VREDNIC ESTE!


Categorie: Editorial
|
04-09-2009
Nr: 370
|
Autor: LAZAR LADARIU
|
Adunarea Nationala Bisericeasca a hotarat, la 11 ianuarie 1994, infiintarea unei noi eparhii a Bisericii Ortodoxe Romane pentru teritoriile judetelor Covasna si Harghita. Pe baza hotararilor din zilele de 22 si 23 martie, acelasi an, ale Adunarilor Eparhiale ale Arhiepiscopiei Sibiului si Episcopiei de Alba Iulia, Sfantul Sinod a aprobat organizarea Episcopiei de Covasna si Harghita, cu sediul la Miercurea Ciuc. La 31 mai 1994 s-a constituit Adunarea Eparhiala a Episcopiei Covasnei si Harghitei, iar la 12 iulie, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales pe Arhimandritul Ioan Selejan, Superiorul Asezamintelor Romanesti de la Ierusalim si Iordan, ca intaistatator al nou-infiintatei Episcopii. A fost hirotonit, la 20 iulie, la praznicul Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, la Manastirea �Sf. Ilie� din Toplita. PS Ioan a fost instalat in scaunul episcopal, duminica, 25 iulie 1994, Sfanta Liturghie fiind savarsita de PF Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, si PF Partenie al Alexandriei, cu un mare sobor de mitropoliti, arhiepiscopi, episcopi, preoti si diaconi. Adica, �toti cei care au fost prezenti astazi aici, pentru ca, si cei care stau in tribuna, si cei care stau jos, la umbra copacilor, raman in sfanta istorie�. La 19 iulie 2009, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat ca PS Ioan Selejan, Episcopul Covasnei si Harghitei, sa primeasca rangul de Arhiepiscop onorific �ad personam�, Episcopia foarte tanara fiind, �titlul este dat persoanei, nu si scaunului episcopal�".

"In cei 15 ani de pastorire, PS Ioan Selejan a crescut numarul parohiilor de la 99 la 132, a hirotonit 78 de preoti, s-au construit 24 de biserici, sase manastiri si schituri, patru capele militare, 20 de case parohiale, au fost reparate 86 de biserici si 57 de case parohiale, au fost restaurate si repictate 39 de biserici."

"Duminica, 23 august 2009, s-a mai scris o data de aur in hronicul Ortodoxiei de pe aceste batrane si vitregite meleaguri: cu prilejul

implinirii a 15 ani de existenta a Episcopiei Covasnei si Harghitei, intaistatatorul acesteia, PS Ioan Selejan, a fost inaltat in treapta arhiereasca de Arhiepiscop" (Mihail Groza, redactor-sef al "Informatiei Harghitei").

In Catedrala Episcopala din Miercurea Ciuc, la Sfanta Liturghie arhiereasca, oficiata de catre Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, insotit de un mitropolit, doi inalti preasfintiti arhiepiscopi si zece episcopi, la care au participat Emil Boc, primul ministru al Guvernului, Mircea Geoana, presedintele Senatului, ministri, parlamentari, lideri de partide, prefecti, oficialitati judetene, primari, au fost prezenti mii de credinciosi din cele doua judete, precum si din cele din jur, din tot Ardealul. In cadrul ceremoniei de inaltare, dupa acel "Cuvant de intelepciune", invocate fiind datoria, iertarea si milostivenia, dupa citirea "gramatei patriarhale", de catre Mitropolitul Ardealului, IPS Laurentiu, Preafericitul Parinte Daniel spunea, referindu-se la "multele si indelungatele staruinte" intru slujirea lui Dumnezeu, spre folosul si binele sfintei noastre Biserici, pe "ogorul Ortodoxiei strabune, in lumina randuielilor canonice si in temeiul statornicirilor bisericesti" ale Episcopului Ioan Selejan: "Preasfintia Sa s-a remarcat prin activitate ierarhica pilduitoare, slujire chiriarhala deosebita a Bisericii noastre, vreme de 15 ani, constand in lucrari misionar-pastorale si administrative de exceptie, in sensul consolidarii vietii bisericesti, in cresterea numarului unitatilor bisericesti, in edificarea de noi lacasuri de cult (...), restaurarea si intarirea vietii monahale, a activitatii educative, cultural-religioase si editoriale, in sprijinul intaririi prezentei ortodoxe si romanesti in acest tinut strabun".

Primind insemnele noii trepte arhieresti, dupa ceremonialul traditional al momentului, IPS Ioan Selejan spunea, referindu-se la cuvantul episcop, conceput candva, cand era la Seminar, intr-o acceptiune simpla: supraveghetor. "Cercetand alte sensuri, de adancime, ale acestui cuvant, am vazut ca inseamna si ocrotire, pazitor, purtator de grija. (...) Imi dau lacrimile cand imi dau seama ca rangul de Arhiepiscop l-a purtat Sf. Ioan Gura de Aur. Si ma gandesc cat de sus, cat de stralucitor pe bolta Ortodoxiei noastre se afla Ioan Gura de Aur, Arhiepiscop al Constantinopolului. Si eu, astazi, am fost asezat langa acest sfant. Ma cutremur si-l rog pe Bunul Dumnezeu sa ma intareasca in misiunea mea pastorala din aceasta parte de tara, si-l rog pe Sf. Ioan Gura de Aur sa-mi dea din darurile sale: darul grairii, darul iubirii, darul iertarii si darul mangaierii".

Am recurs la acest "scurt istoric", tocmai pentru a ilustra meritele extraordinare ale Inalt Preasfintiei Sale, ale harniciei si daruirii intr-o viata inchinata Bisericii Neamului, credinciosilor si iubirii aproapelui.

Am avut rarul privilegiu sa ma aflu, in acea duminica de 25 iulie 1994, la acel moment sarbatoresc, emotionant, de aleasa si inaltatoare traire, de retinut pentru totdeauna, din viata unui om, alaturi de mai multi deputati si senatori, cu precadere din Ardeal, la instalarea vrednicului nou episcop, venit de la Ierusalim, si sa particip la Sfanta Liturghie a Preafericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, insotit de PF Partenie al Alexandriei. Moment inaltator, de neuitat. De atunci, ca parlamentar, am avut prilejul sa-l intalnesc, in repetate randuri, cunoscandu-i ravna aleasa, rar intalnita, pentru ridicare intru vesnicie si statornica credinta a manastirii de la Izvorul Muresului.

As vrea ca, in randurile care urmeaza, sa ma aplec asupra altui har, dat de Dumnezeu celui inconjurat de multa iubire, credinta si harnicie, sub veghea Celui de Sus, din partea _ cum spunea PF Daniel _ "romanilor minoritari din aceasta zona, cu o mare putere de a se jertfi". "Patriotul intelept, omul de pace, de dialog, care a cladit, pe langa biserici si manastiri, si relatii umane profunde, interetnice si interconfesionale", este un mare luptator. Un luptator pentru integritate statala, pentru siguranta nationala, pentru demnitate si verticalitate romaneasca. Omul cu o inalta cultura romaneasca si europeana, "ziditor de relatii umane profunde", interetnice si interconfesionale, cu o vasta "experienta la Ierusalim", pe aceste meleaguri unde "s-a nascut primul patriarh al Romaniei, Elie Miron Cristea", care spune ca bucuros "a venit la romanii care traiesc in �Romania Carpatilor�", este un mare si bun patriot.

L-am intalnit pe IPS Ioan Selejan, subsemnatul prezent fiind la sfintirea manastirii cu hramul "Adormirii Maicii Domnului" de la Izvorul Muresului, in ziua sarbatorii Sfintei Marii, din anul 2000, unul din istoricele, marile evenimente care au jalonat, prin semnificatia lor aparte, existenta contemporana a romanilor din acel "miez" de tara. Tin minte ca putini au fost atunci membri ai Parlamentului si ai Guvernului Romaniei, care s-au invrednicit sa ia parte la un eveniment istoric! Am retinut atunci, inca o data, arhicunoscuta modestie, smerenie proverbiala, asa cum sta bine unui ierarh, ale Preasfintitului de atunci, Ioan Selejan, Episcop al Covasnei si Harghitei, in ruga lui, exprimata prin acel mesaj simbolic, al ducerii, de catre doi preoti, a apei sfintite la izvoarele Muresului si Oltului. Pe o parte si pe cealalta ale Hasmasului Mare, apa sfintita a fost incredintata cursului raurilor, pentru a duce in cele doua parti de tara dorinta de bine, mesajul de impacare, de liniste si prosperitate ale acestui neam. Apa sfintita, varsata in izvoarele abia infiripatelor firisoare ale Muresului si Oltului, insemna un mesaj clar, crestin, atat de necesar azi! Nu departe de locurile sfinte ale Toplitei Romane, de unde s-a ivit pe lume primul patriarh al Romaniei, Elie Miron Cristea, frumusetea de manastire de la Izvorul Muresului, de pe fermecatorul picior de plai romanesc, lacas de ruga si pomenire al romanilor, insemna enorm de mult pentru Preasfintia Sa. In realitatea locului, insemna si bucurie a unui urcus, si drum greu, si lupta cu toate oprelistile locului, multe iscate de ura si intoleranta. Urcus anevoios pentru a ajunge sus, acolo de unde se vad limpede toate! Usor nu i-a fost!

Sosit de la Mormantul Sfant, de pe meleagurile Ierusalimului, la rugamintea crestinilor romani ortodocsi de a fi inaltat in scaunul meritelor sale, nu o data a fost tinta unor atacuri imunde. Conducerea udemerista a Ciucului, care, prea des si nepermis, confunda, din pacate, meleagurile Daciei Felix cu "inima Pamantului Secuiesc", pe care-l vor tinut autonom, au protestat, cu stiuta aroganta, tocmai pentru a demonstra cat de "toleranti" si de "europeni" sunt ei, liderii UDMR, ai PCM, CNS, CNMT, ai "Garzii Maghiare", sfidand, pur si simplu, sarbatoarea fratilor ortodocsi, ale caror biserici au fost daramate pe vremea in care Nordul Ardealului a fost cedat, prin Diktatul de la Viena, Ungariei horthyste. Ce reprosa atunci obraznicia udemerista? Cica, inaltul ierarh, ridicat in meritatul cin bisericesc ortodox, n-ar fi cerut, "cu smerenie si ingaduinta", voie de la "reprezentantii autoguvernarii judetene"! Ce obraznicie! "Smerenie" si "ingaduinta"? De ce? Si, mai ales, in fata cui? Adica, dupa capatana lor seaca, inaltul ierarh ar fi trebuit sa faca sluj, apoi o "cerere" scrisa, pentru aprobarea unei episcopii si inscaunarea unui episcop ortodox pe pamantul nostru romanesc si stramosesc? Oare romanii nu-si pot numi, in propria lor tara, nici episcop, fara voia si aprobarea lor? S-au opus pana si la ridicarea unei troite in memoria ostasilor romani, cazuti pe campurile de lupta pentru dainuirea credintei strabune si a Patriei nemuritoare. Obisnuiti mereu sa tipe "Nem!" prin locurile unde este fluturata, alaturi de steagul Ungariei, ideea "dreptului la autonomii totale", echivalente cu federalizarea Romaniei, ei privesc cu ura "bisericile cu turlele in forma de ceapa". Atunci, la sfintirea manastirii cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", de la Izvorul Muresului, in fata Preafericitului Teoctist, a mitropolitului Petru al Basarabiei, imbracat in hainele lui calugaresti, Episcopul Ioan Selejan confirma ca exista adevaruri si fapte esentiale, situate dincolo de calculele si algoritmul Puterii: credinta, smerenia, speranta, lumina!

Aici, in miez de tara, IPS Ioan Selejan, omul de aleasa modestie, simtire si traire nationala, nelinistitul si gospodarul ardelean care s-a zbatut si se zbate pentru neamul lui, pentru Episcopia Covasnei si Harghitei, se identifica, intru totul, cu salvarea Bisericii Ortodoxe, a romanilor si a romanismului pe aceste meleaguri. Nu o data a tras clopotul de alarma. "Daca nu vom fi sustinuti _ spunea _, teritoriul se pustieste!". Vorbea despre o "Insula a Serpilor" nu in Marea Neagra, ci in inima Romaniei, intrebandu-se: "O vom pierde si pe aceasta?" "Statul roman _ scria, in anul 2006, in "Cuvantul inainte" al culegerii de interviuri si reportaje publicate in revista "Formula AS", adunate in cartea "O Insula a Serpilor in inima Romaniei" a scriitorului Ion Longin Popescu _ nu are nicio strategie pentru acest spatiu si pentru romanii din Harghita si Covasna. Nu am vazut o strategie de integrare totala a acestor judete in Romania! Mai bine zis, statul are o strategie zero in acest sens. Judetele Harghita si Covasna sunt o Insula a Serpilor in centrul Romaniei, care nu reprezinta niciun interes pentru Bucuresti. Nu, pentru ca suntem numai 100.000 de romani in cele doua judete si oferim voturi cam putine! Cand am pierdut adevarata Insula a Serpilor, in jurul careia musteste petrolul, statul roman n-a facut nimic, ca n-a putut! (...) De aceea, ma intreb: oare politicienii romani nu au invatat nimic din pierderea Insulei Serpilor? Nu au invatat din pierderea altor teritorii, care nu mai sunt, la ora actuala, in Romania? Oare nu stiu ca orice palma de pamant al tarii are, la un moment dat, o valoare inestimabila?". Cuvinte _ prevestitoare! Cuvinte _ protest! Cuvinte _ revolta! Cuvinte _ repros! Cuvinte demne de luat in seama, ale unui mare patriot roman. Guvernantii postdecembristi, loviti de amnezie si de orbul gainilor, ar trebui sa bage la cap. Indiferenta, dorinta maririlor, interesele personale, inguste, au fost asezate mai presus de ideea nationala! O marturie cutremuratoare despre soarta romanilor din cele doua judete! Despre "consecintele perverse ale unor minoritari, in raspar cu democratia de tip european", impotriva romanilor de acolo. Un semnal de alarma, dat clasei politice, despre amenintarile la adresa romanilor, despre pericolele reale privind chiar integritatea teritoriului national, "prin crearea unei enclave etnice in mijlocul Romaniei". Cei care, cu incapatanare, refuza sa vada schimbarile profunde din trecuta jumatate de secol, cu acea cunoscuta intoleranta, refuza recunoasterea unei realitati.

Arhiepiscopul _ luptator pentru cauza romaneasca, Vladica Selejan, "omul de care se leaga renasterea Ortodoxiei in cele doua judete" _ nu-i cruta pe cei care "au orbul gainilor" si nu vad, nici acum, situatia de "deportat in Siberia" a romanilor harghiteni si covasneni. Acolo pe unde _ cum spunea prietenul si colegul ziarist Mihail Groza, redactor-sef la "Informatia Harghitei" _ "cea mai mare parte a legislatiei, care-i vizeaza pe romanii din Harghita si Covasna, pare a fi elaborata la Budapesta, in 1940, nu la Bucuresti, in anii 2000", referindu-se la proiectul Legii statutului minoritatilor, IPS Ioan Selejan considera, cu indestulatoare argumente, logice si reale, ca zona a ajuns, asa cum spuneam, "o Insula a Serpilor in centrul Romaniei". Mereu intre doua lacrimi _ Biserica si Crucea _, viata romanilor este privita prin "ochelarii etnici" ai doritorilor unei alte Regiuni Autonome Maghiare, realizata dupa dorinta unora, daca ar fi cazul, chiar prin "diktat"-ul unor forte straine. Daca ar fi dupa vointa lor, "in urmatorii 20-25 de ani nu va mai fi urma de roman in Miercurea Ciuc".

Recunoscut pentru fermitatea sa in apararea drepturilor romanilor din Harghita si Covasna, pentru atitudinea ferma, manifesta, impotriva pretentiilor absurde si a privilegiilor iredentistilor, extremistilor si sovinilor, IPS Ioan Selejan cere guvernantilor sa vada aceasta realitate dureroasa, alarmanta, ingrijoratoare, sfidatoare, cand sunt negate actul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, Tratatul de Pace de la Trianon, statul national unitar roman.

IPS Ioan Selejan se identifica, intru totul, in aceste vremuri tulburi, cu aceia pe care ii pastoreste, tragand clopotul alarmei, pentru o interventie urgenta, atat a politicienilor, a guvernantilor, cat si a societatii civile romanesti, pentru "stoparea proiectelor separatiste ale celor pentru care ceasul istoriei s-a oprit la inceputul secolului XX, care poate fi infaptuita doar prin masuri de salvgardare a identitatii nationale a romanilor din Harghita si Covasna".

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval