S. O. S. FIDUCIA!
Deviza noastra este: "Sa intindem o mana prieteneasca!"


Categorie: Diverse
|
09-04-2009
Nr: 285
|
Autor: LIDIA MAIER
|
Existenta animalelor fara stapan a fost ignorata zeci de ani. Ne-am trezit cu ele pe strazi si acum nu mai stim pe cine sa dam vina. Ne certam unii cu altii, iubitorii si neiubitorii de animale. Unii le intelegem, le tratam cu compasiune, iar ceilalti le considera inamici publici si propun rezolvari radicale. Cred ca fara a fi neaparat mare iubitor de caini sau pisici, poti, si ar trebui sa contribui cu atat mai mult la crearea conditiilor pentru ca aceste animale sa nu mai fie nevoite sa vagabondeze. Este o reala si civilizata contributie la imbunatatirea starii mediului inconjurator si a relatiei societatii cu animalele. Acceptand adapostirea cainilor fara stapan in aziluri bine intretinute si stoparea inmultirii lor haotice, omul face dovada unei conduite civilizate si a unui grad avansat de evolutie spirituala.

De fapt, este firesc ca toate animalele domestice si salbatice sa beneficieze de intelegerea noastra si de o protectie rationala, in cunostinta de cauza privind conditia si polul vietuitoarelor in societatea omeneasca. OMUL este cel care trebuie sa aiba in vedere mentinerea echilibrului in mediul ambiant, dar sa o faca cu intelegere si iubire. Problema cainilor fara stapan, atat de controversata, nu va putea fi rezolvata atata timp cat comunitatea nu va intelege ca ea singura este raspunzatoare de aparitia fenomenului si numai EA poate si trebuie sa o rezolve. La fiecare pas auzim: "Sa vina cineva sa adune cainii de pe strada!", "Sa vina cineva!" sa faca una sau alta, dar acesti oameni abandoneaza puii prin parcuri si prin curtile altora. Sarmanele animale ce sa faca? Fac ceea ce le dicteaza instinctul de conservare, adica supravietuiesc si se inmultesc. Ma mira faptul ca multi oameni nu vor sa inteleaga aceste legi ale firii si culpabilizeaza pe nedrept animalele. Ele sunt victime inocente ale nepasarii si rautatii oamenilor.

Cativa ani m-am straduit sa ajut cum am putut caini si pisici de pe strada. Am vazut multa suferinta si m-a impresionat profund candoarea si demnitatea cu care aceste fiinte isi suporta soarta grea. La un moment dat, mi-a devenit clar ca trebuie sa-mi incropesc un loc al meu unde sa pot duce aceste fapturi fara ca cineva sa ma apostrofeze. Am infiintat adapostul "Fiducia" si, iata, existam, dar nu fara greutati. Vorbesc despre greutati nu pentru ca este la moda ca toata lumea sa se planga. Avem greutati reale, lipsuri pe care le ducem de noua ani. Tot ce putem face merge incet din cauza lipsei banilor. Avem o relatie de parteneriat cu Primaria muni-cipiului Reghin, avand ca rezultat o activitate conti-nua, reciproc avantajoasa, reusind sa adunam foarte multi dintre cainii fara stapan din oras. Colaborarea cu Primaria este cordiala, bazata pe respect reciproc. Din pacate, si resursele comu-nitare sunt limitate, deci este nevoie de intelegere din ambele parti. Un ajutor valoros il reprezinta hrana uscata pe care o primim trimestrial de la Fundatia "Brigitte Bardot".

Nevoi avem multe si diverse si de stricta necesitate. Cele mari, refacerea bazei materiale, modernizarea si dotarea cu cele necesare standardelor europene, acestea sunt, in acest moment, irealizabile pentru noi. Mici ajutoare primim de la diverse persoane si firme, ca lemne de foc, haine, vase, cartoane. Cu toate lipsurile de care suferim, cainii ajunsi la noi o duc bine cu hrana calda zilnica, o casuta in care sa se adaposteasca, ceea ce primesc din belsug este dragostea noastra pe care ei ne-o intorc inzecit. Avem in medie 100 - 140 de suflete. Cand cineva solicita spre adoptie un caine, ma orientez ca persoana respectiva sa fie capabila sa-l intretina, de asemenea, sunt atenta la felul in care vorbeste si se comporta. Daca ma conving ca nu va trata cainele asa cum trebuie, nu il dau. Nu dau in adoptie cainele doar pentru a scapa de el, ci pentru a avea un stapan bun. De altfel, completam un formular de adoptie cu datele solicitantului si, in masura posibilitatilor, verific periodic starea animalului.

In legatura cu aceste deplasari si nevoia de aprovizionare cu hrana a adapostului, as lansa o cerere-intrebare: Oare nu s-ar gasi cineva in acest judet care sa ne inzestreze cu o mica masina - veche, dar care totusi sa fie folosibila?

Fac apel la intelegerea iubitorilor de animale, sa directioneze cei 2% din impozitul pe 2008 in contul nostru, deoarece am avea foarte multe de facut in adapost.

Sub deviza "Mai putina suferinta pentru animale, mai mult confort pentru oameni!", continuam sa colaboram cu autoritatile locale pentru ca situatia actuala sa evolueze inspre mai bine. De asemenea, invit si rog pe cei care ne inteleg si ne iubesc sa ne intinda o mana prieteneasca, din care noi ne bucuram sa primim cu multa gratitudine orice ajutor.



Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval