"MAMA A NOASTRA, A TUTUROR!"


Categorie: Editorial
|
25-08-2009
Nr: 362
|
Autor: LAZAR LADARIU
|
M-am bucurat sa constat ca la N�rnberg, in Germania, o comunitate romaneasca - in ciuda impotrivirilor, nu a nemtilor, ci, culmea, tocmai a unor romanasi ajunsi si stabiliti acolo! _, a infiintat Biblioteca "Ion Minulescu" (reprezentata de doamna Ionela van Rees-Zota), prima pe acele meleaguri bavareze, si aduna carti pentru a o imbogati. Un demers laudabil, in toate privintele, extraordinar chiar, in aceste vremuri ale devalmasiilor si fracturilor economice si culturale de tot felul! O asemenea initiativa, derulata sub semnul culturii si al numelui Romaniei in lume, trebuie salutata din tot sufletul, solidar cu cei care s-au gandit la asa ceva, deoarece este vorba, inainte de toate, despre limba noastra cea romana. Si mai incantati, insa, mangaindu-ne sufletul, am fost de genericul generos al Platformei "Asii romani" din N�rnberg, sub al carei patronaj se deruleaza splendida initiativa a acelor romani din Germania: "Nu lasati limba romana sa moara!".

Este, cumva, in aceste timpuri tulburi, limba noastra in pericol? Se pare ca da! Cei plecati, ne referim la romanii care au optat pentru o alta tara, nu pentru o alta patrie, deoarece, ca si mama, locul dintai este unic, incep s-o uite de la o zi la alta. Copiii unor familii, stabilite prin America, Franta, Germania, Austria, Spania, Australia, abia daca mai rup o boaba romaneste! Isi uita limba, isi uita istoria, indepartandu-se de radacini printr-un trist efect de mancurtizare.

Limba romana este lovita si din interior. Si in mai multe feluri! Inculti, semidocti si sfertodocti, ajunsi, numai ei stiu cum, in Parlamentul Romaniei, in inalte functii in stat si in guvern, uita, cu desavarsire, ca politica ar trebui sa fie mai smerita in fata culturii si, printr-o regretabila ofensiva anticulturala, isi bat joc de frumoasa noastra limba romana.

Prin televiziunile, aparute precum ciupercile dupa ploaie, insi cu prejudecata ca doar "scripta manent", iar "verba volant", dau cu parul in balta, stropindu-si de la distanta telespectatorii, uneori printr-un agramastism oripilant. Acolo, pe unde grijile predominante par a fi doar banii, sanii si fundurile goale ale unor fetiscane (mintea ce mai conteaza!), nu mai are nicio importanta ca o "zambila", "proasta ca o sindrila" _ dupa o expresie a prozatorului Fanus Neagu _, o pipita se exprima: "doisprezece vaci"; "ei stie bine ce se intampla"! In aceasta pecingine a manelelor, a kitsch-ului si a tiganirii Romaniei, orice este posibil! CNA (Consiliul National al Audiovizualului) oricum doarme, asa ca se da liber la siluirea limbii noastre.

Pentru ca, mai deunazi, "indrazneam", suparat fiind pe crasa incultura a unui jurnalist de la o anumita gazeta, pe slabul lui nivel de cultura, sa bat saua sa inteleaga urecheatul, simtindu-se cu musca pe caciula, un pitarau, unul cu a lui carte pana la genunchiul broastei, sarind ca ars, sub paravanul "curajosului din umbra", ma injura, furibund, ma terfelea, in stilul lui badarano-mogaldanesc, tocmai cand implineam 70 de ani! Asa intelegea el, Nichipercea, cu puterea mintii lui de dovleac necopt, sa respecte truda unui coleg de breasla, a unui om, vreme de 46 de ani aflat cu condeiul in slujba adevarului. Asa intelegea el sa-si "felicite" colegul intotdeauna solidar cu cei din mass-media! Acesta era "semnul" lui de respect pentru un om incaruntit in aceasta meserie nobila si plina de responsabilitati, pe baricada zilnica a slujirii cititorului! Asa concepea el si respectul datorat limbii romane!

Greselile de exprimare, pe la televiziuni, cacofoniile, ignoranta si crasa neglijenta, pleonasmele, limbajul pretios ale unor corigenti si repetenti, naimiti prin mass-media romaneasca, ingrijoreaza. Din pacate, sondajele Academiei Romane, demersurile unor personalitati in domeniu au ramas fara rezultat. Boabe pentru gaini oarbe! Nu avem o lege clara pentru protejarea limbii romane. Proiectul (mai bine spus varianta!) "Legii Pruteanu", sprijinit pe timpul acela de Adrian Paunescu, a fost luat in deradere, peste picior!

Limba noastra, limba oficiala in stat, este "concurata" si lovita, de violatorii limbii, printr-un atentat cel putin tot atat de parsiv si de periculos ca incercarile UDMR de a elimina articolul 1 din Constitutie! Ei, Mark� B�la, T�kes L�szl�, Sogor Csaba si altii, vor a doua limba oficiala _ maghiara _ in stat. Asta, la Pastele cailor! Sau, si mai bine, cum spunea presedintele Traian Basescu : NICIODATA! Sa-si mai puna pofta-n cui ciucametii scaunasi! Asta nu se poate! Cum nu se poate nici eliminarea articolului 1 din Legea fundamentala a tarii, pentru a le satisface poftele federalizarii Romaniei, prin renuntarea la sintagma "stat national unitar"! Nu cumva ar vrea capii struto-camilei ca, prin anumite zone ale Romaniei, limba oficiala sa fie inlocuita cu inexistenta, aberatia: "scriere runica secuiasca"?

Este momentul si prilejul pentru a le reaminti _ asa cum am mai facut-o de atatea ori ! _ la ora unor dramatice neimpliniri ale Romaniei, dupa o tranzitie de tot hazul si de toata panarama, celor care inca mai inoata si orbecaie prin acest fel original de democratie deghizata, exemplul inaintemergatorilor, fauritori ai istoriei si pastratori ai limbii stramosesti. Pe marea viforelor, cu suferinta rabdarii, cu intelepciunea proverbiala, ei au dovedit ca limba este taria noastra ! Ei credeau, cu sfintenie, in puterea limbii, a legii stramosesti si a mosiei. Ei s-au facut zid si val de aparare in avanpostul latinitatii, pentru a salva unitatea noastra de limba si neam, pentru a apara acest asezamant al legii parintilor, mosilor si stramosilor, numit "insula de latinitate in oceanul slav".

Vorbind candva despre rolul ASTREI (Asociatiunea Transilvana pentru Literatura si Cultura Poporului Roman) in Ardeal, istoricul Ioan Lupas preciza ca exista trei puteri care confera trainicie vetrei, trei stalpi ai sustinerii unui neam: limba, legea stramoseasca (credinta) si mosia! Limba este viata neamului nostru. Ea este candela dainuirii unui popor. Dupa cum puteti constata, Ioan Lupas aseza pe primul loc limba! Al. Mateevici compara limba noastra, cea "a vechilor cazanii", "care-o plang si care-o canta/ Pe la vatra lor, taranii", drept "un sirag de piatra rara pe mosie revarsata". In discursul de receptie la Academia Romana, din 29 mai 1940, Liviu Rebreanu aducea un elogiu taranului roman: "Limba noastra (�) este in legatura continua cu pamantul si cu lumea creata (�)"; "Precum si-a pastrat limba, tot astfel a pastrat si a modelat taranul roman, dupa chipul si asemanarea lui, credinta in Dumnezeu". Poetul celor "11 Elegii", Nichita Stanescu, cel "cu ochii de culoarea leusteanului", spunea ca "Limba romana e ca o duminica". Daniela Crasnaru, subtila poeta a sentimentelor, considera grija fata de limba romana si protejarea ei echivalenta cu "apararea frontierelor de stat."

Stricatorilor de limba, hulitorilor ei sa le opunem solidarizarea prin cultura! Golaniilor verbale ale unora, precaritatii pregatirii profesionale a celor care continua sa puna virgula intre subiect si predicat, abandonarii si dispretului sa le pomenim acel blestem aroman: "Blestemare s-aiba-n casa/ Cel ce limba lui si-o lasa !". Aici, in matca nasterii neamului si a dainuirii, in Ardealul _ pamant romanesc, sfanta noastra limba trebuie aparata. Pentru ca "ce a fost castigat, de inaintemergatori, cu sange nu se negociaza azi cu cerneala !" _ spune un poet. "Pe pamantul framantat cu sange si cu lacrimi", solidara noastra munca trebuie sa aiba un rol unificator. A apara limba inseamna a te opune dihoniei, dezbinarii, "blestemului dezunirii". Inseamna a te opune dezintegrarii statale si nationale, pentru a pastra fiinta si identitatea neamului!

Intr-o Europa a natiunilor, nu a regiunilor, cum neprietenii ar dori, pentru ca "harta limbii romane sa nu ajunga mai mica decat cea a Romaniei", sa nu se uite, niciodata, ca "limba leaga, prin sange, pamantul de popor"! De poporul nostru, nascut crestin! Ca "Limba noastra-i limba sfanta,/ Limba vechilor cazanii". O singura limba oficiala, ca in Franta, Grecia, Ungaria, Polonia, Germania, SUA, ca in multe tari europene si ale lumii, in Romania este suficienta! Nu mai este nevoie, pentru a se sti ca painea este paine, de o alta limba oficiala, buzdugan aruncat inainte, de cei care viseaza (inutil!) o alta Regiune Autonoma Maghiara, sub chipul autonomiei teritoriale, pe criterii etnice, a Tinutului Secuiesc, cat o aluna otravita in inima Romaniei !

Iar daca tot au fost pomeniti slavitii inaintemergatori care ne-au lasat aceasta tara si aceasta limba, sa ne amintim mereu de indemnul acela, plecat de la prima reprezentare teatrala autohtona la "Cismeaua Rosie" din Bucuresti: "Podoaba limbii voastre dati/ Cu romanesti cuvinte". Cum bine ar fi daca, din scoala generala pana la facultate, ar fi cunoscut si "Testamentul" lui Ienachita Vacarescu, privind "Cresterea limbii romanesti/ Si-a patriei cinstire"! Inaltul Domn al Limbii Romane, Mihai Eminescu, numea Biserica neamului "Mama noastra, a tuturor". Mama noastra e si LIMBA! Pentru ca BISERICA si LIMBA nu pot supravietui decat impreuna!

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval