Predicatul nominal

Distribuie pe:

Verbul esse, în idiomul indo-european, era folosit pentru a exprima existența. În limba latină, treptat, verbul esse s-a folosit ca auxiliar sintactic (având deci valoare copulativă), iar construcția denumită predicat nominal a înlocuit propoziția nominală.

Ex. Romanorum pueri seduli erant… (Copiii romanilor erau silitori…) Verbul copulativ a fost folosit la modul indicativ, timp imperfect.

Substantivul puer (cu funcția de subiect) a stat la baza formării neologismelor: pueril (copilăros, fig. naiv), puericultură (ramură a medicinii care se ocupă cu metodele de creștere și de dezvoltare armonioasă a copiilor în primii ani de viață. (Din fr. puericulture)

DEX-ul mai cuprinde și neologismele puerilism, puerilitate și altele.

Plină de taină este și inscripția de pe un vas descoperit la Grădiștea Muncelului „Decebalus per Scorilo" (un fel de ștampilă), care a fost tradusă de Hadrian Daicoviciu (Istoria României, Compendiu, București, 1974, p.38) „Decebal fiul lui Scorilo".

Limbile romanice au păstrat și au dezvoltat valoarea auxiliar-sintactică a verbului „a fi". Ex. „Tous les arbres sont vieux" (Toți arborii sunt vechi (bătrâni).

„M-am culcat. Somnul e grădina hotărnicită cu îndolială / Nu știi ce-i adevărat, ce nu…/ (Tristan Tzara)

În unele situații de comunicare, verbul a fi nu este exprimat: ex. Amicis communia (sunt) omnia! (Prietenilor toate le sunt comune; Prietenilor, toate comune)

Exemplul ales susține ideea exprimată în cele șaizeci de tablete, și anume că vocabularul limbii române provine din latină, având o circulație de 80%. În DEX, sunt cuprinse amic, comun, a fi, elementul de compunere: … - cu sensul tot, toată.

Păstrând înțelesul inițial, ca verb auxiliar sintactic (copulativ) s-a folosit în limba latină fieri, în vorbirea populară se facere, facit: Facit se hora quinta. (Se face ora a cincea.) Exemplul a fost preluat din Istoria limbii române, coordonator Al. Rosetti, dar l-am întâlnit și în scrierile lui Mihail Sadoveanu: „se face de ziuă", „se face ora a patra", „se crapă de ziuă". Ca elemente verbale ale predicatelor nominale, sunt amintite a rămâne, a ajunge, a ieși, a părea, a însemna, a deveni etc.

Important este, dragi elevi, să recunoaștem sensul contextual al verbului pentru a-l încadra în sfera predicatului verbal sau a celui nominal:

A ieși - verb predicativ: - Enigel, Enigel, / Scade noaptea, ies (s.n) lumine / Dacă pleci să culegi, / Începi, rogu-te, cu mine. / (Ion Barbu)

A ieși - verb copulativ „Și dacă își dă silința, are să iasă dascăl (apud Ion Creangă)

Lasă un comentariu