Biserica Ortodoxă Română, şi în special cea din Ardeal, a fost dominată în perioada dintre cele două războaie mondiale de figura reprezentativă a Mitropolitului Nicolae Bălan, personalitate marcantă a Ortodoxiei româneşti. Născut într-o familie de preoţi, în părţile Bistriţei (la 27 aprilie 1882), a studiat la Gimnaziul grăniceresc din Năsăud, după aceea la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, unde a obţinut doctoratul, făcând apoi studii de specializare la Breslau. În perioada 1905-1920 a fost profesor de Dogmatică, Apologetică şi Morală la Institutul Teologic din Sibiu. În anul 1907, a pus bazele „Revistei Teologice" din Sibiu, prima publicaţie bisericească transilvăneană de înalt nivel teologic.
A fost unul din marii luptători pentru înfăptuirea unităţii noastre naţionale. În toamna anului 1918, Consiliul Naţional Român din Transilvania l-a trimis la Iaşi, ca să ia legătura cu cârmuitorii politici ai României de atunci. De la Iaşi, a trimis o scrisoare lui Vasile Goldiş, cu îndemnul de a convoca o mare adunare naţională a tuturor românilor, care să proclame unirea Transilvaniei cu România. După tunderea în monahism la mănăstirea Hodoş-Bodrog, în Duminica Rusaliilor (mai 1920) a fost hirotonit arhiereu şi înscăunat în catedrala mitropolitană din Sibiu. La scurt timp, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
Mitropolitul Nicolae Bălan a deschis o epocă nouă în istoria Bisericii ardelene, prin fapte şi realizări care amintesc de marele său înaintaş Andrei Şaguna. La temelia legii şi a Statutului de organizare din 1925 a stat spiritul mitropolitului Nicolae Bălan, care a izbutit să extindă organizarea şaguniană asupra întregii Biserici Ortodoxe din România. Prin clasicele sale discursuri rostite în Senatul ţării, mitropolitul Bălan a apărat cu demnitate autonomia Bisericii. A militat în toată viaţa pentru refacerea unităţii noastre bisericeşti fie în scris, fie prin cuvânt.
Dar marea operă a mitropolitului Nicolae Bălan a fost cea culturală. În timpul păstoririi sale, s-au tipărit peste două sute de lucrări, din toate ramurile teologiei, fie de profesorii Academiei Teologice „Andreiane" sau de la alte Academii, fie de unii preoţi. Vechiul Institut Teologic din Sibiu a fost ridicat la rangul de Academie (1921), cu patru ani de studii, obţinând, după lungi stăruinţe din partea mitropolitului Nicolae, dreptul de a conferi licenţa în teologie (1943). Pentru pregătirea viitorilor ierarhi, profesori de teologie, consilieri etc., a trimis mulţi tineri la studii teologice, fie în ţară, fie peste hotare. Din pleiada tinerilor formaţi sub îndrumarea sa, menţionăm pe mitropolitul Nicolae Colan, profesorii: Dumitru Stăniloae, Nicolae Neaga, Liviu Stan, Grigorie Marcu, Teodor Bodogae, mitropolitul Nicolae Mladin şi numeroşi alţii. O grijă deosebită a arătat şi preoţimii. Sub raportul ctitoriilor, trebuie să ne reţină atenţia refacerea din temelii a mănăstirii brâncoveneşti de la Sâmbăta de Sus, din daniile clerului şi credincioşilor din Arhiepiscopie, dar şi din alte părţi ale ţării. A ridicat de asemenea un cămin şi un schit în staţiunea Păltiniş. A participat la mai multe întruniri şi congrese intercreştine în afara hotarelor ţării.
A murit la 6 august 1955, fiind îngropat în biserica mănăstirii Sâmbăta de Sus, deci anul acesta (2015) se împlinesc 60 de ani de la trecerea la Domnul a acestui vrednic ierarh. Aşadar, prin vasta sa activitate, mitropolitul Nicolae Bălan a scris una dintre cele mai luminoase pagini din istoria Bisericii româneşti, el însuşi înscriindu-se în pleiada iluştrilor ierarhi pe care i-a avut Biserica Ortodoxă Română de-a lungul timpului.
