NeSansa noastra


Categorie: Editorial
|
08-10-2009
Nr: 394
|
Autor: IOAN CISMAS
|
Vom fi noi, romanii, plini de calitati si inteligenti, dar se vede, avem si defecte cu carul. Altfel, am fi razbit mai bine prin istorie si astazi am fi fost cel putin ca francezii, daca nu ca nemtii. Cand ne masuram insa nivelul de dezvoltare si civilizatie, si mai privim si in jurul nostru, urmarind ce se petrece de atata vreme pe scena politica romaneasca, ne intrebam de unde acest blestem pe capul romanului care, vorba poetului nostru national, ,,inapoi tot da, ca racul"!

Incapacitatea noastra de a razbi prin vremi nevatamati si mereu cu fruntea sus trebuie sa aiba la baza o tara ancestrala sau ceva "farmece", care ne fac sa ne pierdem luciditatea sau ne fac pur si simplu neputinciosi in a ne schimba destinul.

Forand mai adanc in istoria neamului, vom putea constata cat de veridica este zicala care spune: "La omul sarac, nici boii nu trag". Dupa ce Mama-Natura ne-a pus la dispozitie un pamant de vis, trebuie sa fi fost picurat ceva "necurat" in gena noastra de romani, care face ca, din cand in cand, sa ne intunece mintea, sa fim legati de maini si de picioare atunci cand e sa ducem gandul si lucrurile pana la capat. Daca gloria este efemera, la noi, la romani, este si mai efemera.

La inceputul inceputurilor, stramosii nostri dominau aproape un sfert din continentul european. Mosia tracilor si ilirilor, a dacilor si a geto-dacilor se intindea de la Carpatii Padurosi din Ucraina, gurile Niprului si Marea de Azov (Rusia) pana adanc in Asia Mica (astazi Turcia), coborand la Marea Egee si pe intreaga peninsula Balcanica, pe teritoriul de azi al Bulgariei, Greciei de nord, Iugoslaviei si Albaniei, incheindu-se la vest cu Campia Panonica si Tinuturile Boemiei. Un adevarat imperiu pe care insa n-am reusit sa-l pastram si sa-l valorificam, poate din aceleasi motive pe care le invocam si astazi. Asa, hinterlandul inaintasilor nostri de acum cateva mii de ani a ajuns treptat, si mai ales in urma invaziilor barbare, locul de vatra al foarte multor popoare care astazi ne inconjoara: de la rusi si ucraineni, la bulgari, sarbi sau unguri.

Ce i-o fi facut pe stramosii nostri traci si mai ales geto-daci, considerati cei mai viteji, sa cedeze, zicem noi, cu prea multa usurinta propria vatra, pentru a face loc veneticilor, este greu de stiut?

Gandul ne bate sa credem ca atitudinea lor defetista se trage de la increstinarea lor prea devreme, prin care in sufletul protoromanului au fost inoculate perceptele moralei crestine, care-l obliga la o atitudine inalt civilizata fata de noii veniti, chiar daca acestia au raspuns bunavointei bastinase cu sabia si iataganul. "Sa nu ucizi!" si "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!" i-au facut pe daci si geto-daci, daco-romani mai umani, dar si mai vulnerabili in fata brutalitatii barbare.

Asa se explica constituirea pe teritoriul stramosilor nostri a unei salbe de state vecine, care apoi, pentru a-si da rotunjime propriei istorii, par a se face ca uita de unde au venit.

Supusi unei permanente presiuni, indeosebi din afara si penetrati in cele din urma si pe dinauntru, daco-romanii si apoi romanii si-au alterat multe din calitatile si valorile lor spirituale, unele mutatii ajutandu-i totusi sa supravietuiasca. Dezbinarea, aparuta drept un blestem dacic, i-a insotit in istoria lor multimilenara si n-a ramas fara efect nici in planul educational sau comportamental. Statul centralizat dac s-a faramitat. In locul lui au aparut principatele si voievodatele, dar meteahna i-a coplesit si pe indivizi, care, in momentele de stringenta unitate, unii o iau la stanga, altii la dreapta.

Interesanta este perceptia romanului si asupra a doua criterii morale fundamentale, care determina un anumit tip de comportament. Este vorba de cum apreciaza ei dreptatea si valoarea. Dreptatea o percep in sens foarte general si ei nu concep ca poate exista si o dreptate romaneasca. De aici, si faptul ca romanii tin mai mult la straini decat la ai lor, au mai mare incredere in ei si se imprietenesc mai repede cu cei de alta natie, decat cu ai lor. De aici si ideea unui rege strain. Neimbracand si haina romaneasca, dreptatea lor devine fada, abstracta si prea universala, si, de aici, atitudinea cinica a romanilor fata propriul neam.

Romanii, judecand astfel, nu si-au protejat nici semenii si nici conducatorii de furia straina. Asa se explica marile suplicii din istorie facute de catre straini cu mana romaneasca, iar aici avem o sumedenie de exemple, de la Decebal la Ceausescu. Constantin Brancoveanu si fiii sai au fost decapitati cu concursul tradatorilor romani. Aceeasi soarta au avut-o si Mihai Viteazul, Horea, Closca si Crisan, Avram Iancu, generalul Antonescu, ca sa nu mai vorbim de Ceausescu. Toti si inca multi altii au fost deconspirati dusmanului de catre ai lor.

Referindu-ne la notiunea de valoare, romanii o vad aproximativ cu capul in jos, incurcand destul de des valorile cu nonvalorile sau, mai degraba, nefacand diferenta intre unele si altele. Avand o alergie innascuta fata de oamenii valorosi, ce provin din randul propriei natii, romanii gasesc repede mijloacele si tehnicile pentru a-i anihila si chiar a-i darama, cei straini fiind intotdeauna mai potriviti pentru a-i conduce. In schimb, poseda o doza mare de slabiciune si naivitate si se lasa usor pacaliti de catre pramatii, care castiga mult mai repede bunavointa lor pentru a ajunge in frunte. Si aici avem nenumarate exemple. Aceasta psihologie de masa ne-a adus si continua sa ne aduca foarte multe necazuri. Ne gandim la atatia si atatia specialisti, cercetatori, intreprinzatori, oameni de stiinta care au reusit cariere excelente numai in strainatate, romanii nedand doi bani pe ei atunci cand erau acasa, lucrurile decurgand si in prezent in aceeasi nota.

Lucru cert, romanii sfideaza valoarea, indeosebi umana, si nu pun mare pret pe ea, dar au slabiciuni neingradite la lipsa de valoare. Acesta este motivul pentru care in inaltele jilturi acced cu prioritate leprele, care au stil si mesaje corespunzatoare, dar gaunoase, ajutate si de propria lor iscusinta de a se cocota in timp record cat mai sus. De aici, si productie romaneasca record de lupi in blana de oaie.

Scenariul acesta este perfect valabil indeosebi pentru perioada ultimilor 20 de ani si este cu atat mai actual acum. De doua decenii, romanii n-au reusit sa separe graul de neghina, sa scoata din multimea celor peste 20 de milioane de indivizi un ins, o voce, un Moise al lor, care sa le arate calea cea buna. Minunea nu se va intampla nici la actualele alegeri prezidentiale, pentru ca piesa se joaca cu aceiasi actori, carora stim ce le poate pielea.

Asadar, continuand traditia stramosilor, romanii nu-si vor schimba propria soarta atata vreme cat nu se vor schimba pe ei insisi. Cu defetisme in suflet si cu felul ezitant de a se implica in faurirea propriului destin, cu judecati de valoare strambe puse in practica, ei nu vor putea culege altceva decat ceea ce au semanat. Neavand capacitatea de a vedea limanul, ne vom invarti la infinit in cercul nostru vicios si vom continua sa fierbem in propriul suc pana ne vor iesi peri albi. Aceasta, in timp ce Europa, cu toate neajunsurile ei, cu cele 26 de state la bord, ne va face cu mana din zare, catargul ei pierdut in ceata departarii fiind tot mai greu de observat de pe meleagurile noastre mioritice, de pe crestele Carpatilor, in care iadul electoral va scoate din smoala destui draci, carora romanii, in buna lor traditie, le vor canta osanale.

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval