lucrat si invatat meserie la Electromures unde de la tehnolog de schimb pana la inginer sef am acumulat practica stiintei manageriale in 19 ani. In 1985, mi-am terminat doctoratul cu o teza deosebit de interesanta in managementul productiei, iar din martie 1991 am venit la Universitatea Tehnica din Targu-Mures, concurand pe un post de conferentiar. De atunci, de la statutul de simplu cadru didactic, am tot "acumulat" o serie de probleme spre rezolvare, ca sef de catedra, director al colegiului, prorector stiintific si de cinci ani rector al universitatii. In toate functiile, am abordat problemele ca un slujbas al comunitatii si nu ca un sef autocrat si distant fata de necazurile oamenilor. Am o familie deosebita: sotia mea, Viorica Marian, este om de afaceri cu multa personalitate si darzenie, iar firma pe care o conduce are traditie si dinamica pozitiva chiar si in momentele tulburi ale economiei noastre de piata originala si imprevizibila. Baiatul meu, Dragos, este foarte apreciat in sectorul sau de activitate si sper ca anul acesta isi va termina doctoratul, iar fiica mea, Livia, va absolvi marketingul la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, pe un loc cu coronita si felicitari, fapte care ma determina sa am o certitudine ca in familia mea managementul nu se va sfarsi curand. Pasiuni: cititul unui roman bun, teatrul si alte manifestari artistice, fotbalul englez, pentru ca se joaca pentru spectatori, rar, gatitul exotic, intelegand prin acesta ca o reteta traditionala la mine se transforma in inventii nastrusnice, dar apetisante, turismul, dar doar cu familia. Am vazut multe tari: Japonia, China, Orientul cu o serie de peisaje deosebite, dar care nu "rezoneaza" interior la adevarata intensitate pe care o merita, in comparatie cu o plimbare prin Venetia sau prin Tirolul austriac, impreuna cu sotia si fiica, cele care raman permanent amuzante si datatoare de tonus prin micile, dar semnificativele clipe unice in care eram si frumosi si tineri si joviali. Aceste imagini puse cap la cap infrumuseteaza viata unui om. Se pare ca, didactic si stiintific, am realizat cate ceva si, drept marturie stau Ordinul Meritul pentru Invatamant in grad de ofiter, titlul de Profesor Emerit primit de la AFER, calitatea de Membru de Onoare al SSMAR sau de membru al SAMAR, AMIER, de detinator al Fibulei de la Suseni si multe alte recunoasteri academice.

- Cum percepeti dumneavoastra locul pe care il ocupa Universitatea "Petru Maior" in ansamblul invatamantului superior national?

- De obicei o astfel de intrebare, recunosc, foarte dificila, nu trebuie pusa unui conducator care nu are cum sa fie total obiectiv. Universitatea "Petru Maior" imi umple tot timpul disponibil si, bineinteles, ca manager trebuie sa-mi asum si bunele dar, mai ales, si relele. Din prima categorie pot remarca pozitia favorabila pe care o ocupa universitatea in arealul national si international, iar cand mentionez "pozitie favorabila" o fac pentru ca in Romania nu avem o ierarhizare a institutiilor de invatamant superior, iar la nivel international nicio universitate romaneasca mult timp inca nu va putea fi clasificata pe un loc semnificativ din nenumarate motive. Primul: cum poti realiza un invatamant de calitate cu o finantare de aproximativ 500 Euro/an/student cand toata Uniunea Europeana se plange ca cei 7.000 _ 8.000 euro/an/student sunt total insuficienti. In ansamblu, Universitatea "Petru Maior" este o universitate de stat acreditata de nivel mediu, cu rezultate foarte bune in activitatea didactica, cu o absorbtie a absolventilor care depaseste media nationala, cu o dinamica pozitiva a numarului de studenti si al cadrelor didactice, cu o viata academica si intelectuala remarcabila in arealul muresean. Categoric, numeric am putea fi o institutie mai semnificativa, daca am dezvolta domenii si specializari care nu fac parte din oferta noastra, dar o anumita intelepciune nativa ne spune ca trebuie sa ne facem remarcati doar acolo unde avem competente certificate.

- Ati putea sa ne spuneti care sunt atuurile Universitatii "Petru Maior" si care sunt problemele cu care ea se confrunta in momentul actual?

- Nominalizarea unor atuuri nu inseamna neaparat si o ierarhizare a acestora. Totusi primul loc il reprezinta corpul didactic, un numar de 167 de cadre didactice, din care 23 profesori, 34 conferentiari, 51 lectori, 39 asistenti si 20 preparatori. Dintre acestia, 86 sunt doctori in stiinte. Mai mult decat cifrele probabil vorbesc faptele: majoritatea lor seriosi, competenti si constienti de misiunea profesionala si sociala pe care o au. Apoi, nu trebuie uitata "zestrea" universitatii, care, an de an, s-a imbunatatit simtitor: cladirile si spatiile didactice s-au dublat in ultimii 5 ani, vechile dotari au fost innoite prin investitii in utilaje si tehnica de calcul in valoare de aproximativ 3 milioane de euro, o serie de sali si nivele de cladiri ce au deja o exprimare monumentala. Ma refer la AULA MAGNA, la mansarda Corpului B care adaposteste principalele centre de cercetare. Un alt atu il reprezinta studentii. Marea lor majoritate sunt doritori de a invata si de a asimila cunostinte in profesiuni solicitate pe piata fortei de munca. Multi insa se confrunta cu nevoia de a se sustine financiar si se angajeaza, de multe ori in detrimentul activitatii didactice, care are nevoie, asa cum o definea Humbold in mesajul sau cu privire la reforma in educatie, de cei doi factori activi: cadrul didactic si studentul, permanent in contact si in interactiune. Si un alt atu important: deschiderea internationala la nivel didactic si de cercetare a universitatii. Raportate la numarul de studenti, sau de cadre didactice, legaturile noastre cu peste 47 de universitati europene ne plaseaza fara modestie pe primul loc in Romania. Si aceste legaturi se materializeaza prin schimburi de cadre didactice sau studenti prin programe si proiecte comune, prin participari la teme de cercetare de interes european. Probleme? Se spune in teoria manageriala ca permanent problemele sunt mai multe decat capacitatea managerului de a le rezolva. Avem la ora actuala un talent deosebit de a "inflama" si a "picta" pe oricine si oricand, generand probleme care, in mod normal, sunt sarcini si activitati care, cu tact si rabdare ,se rezolva, unele, de la sine.

O problema care ne preocupa o reprezinta asigurarea unui numar de studenti "boboci" in urmatorul an universitar, mentinand trendul ascendent dovedit din statisticile anilor precedenti. De aceea, ducem o campanie de promovare a imaginii universitatii la nivelul viitorilor candidati, spun eu foarte eficienta si moderna, bazandu-ne pe doua actiuni cu priza la elevii din anii terminali: intalnirile directe ale candidatilor cu studentii nostri si dialogul pe internet, site-ul nostru www.admitere.upm.ro fiind deja asaltat de viitorii candidati. Avem probleme si cu lucrarile demarate in planul investitional: corpul de cladire cu laboratoare de informatica de pe str. Nicolae Iorga si noul si modernul camin studentesc cu 430 de locuri din campusul de la Livezeni. Ambele sunt in derulare dar cu cat efort, cu cate poticneli�

- Legatura dintre universitate si comunitate este un imperativ important al universitatii noastre. Cum se concretizeaza in mod practic acest imperativ?

- Deviza universitatii este "O universitate pentru comunitate" si cred ca o onoram prin tot ceea ce facem pentru comunitatea locala si regionala. O serie de proiecte in care suntem specialisti se deruleaza in arealul economic si antreprenorial din Mures, Harghita, Covasna sau in perfectionarea administratiei publice din Mures, Suceava si Alba. Cred ca suntem un bastion de cultura pe care colegii mei din sectiile umaniste il edifica prin toate actiunile pe care le genereaza. Avem numeroase contracte de cercetare in inginerie sau de consultanta economica cu firme din Transilvania si fara modestie cred ca in domeniul educatiei antreprenoriale ocupam un loc de frunte in Romania. In mesajul rectorului la finalizarea studiilor universitare exista o fraza care contine o idee generoasa pe care imi place sa cred ca reusim sa o realizam in perioada educationala de la �Petru Maior �... imi place sa cred ca astazi implinim un deziderat al tuturor profesorilor nostri si ca pe langa buni specialisti in diferite domenii, v-am ajutat sa deveniti intelectuali responsabili ai societatii care a investit in voi incredere".

