Banii furaţi cu valizele şi sacoşele explică de ce
Cândva, fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, întrebat fiind de ce românii sunt, în marea lor majoritate, săraci şi există o discrepanţă uriaşă între cei doi poli (români superbogaţi şi români supersăraci)?, acesta oferea un răspuns pe cât de cinic, pe atât de… halucinant: că „românii de rând" trăiesc prost, deoarece „România e săracă, atâta îşi poate permite".
Acum, în 2015 - când însuşi Traian Băsescu este urmărit penal, iar prin faţa camerelor de luat vederi se perindă zilnic, cu cătuşele la mână, diverşi aşa-zişi oameni de afaceri, chiar miniştri, primari, politicieni de rang înalt, şefi ai unor instituţii „de forţă" etc. - ne dăm singuri seama de ce „România e săracă, atâta îşi poate permite". Pentru că s-a furat pe rupte, iar sutele şi sutele de milioane de euro, în loc să contribuie la susţinerea spitalelor, şcolilor ori la plata, cât de cât, decentă, a unor profesori (medici, profesori, magistraţi, chiar poliţişti etc.) au ajuns cu valizele şi sacoşele umflate în buzunarele potentaţilor momentului! Aceasta explică de ce, acelaşi fost preşedinte venea, în faţa noastră, a românilor, cu o nouă găselniţă, potrivit căreia „noţiunea de stat social e depăşită, că statul nu-i dator să acorde asistenţă fiecărui cetăţean". Incredibil! Dar, cu ce-i dator statul? Doar să ia bani de la cetăţean, dar nu şi să-i dea înapoi ca atare, sau sub multiple forme de asistenţă socială?
O întrebare: oare pentru guvernele de până acum, pentru cel care a fost preşedinte al României 10 ani, Constituţia a devenit literă moartă, câtă vreme aceasta defineşte România ca „stat social" (art. 1/3)? Şi că prin aceasta se încalcă, iresponsabil, nu doar Legea fundamentală, ci şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului ori Tratatul de la Lisabona al UE? Da, Constituţia a devenit „literă moartă", întrucât mulţi din potentaţii zilei s-au ghidat, în goana după bani, după propriile legi. Bunăoară, primarul Constanţei - ca să dăm doar un exemplu - Radu Mazăre, şi-a obligat alegătorii să plătească o taxă record pe gunoi, de 10 lei pe lună, din care edilului i-ar fi revenit şapte milioane de euro! Altfel spus, lua mită şi din gunoaie!
Pe de altă parte, cum să aibă România bani şi pentru cetăţeanul de rând, câtă vreme, aproximativ un miliard de euro a plătit Statul pentru fostele proprietăţi confiscate de comunişti? Din moment ce cei mai mulţi bani au ajuns în buzunarele unor cumpărători de drepturi litigioase care au avut profituri de o sută de ori în doar câteva luni?! Şi „exemplele" de acest gen ar putea continua.
De aceea, la ora actuală, curg dosarele la DNA, reţinerile, interceptările, declaraţiile inculpaţilor şi, pe ici, pe colo, postări pe facebook. Toate, numai dezvăluiri. Dezvăluiri despre un sistem ca un cancer generalizat, în care şpăgile contează de la câteva milioane de euro în sus. Bani pentru partid. Bani pentru traiul luxos al unor miniştri, primari sau lideri de partid.
Acum, dar şi în viitor, problema care se pune este confiscarea averilor marilor corupţi. La bilanţul instituţiei, şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi, declara că, pentru a realiza scopul legii penale, este important ca o persoană condamnată pentru corupţie să nu îşi păstreze averea dobândită prin infracţiuni. Şi nu sunt bani deloc puţini. Dimpotrivă. „Hotărârile judecătoreşti rămase definitive în cauzele DNA, în anul 2014, au inclus confiscarea şi recuperarea de produse infracţionale în sumă de peste 310.000.000 euro, de trei ori mai mult decât în 2013. Dacă această sumă ar fi efectiv executată, ar putea fi asigurat fondul de salarii pe care statul îl plăteşte medicilor din România într-un an", a declarat procurorul şef al DNA. Prezent la acest bilanţ al DNA, preşedintele României, Klaus Iohannis, a declarat, la rândul său, că „Recuperarea prejudiciilor este obligatorie, nu opţională, iar gradul de 10% este inacceptabil".
Aşadar, în momentul de faţă, Guvernul, prin ANAF, instituţie dedicată, ar trebui să recupereze la bugetul de stat 310.000.000 de euro, în urma unor sentinţe definitive şi irevocabile, pronunţate în dosare de corupţie. Ideea de anticorupţie ar fi afectată, dacă banii furaţi de la contribuabili nu s-ar întoarce la ei. În plus, fenomenul corupţiei nu ar fi descurajat, dacă infractorii ar şti că, după câţiva ani de puşcărie, ar rămâne cu milioanele de euro furate de la stat.
Or, dacă aşa stau lucrurile (şi nu ne îndoim că stau altfel!)…
…De ce Parlamentul este, încă, un scut al „parlamentarilor corupţi"?
…Răspunsul ni-l vor da senatorii şi deputaţii în cazul celor trei parlamentari pentru care DNA a adresat solicitări săptămâna aceasta: Dan Şova, Darius Vâlcov şi Theodor Nicolescu. Oricare ar fi el - după apariţia acestor rânduri - un lucru este cert: în 2015 nu mai există publicul care să mai creadă în gogoşi. Ca atare, orice vot care blochează anchetele penale este perceput numai şi numai ca încă un gest prin care politicienii corupţi sfidează publicul. Consecinţele? Printre altele, oamenii ar putea ajunge în situaţia în care să dezvolte chiar convingerea că e de preferat (Doamne fereşte! n.n.) un sistem totalitar, numai pentru a avea parte de o răzbunare împotriva acestei clase politice putrede. Mai ales că, să recunoaştem, lehamitea publicului pentru Parlament cu totul este dublată de o lehamite şi mai mare faţă de întreaga clasă politică actuală şi mai ales de lipsa unui partid care să mai inspire încredere. Este un semnal - cum declara un comentator - „că parlamentarii români inconştienţi nu au capacitatea să-l vadă şi să-l înţeleagă. Cel puţin aceasta este aparenţa."
Fapt este că, a-ţi proteja colegii corupţi (de parlamentari e vorba) - sfidând o ţară întreagă - nu este doar o chestiune de mentalitate în problema statului de drept. Este un atentat la adresa siguranţei naţionale.
Şi, la urma urmei, de aceea - nu doar din cauza banilor furaţi cu valizele şi sacoşele -, „România e săracă, atâta îşi poate permite…"
… Şi un astfel de gest - de blocare a anchetelor penale - ar putea amplifica un sentiment foarte periculos pentru democraţie.
