MOMENT ARHEOLOGIC
Omagierea Prof. NICOLAE VLASSA
(1934-1984)


Categorie: Diverse
|
18-12-2009
Nr: 442
|
Autor: George Oarga
|
In cadrul Cercului ASTRA ,,Alexandru Macarie" din Iernut, in aceasta luna se va desfasura in localitatea noastra un SIMPOZION cu tema: "Prof. Nicolae Vlassa, arheolog, doctor in stiinte Istorice, descoperitorul �TABLITELOR DE LA TARTARIA�", - cu prilejul implinirii celor 25 de ani de la plecarea sa in eternitate.

Cine a fost aceasta personalitate si de ce cercul noastru il omagiaza.

Nicolae Vlassa s-a nascut la Iernut pe 20 noiembrie 1934, fiind fiul lui Leonida Vlassa, functionar, si Zoldi Judita, casnica, in casa parinteasca din centrul orasului.

A urmat Scoala primara intre anii 1941-1945 in comuna natala, Iernut sau Radnot, numele maghiar, cum ii placea sa spuna colegilor maghiari, carora le amintea ca vorbeste foarte bine limba maghiara a mamei sale.

A urmat apoi Liceul teoretic ,,Alexandru Papiu Ilarian" din Targu-Mures, in 1946-1952, iar Facultatea de Istorie si Filologie, la Universitatea ",Victor Babes" din Cluj. A inceput-o in 1953 si a terminat-o in 1957. Se casatoreste in iulie, cu o fosta colega de facultate, Rodica Borsanu, cu care au o fiica, in 1963, Ileana; care a urmat si ea Facultatea de Istorie, dar decesul prematur al tatalui a determinat-o, poate, sa nu imbratiseze cariera arheologica, desi si-a luat licenta in arheologie.

In cele ce urmeaza vom face o scurta incursiune in evolutia profesionala si stiintifica a arheologului Nicolae Vlassa.

Inca din liceu, elev fiind, avea o mare pasiune si un deosebit interes pentru arheologie. Participand in diferite localitati la multe cercetari si sapaturi arheologice, a colectionat multe obiecte si piese, cu migala ducandu-le apoi acasa, tinandu-le evidenta. Din anul 1950 si-a intocmit primul sau "jurnal" si primul "plan de lucru" cu referire la activitatea de arheolog. Citea zilnic revista "Studii si Cercetari de Istorie Veche (SCIV)" din Bucuresti, cautand sa-si insuseasca limbajul si notiunile arheologice.

La terminarea facultatii, in 1957, se stie ca vorbea cursiv maghiara si franceza, citea italiana si vorbea tiganeste. Am facut aceasta precizare deoarece a petrecut o luna cu o satra de tigani, despre care a scris un studiu etnoarhelogic la cercurile stiintifice studentesti.

La 1 iunie 1961, il gasim muzeograf principal la Muzeul de istorie al Transilvaniei din Cluj, iar la 1 octombrie 1968 este sef de sectie la Preistorie. Nicloae Vlassa a tinut cursuri si seminarii la Universitatea din Cluj, la Institutul de Arte Plastice publicand, in acelasi timp, studii de specialitate in tara si strainatate, in jur de 100 de lucrari.

A intreprins, de asemenea, studii de documentare in Ungaria, Germania, participand la multe simpozioane internationale, cum a fost in 1981 in perioada 9-17 februarie, impreuna cu profesorul Gheorghe Lazarovici, la K�ln, si la alte expozitii internationale etc.

Personalitatea lui Nicolae Vlassa s-a putut vedea mai ales in cercetarile si sapaturile arheologice. A fost responsabil pe 10 santiere, avand un numar de 35 de campanii arheologice. Dintre acestea au fost la Cipau (trei), Saratel (cinci), Gura Baciului (sase), Iernut (doua), Tartaria (1961), Cheile Turzii (sase), Cheile Aiudului(zece), Cuci (1962), si altele. A mai participat la alte 18 santiere, ca elev, la Cristesti (1950), Lechinta (1951), Moresti (1952), ca student, la Cipau-Garle (1953-1960), Soporul de Campie (1956-1957), iar ca arheolog, la Soporul de Campie (1959), Lechinta de Mures (1957), Gradistea Muncelului (1958-1962),

Blidaru (1959-1961), Turda (1958) si Dabaca (1964-1965). Descoperirile de la TARTARIA au insemnat o importanta aplicare a lui Nicolae Vlassa, prin aflarea faimoaselor TABLITE si a GROPII RITUALE in satul transilvanean dintre Sebes si Orastie. Iesea la iveala cea mai veche scriere a umanitatii, pe care specialistii au datat-o in mileniul al V-lea (i.Hr.), cu 1000 de ani mai devreme decat scrierea sumeriana. Descoperirea uluitoare, care schimba practic intregul curs al istoriei stravechi a umanitatii, a iscat insa in tara noastra, mai multe controverse decat aprecieri.

Se pare, insa, ca in ultimii ani lucrurile s-au schimbat: cercetatorii dezbat problema Tartaria la nenumarate simpozioane internationale, in timp ce acasa, la Cluj, Muzeul de istorie a Transilvaniei, in a carui custodie se afla TABLITELE, in acest an a organizat o expozitie speciala dedicata scrierii danubiene si acestor comori ale istoriei omenirii.

In legatura cu Tezaurul de la Tartaria, prezint cateva opinii internationale.

Academicianul bulgar, prof. dr. Vladimir I. Gherghiev, spune: ,,Tablitele de la Tartaria sunt mai vechi cu un mileniu decat monumentele scrierii sumeriene. Scrierea sub forma pictogramelor a aparut in sud-estul Europei, si nu in Mesopotamia, cum se credea pana atunci, desenele si semnele de pe acele tablite reprezinta cea mai veche scriere din lume".

Cercetatorul italian Marco Merlini, unul din cei mai prestigiosi arheologi ai Europei de azi, este cel care a atestat tablitele si osemintele de la Tartaria, la Universitatea din Roma, confirmandu-le vechimea. "In 1961 in Romania _ zice cercetatorul _ a avut loc o descoperire foarte importanta, pentru ca a schimbat intreaga cronologie a istoriei in Europa. Prin ea s-a schimbat geografia legendei unde au inceput civilizatiile. Acum este randul sa gandim ca scrierea a inceput in Europa cu 2000 de ani inaintea Sumerului, ca de-a lungul Dunarii a inceput o civilizatie importanta cu aproape 8000 de ani in urma, o societate nu mai putin importanta ca aceea din Egipt sau Mesopotamia".

Harald Harmann, cercetator la ,,Research Centre on Multilingualism" din Bruxelles, afirma: "Tablitele de la Tartaria sunt primele semne de scriere incizata, care preced pictogramele mesopotamiene (3500-3300 i.Hr.), ieroglifele egiptene (3200-3300 i.Hr.), pictogramele cu inscriptii de pe Valea Indului (2500 i.Hr.), sau pe cele din China (1500-1200 i.Hr.), ca si enigmaticile mesaje ale zapotecilor mexicani (600 i.Hr.).

La concluzii asemanatoare ajung si investigatiile unor cercetatori, maghiarii (Makkay Janos si Erzen Nustupny), iugoslav (Iovan Todorovici), americanii (S. Hood, David Whipp), rusii (T.S. Passek, V. Titov, Boris Perlov) etc.

Singurii romani care sustin concluziile lui Nicolae Vlassa sunt prof. dr. Gheorghe Lazarovici (Cluj), prof. dr. Sabin Luca (Sibiu), prof. dr. Horea Ciugudean (Alba), unanim recunoscuti ca unii dintre foarte putinii preistoricieni adevarati, specialisti in neolitic ai Romaniei.

Omagiind personalitatea si activitatea celui care a fost Nicolae Vlassa, prof. dr. Gheorghe Lazarovici de la Muzeul de istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca, care i-a fost student, coleg si prieten marturiseste: ,,Nicolae Vlassa a fost o minte stralucitoare , o fire vesela si prietenoasa, un inegalabil om de duh, un savant, un mare arheolog,de la el ramane o scoala la Cluj, Sibiu, Timisoara."

Aceste sumare descrieri nu pot cuprinde o viata

de om, dar definesc partial o personalitate stiintifica. ( Aceasta expunere a fost luata din albumul: THE DANUBE SCRIPT IN LIGHT OF THE TURDAS AND TARTARIA DISCOVERIES in limba engleza si romana _ aparut la Cluj Napoca, la Editura Mega, in 2009)

Adaugă comentariu

Title:
Nume(*):
Email:
Reply Notify:
Website:
Comentariu(*):
Code in the picture:
 
Note: Your comment has been received and is awaiting approval