- Cum se realizeaza legatura dintre conducerea universitatii si studenti? Care ar fi mesajul pe care ati dori sa il transmiteti studentilor Universitatii "Petru Maior"?

- Marturisesc ca nu am facut suficient pentru a avea o legatura mai stransa cu studentii. Pe de o parte viata studenteasca de azi difera foarte mult de viata studenteasca pe care am trait-o eu. Atunci si la camine, si la cercurile studentesti, si la cluburi nu trebuia sa tragi de studenti sa participe: trebuia sa faci selectie dintre doritori. Astazi, preocuparile extrauniversitare ale studentilor sunt altele, mai toti sunt legati de calculator, discoteca, grupuri restranse si evadari cat mai departe de universitate. Nu doar in Targu-Mures sau in Romania se manifesta acest fenomen. Daca eu nu am initiat activitati cu studentii, o serie de colegi au totusi rezultate frumoase: Conf. univ. dr. Lucian Chiriac, Conf. univ. dr. Tatiana Iatcu, prof. univ. dr. Iulian Boldea sunt doar cativa care strang in jurul lor tineri talentati in arte sau in cercetare pentru adevar. Acum, ca avem propria sala de sport moderna si spatioasa, sper ca studentii vor forma echipe sportive care sa participe la competitii locale si regionale. Oricum, studentii au usa deschisa la Rectorat si orice solicitare individuala sau prin organizatiile care functioneaza in universitate este tratata cu promptitudine si in favoarea lor.

- Ce evenimente mai importante v-au determinat sa alegeti profesia in care va exersati priceperea si daruirea de atata timp?

- Nu a fost nimic spectaculos in a-mi alege profesia. La sfarsitul anilor 60, cu afinitati literare, am scris poezii si mici povestioare, am jucat teatru, am dansat in ansambluri scolare, eram convins ca teatrologia sau critica literara mi se potriveau foarte bine. Dar mama, nu! De economist era satula, il avea in casa pe tata, de literat nu vroia sa auda, asa ca "profesiunea de inginer este de tine", mai ales ca eram un fervent corespondent al Gazetei Matematice. Am intrat la Politehnica din Bucuresti si primii doi ani nu cred ca eram entuziasmat de ceea ce faceam. Zilnic eram prin holurile si in salile de spectacol de teatru. Dar, din anul III, a inceput sa-mi placa ingineria si in anul V chiar am luat un premiu important, cu o lucrare de cercetare stiintifica. Am luat repartitia la Electromures Targu-Mures unde destul de rapid am fost promovat pe diferite posturi de conducere, colaborand cu Institutul de Invatamant Superior, vechea denumire a universitatii de azi. Doctoratul cu o teza in managementul productiei l-am terminat in 1985, avand permanent contact cu cercetarea, inovarea si conducerea proceselor industriale. Am nostalgia fenomenului literar, dar nu regret ca sunt inginer, imi plac cuvintele mestesugite sau operele de arta, dar ceea ce se exprima prin cifre iti da certitudinea lucrului bine infaptuit. Pasiunea mea pentru management se datoreaza satisfactiei pe care mi-o creeaza interactiunea cu oamenii. Rareori am un comportament de sef, doar cand cineva greseste repetat, dupa ce i s-a explicat ce are de facut. Altcumva, ii consider pe toti colegi, colaboratori care au personalitate, ambitii si idealuri proprii pe care trebuie sa le respect.

- Exista, in viata fiecaruia, cativa oameni providentiali, care ne-au ajutat, la un moment dat, sa ne gasim propria cale in cadrul profesiei alese. Care sunt modelele existentiale ce au prezidat gasirea si consolidarea vocatiei dvs. profsionale si de cercetare stiintifica?

- Oamenii providentiali? In primul rand ca nu cred in oamenii providentiali. Fac parte fie dintr-o mitologie, fie dintr-un servilism al celor multi fata de unii ajunsi la putere si care tanjesc dupa o aura de nemuritori. Insa au fost si exista oameni simpli, normali, care m-au ajutat in devenirea mea. In primul rand mama, foarte darza, hotarata, directa si un excelent pedagog. Sigur, pasiunea pentru "dascalit" asa cum ii placea mamei sa-i spuna meseriei careia i s-a dedicat toata viata, am mostenit-o de la Dansa. Nu rareori eram scos de la orele clasei a X-a sau a XI-a si eram trimis sa tin locul mamei la clasa ei, pentru ca, avand functii de conducere, trebuia sa rezolve o serie de probleme urgente. Imi aduc aminte ca am facut un concurs cu elevii de clasa a V-a de povesti SF. A fost o nebunie, tot liceul vorbea de imaginatia descatusata a micutilor literati. O alta personalitate care m-a indrumat in ale cercetarii a fost regretatul Prof. univ. dr. Tudor Homos, seful catedrei de conducere a intreprinderilor de la Politehnica din Bucuresti. A intuit in mine o serie de aptitudini potentiale, pe care nici eu nu mi le puteam imagina. La examenul din anul V, dupa ce am luat premiul I in Concursul studentesc, m-a bagat primul in sala, m-a asezat langa el si tot ce nu stiau colegii mei de pe bilete trebuia sa raspund eu. Ma coplesise un sentiment amestecat din revolta si onoare cum rareori mi-a fost dat sa mai traiesc. M-a indrumat la doctorat, spunandu-mi tot timpul ca invatacelul ajuns pe treapta respectiva trebuie sa fie, pe tema respectiva, mai bun decat profesorul� Din pacate, a murit, parasit de cei pe care i-a facut oameni si care prin 90-91 erau preocupati de a-si albi dosarele, punandu-si la zid vechii sefi si dovedind, acum, ca au ramas aceiasi indivizi fara caracter si cu sensibilitate de fatada. Nu pot sa nu-mi amintesc, cu mult respect, de Ioan Olteanu, directorul de la Electromures, o personalitate care a creat dintr-o cooperativa de nivel regional o intreprindere reprezentativa pentru Romania. Pentru majoritatea oamenilor, Olteanu a parut un autocrat ferm si dur dar, in spatele platosei, a avut un suflet de aur, care a stiut sa ceara de la cel care putea si sa-i recompenseze pe cei care meritau. Dupa ce mi-am sustinut teza de doctorat la Bucuresti, intr-un cadru reprezentativ, i-am multumit pentru sprijinul si povetele sale, care m-au ajutat sa termin lucrarea si, credeti-ma, nu erau cuvinte de complezenta. Si nu pot termina nominalizarile fara a prezenta succint contributia sotiei mele in devenirea mea. Ca sa faci o teza de doctorat, sa scrii carti, zeci de articole, sa participi la o serie de activitati de dimineata pana noaptea trebuie sa beneficiezi de intelegerea si suportul partenerului de viata. Fire ponderata si realista, a stiut de fiecare data sa ma coboare cu picioarele pe pamant cand aburii puterii pot sa creeze in jurul unui conducator o efemera lume aparte si sa-mi vad de rostul meu fara sa ma astept la osanale. Ca in aforismul lui Lao Tzu "Cand un conducator este aclamat si aplaudat, curand vei afla despre el ca totusi este muritor". Am o familie reusita si asta se datoreaza in primul rand sotiei.

- Sunteti, intre multe responsabilitati pe care le detineti, si conducator de doctorat in cadrul Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca. Cum se materializeaza colaborarea dvs. cu aceasta universitate si, mai ales, care sunt problemele cu care se confrunta un conducator de doctorat in noua structura universitara de tip Bologna?

- Da, sunt conducator de doctorat in inginerie si management, un domeniu nou care inca nu este clar definit pe hartie pentru ca in realitate este o certitudine cu o importanta primordiala pentru perioade care o traverseaza inca mult timp. Cei 8 doctoranzi din care 3 bursieri sunt din specializari diverse si vor avea un parcurs destul de dificil dar sper sa fie practicieni in definirea si implementarea teoriei generale a sistemelor in modelarea si conducerea structurilor organizationale. Doctoratul in Romania este dificil si in continua experimentare, ceea ce creeaza o serie de interpretari uneori malitioase si rautacioase. Daca, totusi, in perioada de doctorat reusesti sa rezonezi cu studentul pe o tema de stricta actualitate, daca teza releva aspecte si noi cai de rezolvare a unor probleme limita, cred ca implinirea efortului depus trebuie certificat prin titlul de doctor. In Universitatea "Petru Maior" suntem 7 conducatori de doctorat, trei in limba si literatura romana: prof. dr. Iulian Boldea, prof. dr. Alexandru Cistelecan si prof. dr. Cornel Moraru, care au meritul de a crea Scoala Doctorala de Studii Literare in cadrul Universitatii "Petru Maior", trei in Inginerie industriala: prof. dr. ing. Vasile Bolos, prof. dr. ing. Lucian Grama si prof. dr. ing. Liviu Marian si unul in istorie, prof. dr. Cornel Sigmirean. Sper ca in 2-3 ani numarul conducatorilor si al domeniilor sa se dubleze, pentru ca avem o pleiada de profesori care pot fi antrenati cu succes in forma educationala de nivel trei, doctoratul.

- As vrea sa ne dezvaluiti, in incheiere, cateva dinttre proiectele dvs. de viitor, legate de activitatea didactica, de cercetarea stiintifica, sau de responsabilitatile academice pe care le aveti.

- Proiectele de viitor se regasesc in strategia universitatii care este postata pe site-ul nostru www.upm.ro si tin in mod exclusiv de dezvoltarea institutionala. Familial, imi doresc in continuare armonie si intelegere, succes in cariera profesionala a copiilor, sanatate si multa liniste sufleteasca. Nu doresc responsabilitati suplimentare, nu am facut politica, nu ma "imping" de la spate in diferite comisii si comitete. Mi-ar placea sa am capacitatea de a mai crea proiecte educationale si de a le implementa in folosul adevaratilor beneficiari, de a raspunde astfel unor comandamente sociale carora trebuie sa le gasim rezolvarea. Aceasta este o responsabilitate la care ma angajez oricand si oriunde.


Domnul prof.univ.dr. ing. Liviu Marian s-a nascut in 4 aprilie 1949, la Ocna Mures, in judetul Alba. A efectuat studii primare si medii la Ocna Mures si Medias, absolvind, in anul 1967, Liceul "Stefan Ludwig Roth" din Medias. In anul 1972 absolva Institutul Politehnic din Bucuresti, Facultatea de Tehnologia Constructiilor de Masini. Dupa absolvirea facultatii, urmeaza studii de specializare in domeniul ingineriei economice, al ingineriei sistemice, al mangementului industrial si al strategiilor de firma, in tara si in strainatate. De-a lungul timpului, a fost sef de sectie si sef al Departmentului de cercetare, inginer sef si membru al Consiliului de administratie la S.C. Electromures (1972-1991). Din anul 1991, este conferentiar, iar apoi profesor la Universitatea "Petru Maior" din Targu-Mures, iar apoi, rand pe rand, director al Colegiului Universitar, sef de catedra, director al Centrului de Management si Dezvoltare, prorector si, din anul 2004, rector al Universitatii "Petru Maior". Prof.univ.dr. ing. Liviu Marian este, totodata, membru in Consiliul CNCSIS, membru al Asociatiei Oamenilor de Stiinta din Romania, al Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania, al Asociatiei Nationale a Profesionistilor in Resurse Umane din Romania si al Asociatiei Managerilor si Inginerilor Economisti din Romania. Autor al unor carti importante in domeniul sau de referinta, al unor articole si studii de incontestabila tinuta stiintifica, dl. prof.univ.dr. ing. Liviu Marian a fost si este, de asemenea, director al unor granturi nationale si internationale, precum si conducator de doctorat, in cadrul Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca. Pentru activitatea sa didactica si stiintifica remarcabila, domnia sa a fost distins cu premii si ordine importante, intre care ordinul "Meritul pentru Invatamant", in grad de ofiter, conferit de Presedintia Romaniei.



Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval