"TEROARE IN ARDEAL":
Luna, 12 septembrie 1848 (I)


Categorie: Istoric
|
11-12-2009
Nr: 437
|
Autor: CONSTANTIN MUSTATA
|
Agitatie mare in Ardeal. Pentru romani, a ajuns cutitul la os. Cele doua Adunari de la Blaj au sunat desteptarea. Macelul de la Mihalt n-a avut efectul sperat de unguri: intimidarea romanilor si trecerea lor in turma, in familia de la poalele "muntelui"... Gellerth!

Ungurii vor ca Ardealul sa nu mai fie independent. Dieta de la Cluj a votat pentru a fi "inghitit" de Ungaria. Romanii o tin pe-a lor: raman credinciosi Vienei. Si cum n-au dezlegarea Imparatului, ei nu recunosc Budapesta! Iar Budapesta, turba. E mereu cu gandul la Ungaria Mare, in vreme ce romanii ardeleni tanjesc dupa vremea cand Mihai Viteazul trasase granitele adevarate ale Romaniei.

Iar "inghitirea" Ardealului Mare de catre micuta Ungarie a vrut sa aduca reguli nedigerabile. O minoritate impunea regulile pentru zece milioane de nemaghiari! Si o facea sub un juramant de lupta pana la moarte "pentru neatarnarea natiei maghiare"! Luna, comuna de pe Aries, cu vreo 1.500 de suflete, isi pregatea, de fapt, in zilele acelea din toamna anului 1848, hainele demnitatii, fara a se lasa ingenuncheata de salbaticia manifestata de armata ungaro-secuiasca. O oaste prea mica pentru potolirea atat de gravelor probleme iscate intr-o Transilvanie bolnava de nesupunere la jugul unguresc, croit cu o asprime ucigatoare.

5 septembrie 1848. S-a aflat ca despotul ultrasovin Kossuth, cu mintea-i incarcata de programe utopice ("Stat unitar ungar, creat prin deznationalizarea - la rigoare, fortata - a romanilor, slovacilor, croatilor etc."), a dispus instituirea unui nou sistem de recrutare, pentru o oaste ce trebuia sa numere inca 200.000 de soldati. Iar ei, romanii, se opuneau cu indarjire. Ei nici nu recunosteau "uniunea", iar slujirea armatei unguresti, cu atat mai putin! O "uniune" facuta peste vointa romanilor, populatia majoritara a Transilvaniei, dar si a sasilor, a sarbilor, a slovacilor. Pe buna dreptate, romanii l-au perceput pe Kossuth asa cum era el: instigator moral al teroarei si al unui veritabil genocid, declansand inclusiv furtul de identitate nationala. Iar daca vreodata, precum in cazul lui Miklos Horthy, ii va veni cuiva ideea sa-i aduca oasele acasa, la Budapesta, sa-i sape pe mormant crezul pe care l-a facut public in vremea Revolutiei Ungare: "Eu niciodata, dar niciodata sub sfanta Coroana Maghiara, alta natiune sau nationalitate decat cea maghiara nu voi recunoaste. Stiu ca sunt oameni si rase de oameni, care vorbesc alta limba, dar mai mult de o natiune nici nu este"...

Comisarii unguri pentru recrutare misunau prin toata Transilvania, iar la Luna au ajuns trei, care au ordonat adunarea satului. Pozitia oamenilor de aici era insa una bine-stiuta: refuzau recrutarea fiilor lor pentru armata ungara. Ei ascultau doar de Imparat, preferand sa se inroleze in armata lui Urban, la Nasaud. Era singurul la care a apelat si Horea, pentru a le face dreptate romanilor... Mai traiau in comuna si oameni care au facut parte din oastea lui Horea. Comitele suprem de la Turda, contele Mikl�s Thorotzkai, era insa hotarat sa franga rezistenta taranilor din Luna, mai ales ca avea de platit si polita neascultarii ordinului de neparticipare la cele doua Adunari de la Blaj, ca o lectie pentru viitoarele raporturi. Asteptau, de asemenea, sa-l pedepseasca si pe preotul Vasile Nemes, cat si pe alti intelectuali din zona, care au mers prin comune si au citit Apelul pentru Adunarea preliminara de la Blaj, in comunele Luna, Ghiris, Calarasi, Razboieni, Cetate. De aceeasi baricada s-a aflat si preotul Nicolae Pop-Luneanu. Intra in alerta si Miklos Vay, comisar regal pentru Transilvania, trimis special al Guvernului Ungariei, ingrijorat ca toate rapoartele confirma respingerea comisiilor de recrutare, urmand indemnul satenilor din Luna, prin "agitatorii" precum Gheorghe Hada, Nut Hada, Giurgiu Blag... Idee neimpartasita si de tanarul preot Iosif Coltor, motivand ca opunerea ar putea avea urmari grave asupra comunitatii.

6 septembrie 1848. Soseste la Luna comitele suprem. Impreuna cu comitele suprem, insista pentru recrutarea soldatilor. Localnicii cer pasuirea cu o saptamana, pana in 11 septembrie, cand se va incheia targul de la Turda. Cum forta armata avuta la dispozitie era mica, contele Thorotzkai

s-a vazut nevoit sa accepte. Ragaz util pentru intarirea fortei armatei unguresti, dar si pentru mobilizarea romanilor. La marginea satului, locul denumit "Dupa Curte" e transformat intr-un veritabil "poligon": se ascut sape si furci, se fabrica lanci, se oblesc coase, dar se aduna si pietre.

11 septembrie 1848. Vine din nou la Luna comitele suprem, vicecomitele Gabor Betegh si comisarii cu recrutarea, trimisii Budapestei, stabilindu-si "cartierul general" in curtea tanarului preot Iosif Coltor, dand impresia ca au si binecuvantarea acestuia. Au venit chiar sa se inscrie cinci-sase tineri... Un satean, Vasile Pogacean, a intervenit autoritar, cerand oamenilor sa nu-si sacrifice feciorii! Dupa care, cei mai multi, au si plecat. Intr-o accentuata criza de personalitate, Thorotzkai a alergat dupa oameni, poruncindu-le sa se intoarca... Unii l-au ascultat si s-au mai inscris cativa feciori pentru armata lui Kossuth. Agitatia creste insa. Intra pe rol si femeile, al caror nume e consemnat si de istoricul Gelu Neamtu: Teodora Grafi Mazere a lui Matei, Teodosia Barta, tiganca Armanka si Maria, sotia lui Petru Ilea, sustinute de Pascu Hidisan... Comitele suprem pleaca nervos, dar ameninta ca pana-n seara va sosi armata. Cativa oameni incearca pacificarea. Fara succes. Pe ulite, Blag Giurgiu si Gheorghe Hada dau alarma si indeamna la rezistenta. Vasile Rusu trage clopotele in dunga. Locul de adunare: "Dupa Curte". Alt conte, J�seff Kem�ny, alearga cu trasura pentru a-i lamuri pe oameni sa se supuna. Nicio reactie! In urma lui se striga: "Nu-l credeti, spune minciuni, si el e ungur si tine cu nobilimea; el vrea numai sa ne insele!". E stare de razboi. Un sat, Luna, se va bate cu armata! In sat, se ridica baricade de aparare, iar barbatii se organizeaza dupa reguli stiute din armata imperiala. Bat clopotele, in vreme ce chemarea la rezistenta e dusa prin delegati spre toate satele din zona: Luna, Luncani, Gligoresti, Grindeni, Gura Ariesului, Hadareni, Chetani, Urca... Vin si de aici intariri, numarul romanilor crescand spre 2.000. "Comandamentul" este stabilit in casa preotului Nicolae Pop-Luncani, acesta fiind ajutat de Iosif Coltor, protopopul ortodox din Turda, Gheorghe Balog, Alexandru Grama, preotul din Grindeni, si taranul Stefan Neamtu, inlocuitorul preotului Todor Lazar, arestat de contele Kem�ny. Numarul ostasilor se apropie de 300: 130 de infanteristi secui din Agarbici si Ghiris; 30 de calareti secui din Badeni, sub comanda capitanului Baumgarten; 60 de husari din Viisoara, sub comanda locotenentului Csulak, si 51 din Turda, sub comanda capitanului Adler.

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval