Falsa dictatura a banilor nemunciti


Categorie: Editorial
|
27-08-2009
Nr: 364
|
Autor: IOAN CISMAS
|
O realitate trista pentru societatea in care traim este ca banii sunt considerati intruchiparea generala a bogatiei si a maretiei. Cu bani se poate cumpara orice, inclusiv puterea, de aceea in constiinta oamenilor banul capata imaginea falsa de detinator absolut al unor proprietati supranaturale.

O fi sau nu "ochiul dracului" care ne suceste gatul si ne intuneca mintile, realitatea este ca el, banul, nu pica din cer. Pentru el se trudeste mult si sporeste concret si nemijlocit numai si numai prin munca efectiva si creatoare de bunuri materiale si spirituale, iar lucrul acesta nu se intampla nici in banci si nici la bursele de valori, ci in unitati de productie: fabrici, uzine, ogoare, institutii de cercetare, prestari de servicii, pretutindeni acolo unde se creeaza valori.

Daca ar fi ca grosul banilor sa ramana la cel care-l produce, cu siguranta lumea ar arata cu totul altfel, mai dreapta, mai echitabila, mai buna. Marele necaz, din care rezulta o nedreptate la fel de mare, este ca pe seama insusirii si adjudecarii lor, oamenii au elaborat o mie si una de scheme, care de care mai sofisticate, pentru a intra in posesia lor, iar aici scopul scuza mijloacele. Statul a inventat impozitele si taxele, proprietarii de capitaluri _ profitul si dividendele, bancarii _, dobanzile la credite, ratele spoliatoare, camatarii _camata, societatile de asigurare _ primele de asigurare s.a.m.d. In jurul repartitiei banului si al absorbtiei lui de la locul producerii, pe cele mai diverse canale, s-au creat o suita de institutii, adevarate citadele financiare, impunatoare nu numai prin maiestuozitatea cladirilor, ci si prin rigurozitatea regulilor de administrare, inducand falsa idee ca ei si nu altcineva, adica cel care l-a produs, omul muncitor, adevaratul creator, stau la temelia lui.

O dovada certa a unei realitati rasturnate este remunerarea, adica rasplata pretinsa pentru rolul fiecaruia, in fundamentarea destinului banilor. Producatorii adevarati, adica cei din fabrici si uzine, de pe ogoare etc., sunt "gratulati" cu salarii si castiguri mult mai mici, decat cei din lumea finantelor, care de fapt nu fac altceva decat sa-i gestioneze.

Fara indoiala, cei care se ocupa de colectarea, plasarea si gestionarea resurselor banesti ale societatii, produse de altii, au rolul lor important in eficientizarea acestora ca expresie valorica a produselor care circula pe piata sub forma de marfuri sau capital investitional. Prin munca lor plina de profesionalism si moralitate ei pot contribui la bunul mers al economiei, stimuland productia si vanzarea acesteia, indiferent ca este vorba de productia de ace sau de avioane. Ei pot eficientiza banul pe drumul utilizarii lui, mai ales ca mijloc de circulatie si mijloc de plata, dar nu-l pot spori efectiv, pentru ca miracolul acesta se intampla doar in productie, acolo unde creatorul produselor, muncitorul, specialistul in general, isi consuma propria forta de munca, singura capabila sa produca o valoare mai mare decat propria ei valoare. Aceasta ar impune "sa dam cezarului ce-i al cezarului".

Din pacate lucrurile se intampla tocmai pe dos. Aceasta fetisizare a unei realitati fundamentale, batuta in cuie la nivel teoretic, sau prezentarea carului inaintea boilor, nu se intampla efectiv numai la nivelul sistemului financiar-bancar, ci si la cel al comerciantilor, al procesatorilor de produse, fie ca este vorba de macelarii sau aprozare, de comertul de produse agro-alimentare. Se stie bine ca intre pretul pe care-l incaseaza producatorul de grau sau animale vii si pretul de cumparare al carnii si painii de la tejghea este o diferenta enorma.

Atata vreme cat raportul dintre castigul celui care produce efectiv banul si cel care-l comercializeaza s-a mentinut in limite rezonabile societatea capitalista a progresat. Cu sprijinul bancilor creditoare, marile companii producatoare si-au extins si modernizat capacitatile, au contribuit la sporirea productiei de marfuri, la cresterea bunastarii generale, fiecare dintre acestia tinand enorm la prestigiul firmelor, la marca produselor lor. Produsele Ford, Wolksvagen, Toyota, Fiat, Philips, Bosch etc., nu mai aveau nevoie de reclama. Insasi eticheta de pe produsele lor constituia garantia calitatii. Acum nu mai suntem siguri de acest lucru. Daca secole de-a randul productia dicta piata si mersul economiei, de la o vreme incoace, marea finanta este cea care face regulile jocului. Sistemul bancar si de creditare si-a propus sa ia initiativa si sa influenteze mersul economiei mondiale, cu dirijare de la nivelul lor.

Cu alte cuvinte, inginerii au fost detronati de catre finantisti pentru care au devenit mult mai importanti banii pe care actionarii acestor colosi internationali ii baga in buzunar, decat prestigiul unui produs de traditie. De aici, o scadere a interesului pentru calitatea si fiabilitatea produselor si o crestere a preocuparilor pentru sporirea banilor din punga. Ca urmare a schimbarii de optica se poate vedea clar cum firme de prestigiu nu mai produc ceea ce au produs, ele fac rabat tocmai la calitatea articolelor fabricate, globalizarea facand din ele totul o apa si-un pamant.

A crescut insa varietatea pachetelor "de produse" pe care intreg sistemul bancar si de asigurari o pun la dispozitia clientului pentru a-l amagi pana la dezamagire. De la credite cu buletinul pana la creditele pentru,, prima casa", o multitudine de formule pentru a oferi cetateanului aceeasi marfa, amagitoare intr-o multime de ambalaje. Esenta tuturor este aceeasi: stoarcerea a cat mai multi bani de la cei care apeleaza la serviciile lor. Pentru un imprumut de 10.000 de euro, pe timp de un deceniu, o banca poate castiga dublu, adica 20.000 de euro, de la cel ce a produs banul, dar insuficient platit pentru munca sa.

Asadar, productia de bunuri materiale, care ne asigura existenta in fapt, altadata in prim-planul preocuparilor societatii, a trecut in umbra, de ea aproape de se mai vorbeste, speculatiile bancare si de bursa devenind preocuparea cvasi-generala a societatii. Din importanta exagerata care se acorda domeniului au rezultat si evaziunile fiscale cat si multimea de inginerii financiare, transformate in hotii epocale, dar si in slabirea rolului creditarii in sprijinirea productiei materiale.

Aceasta rasturnare de prioritati cu totul nefireasca sta la baza actualei crize economico-financiare mondiale care a izbit cu forta uraganului intreaga economie a lumii. Banul in sine, rupt de cel pe care-l produce efectiv in procesul crearii bunurilor materiale, n-are nicio valoare. El nu inseamna mai mult decat un petic de hartie.

Solutia pentru redresarea lucrurilor este aducerea lor in matca fireasca. Productiei materiale sa-i fie reconferit rolul pe care l-a avut. Sistemul bancar si de creditare nu poate fi stat in stat, ci doar un adjuvant in asigurarea bunului mers al economiei. Concret, sa repunem productia pe picioare si sa redam marilor firme prestanta mentinuta atata vreme prin calitate, competenta si fiabilitate. Aceasta este ordinea fireasca a lucrurilor si numai actionand astfel putem scapa de criza care macina Romania cu atata forta devastatoare.

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval