Unora, cu carul, altora, cu paharul!


Categorie: Editorial
|
03-09-2009
Nr: 369
|
Autor: IOAN CISMAS
|
Acum, cand nu mai avem resurse si dam din colt in colt, cand vine vorba de plata pensiilor si a salariilor, de achitarea costului unei investitii sau a ajutorului de somaj, care in curand le va depasi pe toate, ne intrebam cu totii, unde-s banii?

Care bani ? _ se mira cei carora ne adresam si care in mod firesc si oficial ar fi raspunzatori de existenta si gestionarea lor. Este vorba, evident, de banii natiunii, ai tarii, inclusiv de cei care au intrat in istorie sub genericul de "Banii lui Ceausescu". Pentru ca pe vremea aceea, cu toate necazurile ei, Romania era functionala, consuma, dar si producea, exportand copios si pentru reluarea ciclului de productie, dar si pentru achitarea datoriilor angajate in vederea realizarii a doua obiective economice foarte importante pentru viitorul tarii: sistemul de irigatii si sistemul energetic national.

Echilibrul acesta intre productie si consum a incetat sa mai existe in Romania din momentul in care au venit "democratii" la putere. Alde lui Iliescu si Roman, apoi ai lui Constantinescu s.a.m.d., care, in haine de "Mosi Craciuni", au impartit poporului, in stanga si-n dreapta, cu o marinimie ce nu s-a mai vazut, fara ca acestuia sa-i ceara firescul, adica sa produca in continuare mai mult si mai bine. Atunci, in plina efervescenta revolutionara, oamenii acestia au dat slobozenie, fara nicio legitimitate si jena, la imparteala secolului. Selectiv, insa, pentru ca fiecare din cei alesi si-a luat cat a vrut si cat a putut din avutia nationala, astfel incat visteria statului a ramas goala-goluta, romanilor incetatenindu-li-se peste ani prostul obicei de a se infrupta din plin din ce nu-i al lor si din ce nu li se cuvine.

Populismul acesta desantat, organizat pe caste, pentru ca si imparteala isi are regulile ei, unii cu oul, altii cu boul, sau unii cu carul, altii cu paharul, a facut romanilor un rau imens. Ne-a invatat pe toti doar sa cerem si sa luam sau sa cerem inainte de a da, fiecare crezand ca totul se cuvine. Stiti foarte bine ca circa 80 la suta dintre romanii care azi locuiesc la bloc si-au achizitionat, in urma unui decret al lui Iliescu, apartamentul in care locuia, cu plata unui singur salariu. Un dar nemaiauzit, numai ca, iata, cei care sufera in prezent sunt tot romanii, in speta cei tineri si tinerii casatoriti, care din lipsa de fonduri pentru un program national de locuinte finantat de stat, nu-si pot achizitiona o locuinta noua, la preturi rezonabile, de vreme ce apartamentele lui Ceausescu au ajuns valuta forte si la preturi exorbitante.

Si, pentru ca ceea ce ii este permis lui Patrocle nu ii este ingaduit lui Grivei, adevarata si marea imparteala a inceput odata cu devalizarea de valuta a Bancorexului, fosta Banca de Comert Exterior a Romaniei, doldora de dolari la acea vreme, dupa care a urmat, firesc (altfel cu ce bani si-ar fi cumparat imperiile), marea privatizare. Si, iaca asa, cu dolarii furati, unii si-au tras peste noapte averi nevisate, iar ce nu s-a mai putut a fost vandut strainilor, tot un fel de pomana.

Piesa, insa, nu s-a terminat aici. Pentru ca, cine a avut urechi de auzit si mai ales ochi de vazut toata aceasta tarasenie, si neavand acces direct la marea imparteala, s-a multumit si cu o felie mai mica de la festinul inechitatii. Sa zicem cu ceva salarii stabilite dupa bunul plac, mai ales ca incompetentii au marea "calitate" de a se considera cei mai competenti. Ferice de ei!

Evident, nu toata lumea din cei chemati la marele ospat a putut sa-si ia acasa cate o fabrica sau cate o uzina, cate un capat de instalatie tehnologica ori cate un grajd de CAP sau IAS, si atunci s-a multumit sa extraga ravnitul ban altfel, iar calea cea mai la indemana este cea a salariilor si pensiilor cat mai mari, dupa principiul "cine imparte, parte-si face"!

Ca atare, nu trebuie sa ai blazon de fiu de print sau de rege, ci doar director, finantist, notar ori magistrat, sef de regie sau agentie sa te numesti, ca sa fii platit regeste sau imparateste in Romania, chiar daca buna dispozitie sau capul nu te duc prea departe, iar cand ai pus armele jos sa ai o pensie de sa-i sperii pe americani.

Dar, tu, omule, care te-ai nascut intr-o zodie mai putin norocoasa, in sensul ca n-ai avut sansa sa stai pe scaunul vecinului sau al prietenului tau, desi, candva, mancarati aceeasi paine, sau sa impartasesti optiunile politice de gasca ale acestora, desi la fel de priceput la munca sau poate chiar mai bine, trebuie sa te multumesti acum cu un castig de 100-150 de ori mai mic. Asa ceva, oare, unde se mai intampla in lume? Nicaieri, decat in Romania zilelor noastre. Mai ales in ultimele doua decenii, tara aceasta, "fascinanta Romanie" a unora a fost puternic lucrata la subsol. Ea se prezinta acum ca o pajiste acoperita de o pojghita subtire de verdeata, care mascheaza infinitul de galerii ce-i brazdeaza adancurile, opera cartitilor care doar din cand in cand si-au scos ratul la suprafata, iar acum, cand nimic nu mai este de distrus, acolo jos, isi incearca norocul la lumina zilei, fiecare cu musuroiul sau cu dosarul ei.

Presa scoate la iveala, zi de zi, cazuri care de care mai terifiante despre felul in care se fura in Romania si se fura Romania. Unii cu cisternele, altii cu sacul sau cu polonicul, iar treaba aceasta se intampla de ani de zile. Inechitatea a ajuns strigatoare la cer si mijloacele de stavilire a ei par neputincioase. Daca nu salarii, premii astronomice, ori sporuri si alte enormitati, incat ai impresia ca oamenii acestia din dosul usilor capitonate si cu aer conditionat in plafon lucreaza ori in Cosmos, ori la zeci de km in adancul pamantului. Atatea fapte incredibile de coruptie si de insusire arbitrara a banului public, incat nici zece DNA-uri n-ar fi in stare sa le faca fata. Aripa sau increngatura relatiilor de compromitere sunt atat de mari si de lungi, incat este greu sa accepti ca in tara aceasta, cei sus-pusi sau pusi sa faca dreptate pot arunca cu pietre in cei aratati cu degetul.

La 20 de ani dupa acest prelung ospat al desfatarii desantate din ceea ce a fost produs de catre altii, tara arata jalnic. De altfel, ca pretutindeni de unde se tot ia, fara a se pune la loc. Dar nu numai partea de imagine deranjeaza, ci mai ales faptul ca ea, Romania, a devenit nefunctionala, goala de continut, ca o coaja de nuca uscata, ea nemaiavand resurse interne pentru a se mai tari pe propriile ei picioare. Cu toate acestea, niciunul dintre "luminatii" nostri care ne conduc nu s-a gandit ca dezmatul acesta nu miroase a bine. Ca fara o repartitie echitabila a ceea ce este si s-a produs, fara o dreapta rasplata a muncii, nu se poate ajunge decat aici, unde suntem noi, acum.

Fetisismul acesta al unor functii si profesii predestinate constituie o inechitate menita sa rastoarne cu capul in jos intreaga scara a valorilor unei natiuni. De unde pana unde un magistrat, un notar, un avocat sau finantist etc., trebuie sa fie platit de zeci si zeci de ori mai bine decat un medic, un inginer sau un profesor, un ziarist chiar? De unde pana unde atata dispret fata de omul muncii, adevaratul producator sau creator de bunuri materiale, caruia i se arunca pe masa, dupa o luna de munca, cativa banisori? De unde pana unde marea discrepanta financiara intre un sef si subalterni?

Atata vreme cat in Romania munca adevarata, cinstita si creatoare, de la toate nivelurile, nu va fi platita si apreciata ca atare, nu va exista nici dreptate, nici echitate si nici bunastare generala. Daca un magistrat sau un avocat lipsesc de la post, procesul se amana. Daca de la locul de munca lipseste femeia de serviciu sau gunoierul de la ghena, doar o zi, absenta lor se simte.

Evident, exageram, dar este necesar sa atragem atentia ca trebuie sa fim rezonabili in asezarea lucrurilor in ordinea lor fireasca. Toate profesiile sunt utile, ele se cer ierarhizate, pentru ca nici oamenii nu sunt la fel, iar importanta lor este diferita. Aceasta, insa, nu ne da dreptul sa abuzam, sa-i departajam arbitrar, sa-i distantam intr-o asa masura, unora oferindu-le salarii consistente, cu bratul, iar altora, cu pipeta. Lucrul acesta este valabil la nivelul intregii societati si cu atat mai mult acolo unde se plateste din banul public.

Desi guvernul Boc promite ca va taia beregata marii inechitati, din pacate, nu va reusi. Nu pentru ca n-ar avea mijloace la dispozitie, ci pentru ca ar trebui sa taie in carne vie, si asta doare, iar tipetele si ragetele de acolo, de sus, inspaimanta. Totusi, incercarea lui poate fi un inceput, daca nu se vrea doar o fumigena electorala. Oricum, faptul se cuvine a fi retinut.

Un lucru este insa bine de stiut. Tara aceasta nu se va redresa si nu va progresa atata vreme cat nu va urma cu asiduitate traseul a doua repere esentiale: aplicarea cu fermitate a legii si repartitie echitabila. Adica, dupa munca, si rasplata, iar legea sa fie Biblia ce ne indruma. Deocamdata, la noi, in Romania, aceasta regula de fier nu functioneaza. De aceea, si suntem unde suntem!

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval