Transnistria - o cauza pierduta?!?


Categorie: Editorial
|
30-09-2009
Nr: 388
|
Autor: MARIANA CRISTESCU
|
Batand campii cu gratie, ca de obicei, fara a intui vreodata adevarul momentului, liderul transnistrean, Igor Smirnov, declara, din nou, ca "praful de pusca trebuie pastrat uscat", ca Tiraspolul are nevoie de armata pentru a se putea apara de o eventuala agresiune din partea Republicii Moldova si ca trupele militare din Transnistria, desi nu sunt numeroase (sic!), sunt capabile sa se opuna la orice tip de provocari din partea Chisinaului. "Toti stiu ca aici locuiesc rusi, ucraineni, moldoveni, gagauzi, bulgari, evrei, care, deja de 17 ani (s.n. - !!!) continua nu doar sa supravietuiasca, ci chiar sa traiasca decent. Ei stiu un lucru clar _ Rusia este patria noastra mareata. (...) Spre deosebire de Moldova, unde tinerii sunt atrasi tot mai mult de Romania si Europa, la noi, insa, creste o intreaga generatie, care sunt rusi, si care inteleg ce inseamna Rusia si Transnistria".

"Transnistria nu se va uni niciodata cu Republica Moldova!", afirma el categoric, motivand ca "Nu ne permite acest lucru referendumul din septembrie 2006, in care locuitorii Transnistriei s-au pronuntat pentru independenta si alipirea republicii la Rusia". El a remarcat ca patru dintre conflictele regionale aparute dupa destramarea fostei Uniuni Sovietice s-au finalizat cu formarea unor state separate: Abhazia, Osetia de Sud, Nagornai Karabah si Transnistria, dintre care ultimele doua nu au fost recunoscute pe plan international. "In toti acesti ani, am urmat cursul ales odata - integrarea cu Maica Rusia. Anul acesta, am trecut chiar si la schimbarea Constitutiei noastre, armonizand-o, practic, cu actualele prevederi ale Legii Fundamentale a Federatiei Ruse. O decizie definitiva referitoare la varianta finala a Constitutiei noastre va fi luata de intregul popor transnistrean in cadrul unui plebiscit ce va fi organizat in curand" - a precizat el, incercand sa reproseze Moscovei trenarea recunoasterii Transnistriei. Mai mult decat atat, organismul legislativ transnistrean a adoptat o initiativa privind folosirea tricolorului Rusiei ca steag al acestei regiuni separatiste din Republica Moldova. Proiectul acestei initiative prevede "instituirea simbolului suplimentar de stat, drapelul Transnistriei, constand in trei benzi orizontale, cea superioara - alba, cea mijlocie - albastra, iar cea inferioara _ rosie". Potrivit proiectului, steagul rus, care devenise "drapelul national al Transnistriei", va fi arborat pe sediile principalelor institutii ale regimului separatist. De fapt, propunerea dateaza inca de la inceputul lunii mai 2009, la solicitarea catorva organizatii obstesti din Transnistria si a unor deputati ai fractiunii majoritare "Innoirea" din Sovietul Suprem (SS). In opinia acestora, "prezenta drapelului rus pe pamantul transnistrean semnifica mai mult decat istoria de secole a Transnistriei":"Drapelul alb-albastru-rosu este simbolul de stat al Federatiei Ruse _ tara succesoare de drept a URSS, stat-garant, spre care tinde sa se uneasca poporul transnistrean. Drapelul national trebuie sa serveasca drept simbol al unirii poporului transnistrean multinational, care marcheaza istoria comuna a RMN si FR".

In fond, in pofida recentelor schimbari, teritoriul Republicii Moldova este aproape in intregime controlat de Rusia. Chisinaul nu detine, practic, armata, in timp ce, sub aspect militar, enclava separatista de la Tiraspol conserva o uriasa forta de foc. Artileria Tiraspolului poate atinge cu usurinta Chisinaul. Transnistria ascunde si alte capacitati militare: "Transnistria subterana" conserva rachete cu raza lunga de actiune, retrase de rusi din restul Europei de Est. Conform unor surse occidentale, in Transnistria se afla o retea subterana unde este ascunsa o parte din tehnica militara rusa. In ansamblul de tunele s-ar afla inclusiv rachete cu raza lunga de actiune, retrase de rusi din Europa de Est. Actualul "Complex militar-industrial" din Transnistria, format in jurul Armatei a 14-a (rusa), include: 1 divizie de infanterie motorizata, incartiruita la Tighina; 2 regimente de artilerie; 1 regiment de tancuri; 1 regiment antitanc; 2 regimente de genisti si pontonieri; 1 regiment de rachete; 1 escadrila de elicoptere militare. Armata a 14-a dispune de 5.000 de militari activi si 80.000 de militari in rezerva, care pot fi activati imediat. In zona se mai afla: o uzina pentru producerea unor componente de arme nucleare; un centru pentru controlul comunicatiilor; unitati paramilitare (in localitatile Camenca, Rabnita, Slobozia, Dubasari). Batalioanele muncitoresti paramilitare transnistrene sunt organizate de OSTK, "Consiliul Unificat al Colectivelor de Munca" si de "Uniunea Femeilor pentru Apararea Transnistriei", condusa de celebra Galina Andreeva, foarte activa in conflictul moldoveano-transnistrean din 1992. In plus..., desi aparent pustie, Insula Serpilor include doua puternice radare, care "vad" tot ce misca in intreg bazinul Dunarii de Jos, in Balcani si in Europa Centrala. Un al doilea radar "acopera" Mediterana, monitorizand totul pana pe coasta Nord-Africana si Orientul Mijlociu, inclusiv teritoriul statului Israel. (...) Un cablu telefonic sofisticat leaga insula de Odessa, ca si de Centrul de dirijare electronica si de sistematizare a informatiilor, amplasat in subsolurile Tighinei. Datele de aici servesc dirijarii rachetelor. Din aceasta perspectiva, se poate spune ca astazi raportul ultrasecret prezentat aici devine cat se poate de coerent. "Coridorul" geostrategic al Rusiei - Basarabia, Dobrogea, Insula Serpilor, Balcanii - indica o posibila deplasare de atentie si de accent politic.

Teza potrivit careia razboiul din Transnistria a fost provocat de autoritatile de la Chisinau cu sustinerea Bucurestiului este ideea de baza a propagandei Tiraspolului, care declara, cu orice ocazie, ca razboiul a fost o consecinta a intentiei de anexare prin agresiune militara a Republicii Moldova si Transnistriei de catre Romania, intentie careia "poporul transnistrean i s-a opus, cu arma in mana".

Politologul Oazu Nantoi, care, in 1991-1992, era consilierul presedintelui Snegur, afirma ca la originea conflictului transnistrean a stat dorinta Moscovei de a-si mentine influenta, in pofida destramarii URSS, asupra Republicii Moldova, care era pe cale de a-si proclama independenta. Moscova a pus la cale crearea a doua regimuri separatiste _ unul la Tiraspol si altul la Comrat, in sudul Republicii Moldova. Pentru ca, la doar o luna si jumatate _ la 19 august 1990 _, sa fie proclamata, la Comrat, "Republica Sovietica Socialista Gagauza in componenta URSS�, iar la 2 septembrie 1990, la Tiraspol, a fost proclamata crearea "Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti Nistrene in componenta URSS", a explicat politologul.

Mesajul Moscovei pentru Chisinau era simplu: "Daca vreti sa plecati, o puteti face, dar fara aceste doua teritorii" _ teritorii care au fost concepute ca doua ancore, spune Oazu Nantoi.

Romanii majoritari in Moldova au declarat, in 1989, ca limba oficiala, limba romana. Intr-o parte a Transnistriei, mai ales in orasul Tiraspol, in care procentajul populatiei romanesti este mai scazut, s-a dezvoltat o miscare separatista, care, la 2 septembrie 1990, a proclamat Republica Moldoveneasca Nistreana. Dupa ce Moldova a primit statutul de membru al ONU (2 martie 1992), presedintele moldovean Mircea Snegur a autorizat o interventie militara impotriva fortelor rebele care atacasera posturi de politie loiale Chisinaului de pe malul estic al Nistrului, din regiunea Dubasari. Cu sprijinul trupelor rusesti, transnistrenii au izbutit, in urma confruntarii armate, sa preia controlul asupra celei mai mari parti a zonei transnistrene a Republicii Moldova, cat si a unei zone din Basarabia, in jurul orasului Tighina. Conflictul militar s-a terminat la 21 iulie 1992, printr-o conventie semnata de Mircea Snegur si presedintele Rusiei, Boris Eltin. In razboiul civil din 1992 au murit aproximativ 1.500 de persoane. Primul presedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, a afirmat, vineri, ca Romania a sprijinit total Chisinaul: "Daca nu ar fi existat sprijinul Romaniei, Republica Moldova nu ar fi tinut piept in conflictul de pe Nistru. (...) Istoria trebuie sa fie cunoscuta si cred ca deja unele lucruri pot fi divulgate. Noi am avut intreaga sustinere din partea conducerii de atunci a Romaniei". Declaratia a fost facuta in prezenta premierului roman din perioada declararii independentei moldovenesti, Petre Roman, cu ocazia lansarii cartii "Atitudini in ani de rastriste", semnata de fostul premier moldovean, Valeriu Muravschi.

"Conflictul dintre autoritatile de la Chisinau si autointitulatele autoritati (separatiste) de la Tiraspol a fost si ramane parghia cea mai simpla si mai eficienta prin care Rusia pastreaza Moldova in sfera de influenta a �vecinatatii sale apropiate�. Nu-i nicio surpriza ca Moscova nu a recunoscut regimul de la Tiraspol, desi liderul Igor Smirnov a facut eforturi disperate in acest sens si a apelat la precedentele recente numite Osetia de Sud si Abhazia. Explicatia? Moscova nu a fost niciodata propriu-zis interesata intr-o reglementare definitiva a problemei transnistrene _ pentru ca, de pe urma tensiunilor de pe Nistru, singurele avantaje raman de partea Rusiei, care-si legitimeaza astfel prezenta �trupelor de mentinere a pacii�". Oricum am privi lucrurile, la nivelul UE este inca slab perceputa o realitate: in Basarabia, ori in Transnistria, nu se joaca doar soarta unor regiuni periferice ale Europei, ci - ca si in cazul Balcanilor - aici se joaca insasi soarta Europei! Aici se poate decide soarta intregului flanc de sud-est al Europei si al NATO. Bazele militare rusesti de pe teritoriul Moldovei, din zona separatista a Transnistriei, in orasele Tiraspol, Tighina, Bolgrad, Artaz, precum si depozitele subterane de armament nu vor fi abandonate de Rusia niciodata. Generalul Lebed, in perioada in care conducea Armata a 14-a, a afirmat, deschis: "Daca va fi scoasa Armata a 14-a din Transnistria, inseamna nu numai ca Rusia isi va pierde influenta asupra acestui mic teritoriu, dar va pierde orice influenta in Balcani".

Batalia este mare, asadar. La intrebarea daca Transnistria este o cauza pierduta, deocamdata exista un singur raspuns: "Festina lente" _ "Grabeste-te incet!".

(Surse: Buna ziua Iasi, Asociatia Civic Media, Adrian Cioroianu - in Foreign Policy Romania/ Adevarul.ro, Info-Prim Neo,Timoc-Press, Omega _ pagina electronica, INFOTAG,. RoPress)



Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval