INTOARCERI IN TIMP, PENTRU ADUCERI SI LUARE AMINTE!


Categorie: Editorial
|
02-10-2009
Nr: 390
|
Autor: LAZAR LADARIU
|
Pentru ca se apropie, cu pasi tot mai repezi, alegerile prezidentiale din noiembrie, iar nebunia vertijului in care sunt cuprinsi liderii politici si partidele lor este tot mai evidenta, gandul m-a purtat spre luna noiembrie a anului 1996, cand avea loc turul al doilea pentru desemnarea presedintelui Romaniei. Scriam atunci ca "pe segmentul final al celui de-al doilea tur de scrutin al bataliei pentru jiltul prezidential din Dealul Cotrocenilor, cu domnul Emil Constantinescu, domnul Ion Iliescu, secondat de Adrian Nastase, care-i sustinea campania electorala, dovedeau o induiosatoare si emotionanta preocupare fata de soarta Transilvaniei".

Atunci, rastindu-se, in stilul arhicunoscut, la candidatul Emil Constantinescu, ii aduceau acestuia grave si indreptatite acuze, suparati ca a luat in brate UDMR, dovedit adversar neinduplecat al Constitutiei, al statului national, unitar si indivizibil! Toate bune, ziceam atunci, dar de ce abia in campania electorala, cand flacara lumanarii a ajuns la degete? Asadar, de ce abia atunci? _ ma intrebam. Sa fi pus domnul Iliescu chiar totul pe seama amneziei, incat, intre adularile si huiduielile de la Alba Iulia, sa nu-si mai aminteasca apelurile insistente ale Vetrei Romanesti, ale PUNR, din 20 martie 1990, ca trebuia sa vina la Targu-Mures, atunci cand atrageam atentia ca, o "minilovitura de stat", in capul unor "gagauzi" locali, urma sa duca la o alta Regiune Autonoma Maghiara, de un tip aparte? Chiar nu-si dadea seama ca atunci se lovea, de fapt, in integritatea Romaniei? Chiar sa uitam noi, muresenii, ca, in seara aceea de 20 martie, la "Telejurnalul" de la ora 19, ne facea vinovati, pentru cele intamplate, pe noi, romanii, desi noi eram cei jigniti si umiliti in propria tara? Atunci Transilvania, de care doar in campania electorala l-a cuprins o dragoste subita, nu exista? Sau exista doar grija pentru S�t� Andr�s?

Venind la Targu-Mures abia dupa un an si doua luni, i-am reprosat intarzierea, fara niciun ocol. Atunci cand noi trageam clopotele de alarma prin Ardeal, domnii Iliescu si Nastase se faceau ca nu vad si nu aud nimic! Ecoul suferintelor romanilor ardeleni, din pacate, niciodata n-a trecut apa Dambovitei! Pacat! Orbi si surzi s-au dovedit si in fata Raportului Harghita _ Covasna ("Har-Cov"), cu crimele abominabile comise acolo, la Zetea, Dealu si Cristuru Secuiesc, impotriva romanilor, in decembrie 1989. Indiferenti au ramas si in fata altui raport, cel in legatura cu sangeroasele ciocniri interetnice de la Targu-Mures, din 20 martie 1990! Oare, atunci, Transilvania nu exista? De ea si-au adus aminte doar in campania electorala?!

Atunci cand, in Camera Deputatilor, se dezbatea Legea Invatamantului, cand acel capitol 12 ridica valurile de protest ale struto-camilei, starnind furtuna UDMR, tin minte ca domnul Dan Martian, vicepresedinte pe atunci al Camerei Deputatilor, ne apostrofa pe noi, parlamentarii PUNR, impungandu-ne cu degetul in piept, deoarece nu eram de acord cu privilegiile udemeriste, etichetandu-ne ca fiind... neeuropeni! Oare, atunci, Transilvania nu exista?

Atunci cand luam apararea drepturilor romanilor alungati din judetele Harghita si Covasna, nu noi aveam dreptate in fata domnului Adrian Nastase, ci deputatii Borbely L�szlo si Asztalos Ferenc, pe care-i tinea in brate, subsemnatului taindu-i microfonul de la tribuna Camerei Deputatilor, impiedicandu-ma sa-mi inchei interventia, atunci cand, in numele adevarului, spuneam lucrurilor pe fata!

Atunci cand, aparand demnitatea Neamului, propuneam sanctiuni pentru cei care nesocotesc si batjocoresc Tricolorul, Imnul de Stat si limba oficiala, romana, noi eram luati peste picior de capii PDSR de atunci, cei care au incalcat, grosolan, Protocolul cu PUNR, considerandu-ne "nationalisti-extremisti", jignindu-ne ministrii si prefectii. Oare atunci Transilvania nu exista?

Chiar uita "cumva, domnul Ion Iliescu, cum ne mai bestelea, pe noi, cei din delegatia mureseana a PUNR, la intalnirea de la Cotroceni, din 29 august 1996, cand ateul declarat nu stia nici macar ca acea zi este marcata cu rosu in calendar: "Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul"? Ne dadea peste nas ca refuzam sa fim de acord cu semnarea Tratatului romano-ungar! Oare Transilvania, a carei liniste o doream, nu exista?

Insusindu-si ideea nationala, pentru un capital electoral, bineinteles, domnul Adrian Nastase, in enormul sau orgoliu si in nemasurata lui aroganta ("boala" a mai multor lideri PSD!), brusc uita atunci ca "ciupea" tocmai din piatra fundamentala a doctrinei si a Programului PUNR?!

Cine crede ca Emil Constantinescu se lasa atunci, in acea campanie electorala, mai prejos se insala amarnic. In privinta ideii nationale n-a excelat nici el prin sinceritate! Incerca atunci sa ne convinga ca are in fata niste naivi, iar daca dumnealui nu iese presedinte, Romania se prapadeste! Pe vremea aceea, dupa ce de sub mantaua domnului Petre Roman au iesit atatia "gigikenti" si "iskandarani", avandu-l tovaras pe Trita Fanita (vi-l mai amintiti?), ne promitea ca va scapa Romania de caracatita de tip romanesc. Ce a facut cel mai slab presedinte postdecembrist al Romaniei s-a vazut! De fapt, pe deputatii CDR ii durea in cot, si de Constitutie, si de Legea Invatamantului, si de Legea 18, si de cea a arborarii drapelului si a intonarii Imnului de Stat al Romaniei. Oare, atunci, Transilvania nu exista?

Cei carora le aminteam, mereu, ca se urmareste, in Ardeal, o alta Regiune Autonoma Maghiara, sub chipul had al visului numit Tinut Secuiesc, autonomie teritoriala pe criterii etnice, al ruperii si federalizarii Romaniei, nu ne scoteau din "nationalisti" si "extremisti"! Iar udemeristii erau cei mai cei "europeni"! Singurul scop CDR-ist al luarii puterii, odata cu imnurile regaliste, era razbunarea absurda, schimbarea Constitutiei, platirea politelor. Se faceau calcule si promisiuni, se dadeau sfaturi. Totul, pentru pumnul de voturi din al doilea tur de scrutin. Abia atunci, in campania electorala, si-au amintit ei de Transilvania, ca suferintele ei exista! Abia atunci isi puneau, drept insigna, ideea nationala! Pana atunci Transilvania nu exista?

Tocmai de aceea, celor care candideaza, in anul 2009, la presedintie le-am amintit, prin aceste randuri, greseli dintr-un trecut nu prea indepartat. Se apropie alegerile prezidentiale si trebuie sa le amintim sa nu repete greselile celor de dinaintea lor. Constatam ca tocmai domnii Iliescu si Constantinescu _ pe care ii intrebam: cand au fost ei sinceri? _ ataca, vehement, candidatura la un alt mandat a presedintelui Traian Basescu. Obisnuiti mereu sa vada paiul din ochiul altora, nu si barna din cel propriu, uita, amandoi, de toate cele mai sus prezentate! Suntem siguri ca, macar de data aceasta, romanii ardeleni, care stiu ca drepturile unei minoritati nu pot fi altele decat cele cuprinse in Legea fundamentala _ Constitutia _, convinsi ca, in aceste vremuri, preferabili ar fi, in Dealul Cotrocenilor, un Vlad Tepes sau un Ion Antonescu, vor vota, ca presedinte, doar pe acela care se va detasa clar, public, de pretentiile absurde ale UDMR si ale iredentismului unguresc, de strategia diversionista, de caracterul duplicitar si antinational al struto-camilei. Mai clar: de autonomia teritoriala, pe criterii etnice, a Tinutului Secuiesc, de satisfacerea pretentiei la cea de-a doua limba oficiala in stat _ maghiara _, de participarile la guvernare ale UDMR, de numirea de prefecti maghiari prin Harghita si Covasna, prin alte judete! Romanii ardeleni nu vor accepta, credem, alte compromisuri cand este vorba despre Transilvania! Integritatea statala nu poate fi obiect de tranzactie. Pentru ca ceea ce odata a fost castigat cu sange nu se negociaza cu cerneala!

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval